Catavasia: Diferență între versiuni
(Pagină nouă: {{Traducere EN}} '''Catavasia''' (din grecescul ''katabaino'', "coboară")<ref>F.L. Cross & E.A. Livingstone, eds., ''Dicţionarul Oxford al Bisericii Creştine'', a II-a ediţie (Ox...) |
|||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | + | '''Catavasia''' (din grecescul ''katabaino'', "coboară")<ref>F.L. Cross & E.A. Livingstone, eds., ''Dicţionarul Oxford al Bisericii Creştine'', a II-a ediţie (Oxford: Oxford University Press, 1989), s.v. "Katavasia", p 774.</ref> este [[imn]]ul de încheiere a [[Odele Biblice|odelor]] unui [[Canon (imn)|canon]]. Cele mai folosite catavasii sunt luate din [[Irmos|irmoasele]] canoanelor zilelor de sărbătoare. Cele folosite în duminicile de peste an sunt luate din canonul imnului [[Acatist]] din cea de a V-a Sâmbătă a [[Postul Mare|Postului Mare]]. Duminicile şi de sărbători, se cântă câte o catavasie la sfârşitul fiecărei ode, dar în zilele săptămânii se cântă catavasii numai la sfârşitul odelor a III-a, a VI-a, a VIII-a şi a IX-a. | |
| − | + | Catavasia şi-a primit numele din obiceiul [[cor]]ului de a coborî de la [[cafas]]ul din ambele părţi ale [[biserică|bisericii]] şi de a cânta acest imn în mijlocul bisericii.<ref>''Mineiul Sărbătorilor'' (Tr. Mother Mary and Archimandrite Kallistos Ware, Faber and Faber, London, 1984), p. 553.</ref> Această practică încă mai este în vigoare în unele [[mănăstire|mănăstiri]]. | |
| − | + | În unele [[parohie|parohii]], se cântă mai mult catavasiile în locul textelor odelor respective. În aceste cazuri, [[litania mică|litaniile mici]], în mod normal intercalate în canon, sunt omise şi catavasiile sunt cântate una după alta fără întrerupere. | |
| − | |||
| − | |||
==Note== | ==Note== | ||
Versiunea de la data 22 martie 2008 16:23
Catavasia (din grecescul katabaino, "coboară")[1] este imnul de încheiere a odelor unui canon. Cele mai folosite catavasii sunt luate din irmoasele canoanelor zilelor de sărbătoare. Cele folosite în duminicile de peste an sunt luate din canonul imnului Acatist din cea de a V-a Sâmbătă a Postului Mare. Duminicile şi de sărbători, se cântă câte o catavasie la sfârşitul fiecărei ode, dar în zilele săptămânii se cântă catavasii numai la sfârşitul odelor a III-a, a VI-a, a VIII-a şi a IX-a.
Catavasia şi-a primit numele din obiceiul corului de a coborî de la cafasul din ambele părţi ale bisericii şi de a cânta acest imn în mijlocul bisericii.[2] Această practică încă mai este în vigoare în unele mănăstiri.
În unele parohii, se cântă mai mult catavasiile în locul textelor odelor respective. În aceste cazuri, litaniile mici, în mod normal intercalate în canon, sunt omise şi catavasiile sunt cântate una după alta fără întrerupere.
