Cartea a II-a a Regilor

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 11 februarie 2011 11:24, autor: Vladimir-Adrian (Discuție | contribuții) (Rezumat)
Salt la: navigare, căutare
Acest articol face parte din seria
Vechiul TestamentSeptuaginta
Pentateuhul sau „Legea”
FacereaIeșireaLeviticulNumeriiDeuteronomul
Cărțile istorice
Iosua NaviJudecătoriRut

I RegiII RegiIII RegiIV Regi
I CroniciII CroniciI EzdraNeemiaEstera

Cărțile poetice
Cărți de înțelepciune
IovCartea PsalmilorPildele lui SolomonEcclesiastul
Alte cărți
Cântarea CântărilorPlângerile profetului Ieremia
Cărțile Profeților
Profeții Mari

IsaiaIeremiaIezechielDaniel

Profeții Mici, sau „Cei Doisprezece”

OseaAmosMiheiaIoilAvdieIonaNaum
AvacumSofonieAgheuZahariaMaleahi

Cărțile deuterocanonice și „bune de citit”
TobitIuditaBaruhEpistola lui Ieremia
Cântarea celor trei tineriIII EzdraCartea înțelepciunii lui Solomon
Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
Istoria Susanei
Istoria omorârii balaurului și a sfărâmării lui Bel
I MacabeiII MacabeiIII Macabei
Rugăciunea regelui Manase
Persoane din Vechiul Testament
Patriarhi: EnohNoeAvraamIsaacLot
Iacov (Israel)IosifMoiseAaronFinees
Prooroci și Drepți: Ilie TesviteanulEliseiIezechia
IsaiaIeremiaIezechielDaniel
IonaOseaDavidSolomon
AvacumIovMiheiaMaleahi - Baruh
SamuelZahariaIoilNaumAmos
Regi Iuda (după diviziune): RoboamAbiaAsaIosafat
AtaliaIoramAhaziaIoasAmația
OziaIotamAhazIezechia (Ezechia)Manase
AmonIosiaIoahazEliachim (Ioiachim)
Ioiachin (Iehonia) – Sedechia (Matania)
Regi Israel (după diviziune): Ieroboam INadabBaeșa
ElaZimriOmriAhabIzabela
AhaziaIoramIehuIoahazIoasIeroboam al II-lea
ZahariaȘalumMenahemPecahiaPecahOsea (rege)
Descoperiri arheologice biblice
Editați această casetă

Cartea II a Regilor (sau Cartea II a lui Samuel) este a cincea dintre cele 12 cărţi istorice canonice ale Vechiului Testament. Cartea evocă domnia lungă a lui David căruia Dumnezeu i-a nimicit toţi vrăjmaşii, (filisteni, amaleciţi, sirieni, edomiţi, moabiţi), urmăreşte declinul casei lui Saul şi înfrângerea rebeliunii fiului lui David, Absalom. Ea mai conţine evocarea păcatului lui David şi tragica poveste a unui viol incestuos.

Formă, dată, autor

Ea forma, alături de Cartea I a Regilor, o singură carte, numai foarte târziu ele apărând ca distincte, odată cu Prima Biblie Rabinică, tipărită de Daniel Bomberg la Veneţia în 1517.[1]Cartea II a Regilor a fost scrisă undeva între ruptura regatului Israel în două (regatul lui Iuda şi regatul Israel) din anul 933 î.Hr. şi robia babilonică din 586 î.Hr.[2] Autorul cărţii este necunoscut.[2]

Rezumat

A doua carte a lui Samuel evocă domnia de 40 de ani a păstorului David, pe care Dumnezeu l-a însoţit pretutindeni, căruia i-a nimicit toţi vrăjmaşii(filisteni, amaleciţi, Hadadezer, sirieni, edomiţi, moabiti), ,,ca să nu mai fie tulburat, ca să nu -l mai apese cei răi ca mai înainte’’ şi ca pe vremea judecătorilor, făcându-l faimos şi dându-i odihnă prin izbăvirea de vrăjmaşi. Iar în interior, cartea surprinde declinul casei lui Saul (Iş-Boşet) şi înfrângerea rebeliunii fiului lui David, Absalom.

