| Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!
Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului. |
Istoric
Cartea din Kells este una din multele Evanghelii manuscrise realizate începând cu sfârşitul secolului VI până la începutul secolului IX în mănăstirile din Scoţia, nordul Angliei şi Irlanda. Cartea din Kells a fost realizată spre sfârşitul acestei perioade, probabil la începutul secolului IX şi reprezintă vârful acestor manuscrise artistice. Manuscrisele au fost grupate de către savanţi pe baza similarităţilor în stilul artistic, conţinut şi tradiţiile textuale. Printre alte exemplare care au supravieţiut are acestui stil biblic se găsesc: Cathach a Sfântului Columba, Cartea din Durrow, Evangheliile din Durham, Evangheliile Lindisfarne şi Evangheliile Macregal.
Numele de Cartea din Kells provine de la abaţia Kells din Kells, regiunea Meath din Irlanda unde a fost păstrată între aproximativ secolul XI şi secolul XVII. A rămas acolo când abaţia a fost dizolvată în secolul XII şi transformată în biserică parohială. În 1654, cartea a fost mutată la Dublin pentru a fi protejată de cavaleria lui Cromwell care a fost cazată în biserică. În 1661, cartea a fost dusă la Colegiul Trinitar din Dublin unde a şi rămas. Cartea afost legată de mai multe ori şi astăzi se prezintă în patru volume după re-legarea din 1953.
Locul, sau locurile, unde a fost realizată cartea nu se cunosc. Din legende, se crede că a fost începută în timpul Sfântului Columba în secolul VI. Pe baza dovezilor paleografice care privesc textul folosit în scrierea cărţii, se pare că manuscrisul a fost realizat după moartea Sfântului Columba, aceasta infirmând tradiţia. Printre teoriile legate de realizarea acesteia este aceea că a fost începută în Scoţia, probabil la Mănăstirea din Iona, şi apoi adusă în Abaţia din Kells când călugării din Iona s-au mutat în Kells pentru a scăpa de raidurile vikingilor în Iona. Deoarece cartea nu a fost terminată, au apărut şi alte variante ale realizării acesteia: cum că aceasta ar fi fost continuată la Kells sau nu.
Conţinut
Cartea conţine textele integrale ale Evangheliilor sinoptice: Matei, Marcu, şi Luca. Evanghelia după Ioan se opreşte la Ioan 17:13. Ce s-a întâmplat cu paginile lipsă din Ioan la fel ca şi cu părţile de început ale cărţii nu se cunoaşte. Acestea puteau fi pierdute când cartea a fost pierdută în secolul XI. Textul nu este despărţit pe capitole, urmând practica primelor secole creştine. De asemenea, nu se ştie dacă manuscrisul a fost finalizat sau nu.
Textul carţii este însoţit de pagini întregi cu desene artistice într-o gamă variată de culori. Totuşi, nu se foloseşte aurul sau argintul. Sunt prezente numeroase ilustraţii, inclusin icoane în miniatură. Fiecare pagină este acoperită cu ilustraţii, iar cuvântul de început al fiecărei Evanghelii este decorat din abundenţă, adeseori în aşa fel încât textul este aproape ininteligibil.
Cartea a fost produsă pentru uzul liturgic şi nu ca volum educaţional. Este mult mai probabil că cel care citea în timpul slujbei de fapt recita din memorie mai degrabă decât să citească din carte, deoarece scopul cărţii a fost să arate bine mai mult decât să fie utilă. De asemenea, cartea conţine multe greşeli necorectate şi discontinuităţi în curgerea textului astfel încât să fie evitată deteriorarea aspectului artistic al paginilor.