Catavasia
| Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!
Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului. |
Catavasia (din grecescul katabaino, "coboară")[1] este imnul de încheiere a odelor unui canon. Cele mai folosite catavasii sunt luate din irmoşii canoanelor zilelor de sărbătoare. Cei folosiţi în duminicile de peste an sunt luate din canonul imnului Acatist din cea de a V-a Sâmbătă a Postului Mare. Duminicile şi de sărbători, se cântă câte o catavasie la sfârşitul fiecărei ode, dar în zilele săptămânii se cântă catavasii numai la sfârşitul odelor a III-a, a VI.a, a VIII-a şi a IX-a.
Catavasia şi-a primit numele din obiceiul corului de a coborâ de la cafasul din ambele părţi ale bisericii şi de a cânta acest imn în mijlocul bisericii.[2] Această practică încă mai este în vigoare în unele mănăstiri.
În unele parohii, se cântă mai mult catavasiile în locul textelor odelor respective. În aceste cazuri, litaniile mici, în mod normal intercalate în canon, sunt omise şi catavasiile sunt cântate una după alta fără întrerupere.