Fermecat de frumuseţea lui Batşeba, nevasta lui Urie hetitul, care se îmbăia, David, proaspăt sculat dintr-un somn de după-amiază, se culcă cu aceasta şi, aflând că aceasta are un copil, încearcă să-şi acopere păcatul trimiţându-l pe Urie acasă. La refuzul repetat al acestuia, ordonă comandantului său de oşti, Ioab, să-l pună pe Urie în cel mai greu loc al luptei cu amoniţii şi apoi să-l părăsească acolo, ca să fie omorât. Deşi Ioab nu aplică ordinul, ba dimpotrivă, îl pune pe Urie într-un loc apărat de viteji, acesta moare. Natan, proorocul, îl acuză pe David de preacurvie şi de faptul că a ucis pe Urie ,, cu sabia fiilor lui Amon’’ (căci intenţia de a-l ucide echivala tot cu o ucidere, în acelaşi mod în care Iisus va spune că a te uita la o femeie poftind-o înseamnă că respectivul a şi preacurvit în inima sa- Mt5.28). Dumnezeu îl pedepseşte prin promisiunea nedepărtarii sabiei din casa lui, prin luarea şi necinstirea nevestelor sale în văzul tuturor (ceea ce va face Absalom) şi, pentru că a făcut pe vrăjmaşii Domnului să-L hulească, prin moartea fiului.

Cartea conţine şi tragică poveste a unui viol incestuos. Chinuit şi îmbolnăvit de iubire, Amnon, fiul lui David, o siluieşte pe frumoasă sa sora vitregă, Tamar, ajungând s-o urască mai mult decât a iubit-o ; apoi o izgoneşte. Pentru acesta mişelie, Absalom, fratele Tamarei, îl ucide pe Amnon.

Cartea aduce în prim-plan pe foarte bogatul şi înţeleptul Barzilai, Galaaditul, pe blasfematorul împăratului, Şimei, pe crudul Ioab (care-i ucide fără rost pe Abner şi Amasa), pe Mical care l-a dispreţuit în inima ei pe David, soţul ei, pentru că, la aducerea chivotului, jucând, s-a descoperit înaintea slujnicelor supuşilor lui, ,,cum s-ar descoperi un om... de nimic!``, pe răzvrătitul Absalom, vestit pentru frumuseţea sa.

Prezentare detaliată

Dumnezeu izbăveşte pe poporul lui Israel de vrăjmaşi prin David

A doua carte a lui Samuel evocă domnia lui David. ,,Scaunul de domnie al lui David va fi ridicat peste Israel şi peste Iuda, de la Dan până la Beer-Seba’’ (3.10). Bătrânii lui Israel îl ung pe David împărat peste Israel, la vârsta de 30 de ani; el a domnit 40 de ani; la Hebron a domnit şapte ani şi şase luni şi la Ierusalim a domnit 33 de ani peste tot Israelul şi Iuda (5.2-5). Prin mâna lui David Dumnezeu izbăveşte pe poporul lui Israel din mâna filistenilor şi din mâna tuturor vrăjmaşilor lui’’ (3.18, 7.9). Dumnezeu i-a făcut numele mare ca numele celor mari de pe pământ (7.9, 5.10). Dumnezeu a dat un loc poporului Lui, Israel, şi l-a sădit ca să locuiască în el şi să nu mai fie tulburat, ca să nu-l mai apese cei răi ca mai înainte şi ca pe vremea când pusese judecători peste popor. Şi i-a dat odihnă izbăvindu-l de toţi vrăjmaşii săi (7.9-11). Domnul ocrotea pe David oriunde se ducea (8.2,14,7.9). David îi învinge pe filisteni (5.17-25, 8.1), moabiti,(8.2), Hadadezer, împăratul din Toba (8.3), sirieni (8.5-6, 10.6, 10.13-19), edomiţi (8,14), amoniţii (10,12.26-31), oamenii din Tob (10.6). Obosit, David este la un pas de moarte şi bătrânii lui Israel îi cer să nu mai iasă cu ei în luptă, ca să nu stingă ,,lumina lui Israel’’ (21.15-17), după ce mai fusese rugat o dată să nu mai iasă la luptă.(18.3-4)

