Catedrala Mântuirii Neamului (București)
La acest articol se lucrează chiar în acest moment!
Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului. |
Localizare | București |
Jurisdicție | Arhiepiscopia Bucureștilor |
Hram | Înălțarea Domnului Sf. Apostol Andrei (30 noiembrie) |
Sfințire | 25 noiembrie 2018 |
Ctitor | |
Stil arhitectonic | neo-bizantin |
Arhitect | |
Pictor | |
Suprafață | 13.668,50 mp |
Înălțime | 120,00 m |
Site oficial | www.catedralaneamului.ro |
Istoric
Ideea înălțării unei catedrale naționale, pe măsura stadiului de dezvoltare la care ajunsese România, a apărut după Războiul de Independență (1877-1878), mai precis după proclamarea Regatului României (1881). La inițiativa regelui Carol I, în anul 1884 Adunarea Deputaților și Senatul României au votat Legea nr. 1750, pentru construirea „Bisericii Catedrale din București”, promulgată de rege la 5 iunie 1884. În acest scop, prin lege, se prevăzuse de la bugetul statului suma de 5.000.000 de lei (aur).[1] Această inițiativă a avut o largă susținere publică la acea vreme, printre primii intelectuali români care au susținut ideea construirii în București a unei catedrale a „Mântuirii Neamului”, ca semn de mulțumire adusă lui Dumnezeu după Războiul de Independență numărându-se Mihai Eminescu și Ioan Slavici.[2] Lucrările de construire nu au putut însă începe.