Modificări

[[Image:Good_shepherd.jpg|thumb|right|200px|Hristos Bunul Păstor: pictură murală pe zidul unei catacombe din Roma. „Bunul Păstor” era una din temele iconografice cele mai răspândite din catacombele ce adăposteau mormintele [[mucenic|martirilor]] din primele două secole creştinecreștine. Reprezentat într-o ipostază asemănătoare lui Orfeu în cultele păgâne, Hristos apare aici sub chipul unui tânăr păstor imberb, într-o tunică scurtă, ţinând ținând pe după umeri o oaie.]]. '''Catacombele''' (gr. "κατά κυμβής (katá kymbḗs)" sau "κατά κύμβας (katá kýmbas)", termen care s-ar traduce aproximativ prin „înspre vale/râpă” desemnau iniţial inițial un anumit district din Roma. Ulterior, a ajuns să desemneze locurile de îngropăciune creştine creștine subterane de pe teritoriul întregului [[Imperiul Roman|Imperiu roman]]. Catacombe au fost descoperite în Anatolia, Malta, Africa de Nord, în oraşe orașe ca Napoli, Paris, Siracuza, Trier (Germania) sau Alexandria (Egipt). Principalele şi și cele mai cunoscute catacombe creştine creștine sunt însă cele de la Roma (circa patruzeci la număr). Situate de-a lungul vechilor drumuri romane – Via Via Appia, Via Ostiensis, Via Labicana, Via Tiburtina şi și Via Nomentana, acestea poartă de obicei numele sfinţilor sfinților [[mucenic|martiri]] de secolul al IV-lea ale căror [[moaştemoaște]] erau îngropate acolo.

Construcţia Construcția catacombelor a început în secolul al II-lea. Erau iniţial inițial folosite ca locuri de refugiu în timpul persecuţiilorpersecuțiilor, pentru celebrările [[Euharistie|euharistice]], pentru înmormântarea morţilor şi morților și pentru slujbele de pomenire <ref>În tradiţia tradiția romană, morţii morții erau mai degrabă incineraţiincinerați, iar monumentele închinate morţilor morților erau de obicei supraterane.</ref> Spre sfârşitul sfârșitul secolului al V-lea, acestea au încetat să mai fie folosite pentru înmormântări şi și au rămas doar ca loc de celebrare a slujbelor religioase în amintirea morţii morții mucenicilor. Până în secolul al IX-lea, catacombele au sfârşit sfârșit prin a nu mai fi folosite deloc până în 1578, când au fost redescoperite.[[File:Iisus Hristos, sec al IV-lea.jpg|right|thumb|200px|Hristos, sec. al IV-lea, în catacomba Commodillei. Această pictură murală este o reprezentare timpurie a lui Hristos cu barbă. Abia în secolul al IV-lea s-a răspândit reprezentarea iconografică a unui Hristos identificabil ca iudeu, cu barbă şi și părul lung, elemente atipice în cultura romană a vremii]]

InscripţiileInscripțiile, simbolurile şi și picturile de pe pereţipereți, arcade şi și sarcofagele din catacombe sunt o bogată sursă de informaţie informație despre arta creştină creștină timpurie şi și despre modul în care se [[rugăciune|rugau]] creştinii creștinii primelor veacuri, fie că e vorba de imagini ale lui Hristos reprezentat ca Bunul Păstor, reprezentări ale minunilor din [[Noul Testament]], etc. Opaiţele Opaițele (mici lămpi cu ulei) folosite pentru iluminarea coridoarelor şi și a mormintelor din catacombe erau împodobite cu simboluri creştine creștine precum [[cruce]]a, porumbelul, monograma hristică, Chi-Rho, simbolul peştelui peștelui sau pâinile. Printre inscripţiiinscripții, apar frecvent rugăciunile pentru cei răposaţirăposați, pentru cei nou [[botez]]aţiați, pentru curaj şi și răbdare în încercări.

După încetarea persecuţiilorpersecuțiilor, ca urmare a [[Edictul de la Milano|Edictului de la Milano]] din anul 313, care recunoştea creştinismul recunoștea creștinismul ca religie licită, practica îngropării creştinilor creștinilor în catacombe (situate în afara zidurilor oraşuluiorașului, la o oarecare distanţădistanță) a intrat în declin, fiindu-le preferate mormintele de suprafaţă suprafață din cimitirele organizate în jurul bisericilor, iar multe dintre [[moaştemoaște]]le martirilor creştini creștini au fost transferate în biserici.

==Surse şi și lecturi suplimentare==