Păcatul lui David- preacurvie şi ucidere

Pe vremea când porneau împăraţii la război, David a trimes pe Ioab, cu slujitorii lui şi tot Israelul, să pustiască ţara lui Amon şi să împresoare Raba. Dar David a rămas la Ierusalim, de parcă el n-ar fi fost împărat. Şi, într-o după-amiază spre seară, pe când se plimba pe acoperişul casei sale, David, proaspăt sculat din somn, zăreşte o femeie care se scălda şi care era foarte frumoasă la chip. David întreabă cine este şi i se spune că este Batşeba, fata lui Eliam şi nevasta lui Urie, Hetitul. El trimite nişte oameni s-o aducă, ea vine şi se culcă cu ea. După ce se curăţă de necurăţia ei, ea pleacă acasă. Batşeba rămâne însărcinată şi îi trimite vorbă lui David despre acest lucru. Atunci David îl cheamă pe Urie, pe care îl întreabă de starea lui Ioab, despre starea poporului, despre mersul războiului şi îi spune să se pogoare acasă şi să-şi spele picioarele, cu intenţia vădită de a-şi acoperi astfel păcatul. Urie iese din casa împărătească urmat de un dar din partea împăratului, dar se culcă la poarta casei împărăteşti, cu toţi slujitorii stăpânului lui, refuzând să se pogoare acasă. Aflând acest lucru, David îl cheamă din nou la el şi îl întreabă de ce nu s-a pogorât acasă. Urie îi răspunde că nu poate face asta atâta vreme cât ,,chivotul şi Israel şi Iuda locuiesc în corturi iar căpetenia Ioab şi slujitorii săi au tabăra pe camp’’. David îi spune atunci să mai rămână şi în acea zi cu el şi îi dă să mănânce şi mai ales să bea, ca să-l îmbete. Deşi beat, Urie iese şi se culcă tot cu slujitorii stăpânului său, refuzând să se pogoare acasă. Atunci David îi scrie o scrisoare lui Ioab în care îi ordonă să-l pună pe Urie în cel mai greu loc al luptei iar apoi să se tragă înapoi de acolo, pentru a fi lovit şi a muri, scrisoare pe care o trimite prin însuşi Urie. Deşi Ioab nu dă curs poruncilor lui David, ci, dimpotrivă, îl pune într-un loc sigur, apărat de viteji, acesta moare în toiul luptei. Batşeba află de moartea soţului său pe care îl plânge, iar după trecerea zilelor de jale, David trimite s-o ia pe Batşeba şi aceasta devine nevasta lui.(cap 11)

Mustrarea lui Dumnezeu şi pedepsele pentru păcatul lui David

Fapta lui David nu place lui Dumnezeu care îl mustră pe David prin Natan, care-i spune o poveste cu tâlc. Un bogat ce avea foarte multe oi şi foarte mulţi boi nu se îndura să sacrifice unul din multe sale animale, ci sacrifică singura mieluşa a unui sărac, pe care acesta o cumpărase, o hrănise, o crescuse împreună cu copiii lui, mâncând şi bând alături de el, pentru a o găti unui călător. David se revoltă zicând că e vrednic de moarte un asemenea om şi că e dator să restituie 4 oi în schimbul celei tăiate. Natan îi spune că el este omul acela şi Dumnezeu îi spune – prin gura lui Natan - că El l-a uns împărat al lui Israel şi L-a scăpat de mâna lui Saul, că El l-a făcut stăpân peste casa stăpânului său şi a pus la sânul său nevestele stăpânului său şi El i-a dat casa lui Israel şi Iuda. Iar el ,,a dispreţuit cuvântul Domnului făcând ce este rău înaintea Lui’’ şi s-a culcat cu nevasta lui Urie şi pe acesta ,,l-a ucis cu sabia fiilor lui Amon ‘’(căci intenţia de a-l ucide, chiar dacă acesta a murit în toiul luptei, echivala tot cu o ucidere). Natan îi aduce la cunoştinţă pedeapsa lui Dumnezeu: sabia nu se va mai depărta din casa sa, care se va ridica chiar din casa sa(revolta lui Absalom - 2Sam15.1-13 este doar începutul luptelor din familia sa), iar, pentru că a lucrat pe ascuns, nevestele sale vor fi date altuia, care se va culca cu ele în faţa soarelui şi a întregului Israel (lucru împlinit de fiul său, Absalom - 16.20-23). David îşi recunoaşte păcatul, Natan îi spune că Dumnezeu îi iartă păcatul şi că nu va muri, dar pentru că a făcut pe vrăjmaşii Domnului să-L hulească, fiul care i s-a născut va muri (12.1-14). Proorocia se împlineşte în pofida rugăciunilor făcute de David şi a postului ţinut de acesta (2Sam12.16-23)

Solomon, iubitul Domnului

Când David vrea să-I facă Domnului o casă, i se răspunde că i se va ridica un urmaş după el, ieşit din trupul lui, căruia îi va fi întărită împărăţia. şi acesta va zidi numelui lui Dumnezeu o casă, Dumnezeu îi va fi tată şi el va fi fiu. Iar dacă va face răul, va fi pedepsit cu o nuia omenească şi cu lovituri omeneşti, dar harul Domnului nu se va depărta de la el, cum a fost îndepărtat de la Saul. Dumnezeu va întări pe vecie scaunul lui de domnie.(cap7) După pedepsirea cu moartea a copilului, David a mângâiat pe nevastă-sa Batşeba şi a intrat la ea şi şi s-a culcat cu ea. Ea a născut un fiu, pe care l-a numit Solomon (pace) şi care a fost iubit de Domnul. David l-a încredinţat în mâinile lui Natan şi Natan i-a pus numele Iedidia (Iubitul Domnului) pentru Domnul.(12.24-25)

O mişelie: Amnon o siluieşte pe sora sa, Tamar

Amnon, fiul lui David, o iubea într-atât de mult pe sora sa, frumoasă fecioară Tamar, încât, chinuit, cade bolnav. La sugestia vicleanului Ionadab (fiul lui Şimea, fratele lui David), Amnon reuşeşte, prefăcându-se bolnav şi solicitând ajutorul soră-sii, să ajungă în preajma Tamarei. Amnon o siluieşte, deşi ea îl roagă să meargă la împărat pentru încuviinţare cu cererea lui, şi el ajunge s-o urască mai mult decât o iubise. După ce a făcut această mişelie, Amnon o izgoneşte, în pofida rugăminţilor fetei de a nu mări astfel răul făcut. Tamar îşi presară cenuşă în cap, îşi sfâşie haina pestriţă(pe care o purtau fetele împăratului cât erau fecioare) şi pleacă ţipând. Fratele său, Absalom, o ia la el acasă pe nemângâiata Tamar, şi începe să-l urască pe Amnon, pe care îl şi ucide mai târziu, după care fuge la Talmai, împăratul Ghesurului (cap13).

Personajele importante

Barzilai, Galaaditul, care era foarte bătrân, având aproape 80 de ani, şi care, fiind foarte bogat, se îngrijise de împărat în timpul şederii la Mahanaim, s-a pogorât din Roghelim şi a trecut Iordanul împreună cu împăratul David. Acesta îi propune să vină cu el la Ierusalim. Acesta îi dă un răspuns emoţionant

34Dar Barzilai a răspuns împăratului: ,,Câţi ani voi mai trăi, ca să mă sui cu împăratul la Ierusalim?
35Eu sînt astăzi în vîrstă de optzeci de ani. Pot eu să mai cunosc ce este bun şi ce este rău? Poate robul tău să mai aibă vreun gust pentru ce mănîncă şi bea? Pot eu să mai aud glasul cîntăreţilor şi cîntăreţelor? Şi pentru ce să mai fie robul tău o povară pentru domnul meu, împăratul?
36Robul tău va merge puţin dincolo de Iordan cu împăratul. Dealtfel, pentru ce mi-ar face împăratul această binefacere?
37Să se întoarcă robul tău, şi să mor în cetatea mea, lîngă mormîntul tatălui meu şi mamei mele! Totuşi Barzilai îl trimite pe Chimham în locul lui la curtea împăratului.(19.31-40)

Şimei, fiul lui Ghera, aparţinând familiei şi casei lui Saul, îl blesteamă aruncând cu pietre după David şi după toţi slujitorii împăratului. El îl acuză pe David că este un om al sângelui şi un om rău, adăugând că Dumnezeu face să cadă asupra lui pedeapsa pentru tot sângele casei lui Saul, al cărui scaun de domnie l-ar fi luat, prin darea împărăţiei în mâna lui Absalom. Abişai, slujitorul lui David îi cere permisiunea împăratului să aplice legea şi să-l omoare pe Şimei. David refuză, spunând că până şi fiul său, Absalom, s-a răzvrătit împotriva lui şi vrea să-i ia viaţa şi amână pedepsirea lui Simei.(16.5-14). Când însă David urma să se întoarcă în Israel ca împărat, Şimei iese înaintea lui şi îl roagă să nu ţină seama şi să uite nelegiuirea lui, care în mod obişnuit se pedepsea cu moartea. David spune: Astăzi să se omoare oare vreun om în Israel? Nu ştiu eu că împărăţesc azi peste Israel?`` (2Sam 19.16-23). David îi va lăsa lui Solomon sarcina de a aplica legea şi de a-l ucide pe Simei.(1Imparati 2.36-46)

Văzându-l pe David cum, încins cu efodul de in subţire, juca din răsputeri, la aducerea chivotului la Ierusalim, Mical, una din soţiile sale, l-a dispreţuit în inima ei şi ieşindu-i înainte, i-a spus ironic: ,, ,,Cu cîtă cinste s'a purtat azi împăratul lui Israel descoperindu-se înaintea slujnicelor supuşilor lui, cum s'ar descoperi un om... de nimic!``David îi răspunde că în faţa Domnului s-a descoperit , adăugând că s-ar înjosi chiar şi mai mult în faţa Lui şi că va fi în cinste la slujnicele de care vorbeşte ea. Şi Mical, fata lui Saul, n-a avut copii până în ziua morţii ei(6.12-23). Mical, soţia lui David, pe care o obţinuse de la Saul după o victorie asupra filistenilor (1Sam18.25-28), este cerută de David înapoi. Între timp, ea se căsătorise cu Paltiel, fiul lui Lais, care renunţă cu greu la ea, acesta mergând plângând după ea până la Bahurim şi plecând doar la ordinul lui Abner.(3.13-16)

Ioab

Din pricina faptului că Iş-Boşet, împăratul Israelului, fiul lui Saul, îi reproşează lui Abner, conducătorul oştirii, că a intrat la ţiitoarea lui Saul, Riţpa, acesta îşi oferă sprijinul lui David. Împăratul Iudei acceptă sprijinul (cu condiţia aducerii nevestei sale, Mical), dar Ioab se arată nemulţumit şi îi spune că acesta a venit să-l înşele, să-i pândească paşii şi să ştie ce face. Ioab şi Abişai îl ucid in timp de pace pe Abner (3.26-27) pentru că, în timpul războiului, acesta ucisese pe fratele său, Asael (2.19-23). David se declară nevinovat în faţa Domnului de sângele lui Abner şi se roagă la Dumnezeu ca ,,Sîngele acesta să cadă asupra lui Ioab şi asupra întregei case a tatălui său! Totdeauna să fie în casa lui Ioab cineva, atins de o scurgere de sămînţă sau de lepră, sau care să se razime în cîrjă, sau să cadă ucis de sabie, sau să ducă lipsă de pîne!``(3.29). El mărturiseşte în faţa slujitorilor săi că el este slab în raport cu fiii Ţeruiei (Abişai şi Ioab) care sunt prea puternici pentru el. David se roagă ca ,,Domnul să răsplătească după răutatea lui celui ce a făcut răul!`` (3.39), ceea ce va face Solomon (1Regi 2.5,6, 28-35). Ioab îl ucide şi pe Absalom, fiul răzvrătit al lui David, în pofida poruncii împăratului de a-l trata cu blândeţe pe tânărul Absalom. (18.5-17). Când David îl jeleşte pe Absalom acoperindu-şi faţa, Ioab îl mustră şi îl ameninţă pe David cu aceste cuvinte:

,,Tu acoperi azi de ruşine faţa tuturor slujitorilor tăi, cari au scăpat azi viaţa ta, a fiilor tăi şi a fetelor tale, a nevestelor tale şi a ţiitoarelor tale.
6Tu iubeşti pe cei ce te urăsc, şi urăşti pe ceice te iubesc, căci arăţi azi că pentru tine nu sînt nici căpetenii nici slujitori; şi văd acum că, dacă ar trăi Absalom şi noi toţi am fi murit în ziua aceasta, lucrul acesta ţi-ar fi plăcut.
7Scoală-te dar, ieşi şi vorbeşte după inima slujitorilor tăi! Căci jur pe Domnul că, dacă nu ieşi să te arăţi, nu va rămînea un om cu tine în noaptea aceasta; şi aceasta va fi o nenorocire mai rea pentru tine decît toate nenorocirile cari ţi s'au întîmplat din tinereţă pînă acum.``

Ioab îl ucide şi pe Amasa, căruia David îi propusese preluarea conducerii oştirii (19.13, 8-13), care fusese şeful oştirii lui Absalom (17.25)

Absalom

Absalom, fiul lui David şi al Maachei(3.3), a căpătat ură pe Amnon, fratele său vitreg (fiul lui David şi al lui Ahinoam) care o necinstise (violase) şi o izgonise apoi pe frumoasa lui soră, Tamar (13.20,21) şi îl ucide pe acesta (13. 28-29-39) iar apoi fuge la Talmai, împăratul Ghesurului, fiind conştient că fapta sa poate fi pedepsită cu moartea (14.32). Ioab îl convinge pe David să-l cheme înapoi pe tânărul Absalom (14.1-20); totuşi acestuia nu i se permite la început să vadă faţa împăratului dar David acceptă după un timp, dându-i o sărutare ca semn de iertare (14.33) Totuşi, Absalom despre care ştim că ,,nu era om în tot Israelul aşa de vestit ca Absalom în privinţa frumuseţei lui; din talpa piciorului pînă în creştetul capului, n'avea niciun cusur’’ şi că avea un păr care, tăiat la un an, cântarea ,,două sute de sicli, după greutatea împăratului’’, se răzvrăteşte împotriva împăratului. Astfel, el câştiga inima oamenilor lui Israel în felul următor: stătea la poarta casei împărăteşti şi când cineva se prezenta la curte pentru judecată cu vreo neînţelegere, acesta îi spunea că ,,pricina lui este bună şi dreaptă, dar că ,,nimeni din partea împăratului nu îl va asculta’’, adăugând că dacă el ar fi judecător în ţară, ar face dreptate, iar ,, când se apropia cineva să se închine înaintea lui, el îşi întindea mâna, îl apuca, şi -l săruta’’ (15.5). După ce îl izgoneşte pe David, Absalom ascultă de sfatul lui Ahitofel care îl sfătuieşte să intre (să se culce cu) la ţiitoarele pe care le-a lăsat tatăl său pentru paza casei, astfel, tot Israelul va şti că s-a făcut urît tatălui său, şi mînile tuturor... celor ce sînt cu tine se vor întări.`` (16.20-23), împlinind astfel pedeapsa anunţată de Domnul lui David că nevestele sale vor fi luate de altul care le va necinsti în văzul tuturor (16.20-23). David îl învinge mai târziu pe Absalom care, rămas cu capul prins în crengile unui stejar, este ucis de Ioab (18.14-15).

David se arată bun faţă de casa lui Saul

David îi pedepseşte cu moartea pe Baaana şi Recab care-l uciseseră pe Iş-Boşet, fiul lui Saul, sperând că vor intra astfel în graţiile lui David.(4.1-12). El vrea să-i facă bine casei lui Saul din pricina lui Ionatan (9.1,7), prietenul său, ucis în lupta de filisteni, şi să se poarte ,,cu o bunătate ca bunătatea lui Dumnezeu’’. Astfel el îl găseşte pe Mefiboşet, fiul lui Ionatan, care era olog de picioare şi îi spune că îi dă înapoi toate pământurile lui Saul, Ţiba, slujitorul lui Saul, urmând a munci, împreună cu casa lui, pentru Mefiboşet. În plus, acesta urma să mănânce la masa împăratului.(9.7-13)

Înalţii slujbaşi

Ioab- mai mare peste oştire

Iosafat- mai mare peste scriitori

Ţadoc şi Ahimelec-preoţi

Seraia- logofăt

Benaia- căpetenia cheretiţilor şi a peletiţilor

Fiii lui David- mari dregători

Dumnezeu pedepseşte cu ciumă pe Israel pentru numărătoarea lui David

David este stârnit de Dumnezeu pentru că Dumnezeu se aprinsese împotriva lui Israel, pe care vroia să-l pedepsească. Astfel David este lăsat să greşească: el iniţiază o numărătoare a poporului- în urma căreia ies 800 000+ 500 000 bărbaţi din Israel, respectiv Iuda, în stare să scoată sabia. David a simţit cum îi bătea inima după ce făcuse numărătoarea poporului, îşi dă seama de marele păcat făcut, de faptul că a lucrat ca un nebun şi imploră iertarea Domnului. Gaad, văzătorul Domnului îl lasă pe David să aleagă una dintre următoarele trei nenorociri 1) şapte ani de foamete 2)să fugă 3 luni înaintea vrăjmaşilor săi 3) să bântuie ciuma trei zile în ţară. David alege îndurările Domnului decât să cadă în mâinile oamenilor şi alege a treia variantă. 70 000 de oameni mor iar, pe când îngerul se pregătea să nimicească Israelul, Domnul s-a îndurat şi a poruncit îngerului să-şi tragă mâna. David insistă ca el trebuie să fie pedepsit pentru că el a greşit. Gad îi porunceşte să zidească un altar Domnului pe moşia lui Aravna, Iebusitul (în locul unde era îngerul când lui Dumnezeu I s-a făcut milă de Ierusalim) iar acesta se conformează, cumpărând moşia acestuia şi ridică un altar Domnului unde îi aduce arderi de tot şi jertfe de mulţumire (2Sam24).

Note

  1. Biblia, traducere Anania, vezi bibliografia, introducere la Cărţile regilor
  2. 2,0 2,1 Vladimir Prelipcean, Nicolae Neagă, Gheorghe Bârna, Mircea Chialda- Studiul Vechiului Testament, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4,

Bibliografie

  1. Vladimir Prelipcean, Nicolae Neaga, Gheorghe Barna, Mircea Chialda, Studiul Vechiului Testament, pp. 159-166 Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4
  2. Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Valeriu Anania, "Introducere" la Cărţile regilor, pp. 307-308, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2