Cartea Ieșirii: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (Surse: +el)
m (Corectarea redirecționărilor)
 
(Nu s-au afișat 9 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
[[Image:Moise icoană.jpg|thumb|250px|right|[[Proorocul Moise]], icoană rusească din secolul al XVIII-lea.]]
 
{{VechiulTestament}}
 
{{VechiulTestament}}
'''Cartea Ieșirii''' sau pe scurt '''Ieșirea''' este a doua carte a [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]].
+
'''Cartea Ieșirii''', sau pe scurt '''Ieșirea''', este a doua carte a [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]].
  
This book was originally called by its opening words "elle-shemot" which in Hebrew means "These are the names..." because it begins with the list of names of the descendents of Jacob who migrated to Egypt in the times of Joseph. The Greek name, Exodus, indicates the book’s contents: the exodus of the sons of Israel from Egypt.
+
La început, această carte își avea numele după cuvintele de început ''elle-shemot'', care înseamnă în ebraică „acestea sunt numele...”, deoarece începe cu lista numelor descendenților lui [[Iacob]] care au mers în Egipt pe vremea lui [[Iosif (Vechiul Testament)|Iosif]]. Numele grec de ''Exodus'' indică faptul că această carte conține exodul, ieșirea fiilor lui Israel din Egipt.
  
The book relates how the sons of Jacob, a small tribe of wondering shepherds, became a God chosen nation. The covenant was central to this event. It bound God and Israel in an agreement by which God undertook to provide for all His people's material needs, including a land in which to live, if they would worship Him alone as the one true God and live as a holy community. Central to the rules of the covenant were the Ten Commandments, which are still fundamental to any relationship with God. The [[Tabernacle (biblical)|tabernacle]] was a portable temple of worship which was placed in the center of Israel's wilderness encampment, symbolizing God's presence in their midst. The religious and moral laws listed in the Book of Exodus did not lose their importance until this day, in fact, in His sermon of the Mount, Lord [[Jesus Christ]] has taught the deeper level of their understanding. In contrast, the civil laws and religious rites given to Hebrews and listed in the book of Exodus have lost their importance and were revoked by the Holy [[Apostles]] in the council of Jerusalem (cf. Acts 15).
+
Cartea relatează cum fii lui Iacob, un trib mic de păstori rătăcitori, a devenit poporul ales de [[Dumnezeu]]. Promisiunea făcută de Dumnezeu este punctul central al acestui eveniment deoarece îi leagă pe Dumnezeu și pe Israel printr-o înțelegere conform căreia Dumnezeu se obligă să dea poporului Său toate cele necesare material, inclusiv o țară în care să locuiască, dacă ei se vor închina doar Lui ca unic Dumnezeu adevărat și vor trăi ca o comunitate sfântă. Punctul central al legământului îl constituie [[Decalog|cele 10 porunci]]. [[Tabernacol(biblic)|Tabernacolul]] era un templu de [[rugăciune]] mobil, care era instalat în mijlocul taberei lui Israel, simbolizând prezența lui Dumnezeu în mijlocul lor. În predica Sa de pe munte, Mântuitorul [[Iisus Hristos]] a propovăduit un nivel de înțelegere și mai adânc al poruncilor lui Dumnezeu. În schimb, legile civile și religioase din Cartea Ieșirii și-au pierdut importanța și au fost abrogate de Sfinții [[Apostoli]] la Sinodul de la Ierusalim (cf. Fapte 15).
  
This book deals with the miracle of Israel's deliverance from Egypt and with God's covenant relationship with the Israelites at Mount Sinai. Exodus can be subdivided into two main sections, historical and that of the giving of the Law. Preliminaries to the departure from Egypt (Ex. 1:l-4:28), where the providential acts of the Lord in the life of Moses, chosen by God for the deliverance of His people are listed, followed by the circumstances leading up to the Exodus, including the ten plagues of Egypt and the celebrating of the first Passover (4:29-12:39). The deliverance from Egypt and the subsequent journey to Sinai (chapters 12-18) precede the giving of the Law of God through Moses, where chapter 19 describes the circumstances of the giving of the Law, and consecutive chapters contain the codex of the moral and civil laws, sealed by Hebrews entering into covenant with God (chapters 20-24). Next follow the laws related to church services and priesthood (chapters 25-31), transgression of the Law in intervals of idolatry (chapters 32-33). A renewal of the covenant relationship (chapter 34) is followed by narratives describing the construction of the tabernacle and implementation of the Lord’s directions by Moses (chapters 35-40).
+
Cartea Ieșirii prezintă minunile care au avut loc la fuga evreilor din Egipt și legământul pe care Dumnezeu l-a încheiat cu israeliții pe [[Muntele Sinai]]. Cartea Ieșirii poate fi împărțită în două parți principale, cea istorică și cea a primirii Legii. Sunt prezentate pregătirile pentru fuga din Egipt care constau în intervențiile divine ale Lui Dumnezeu în viața lui [[Proorocul Moise|Moise]], ce fusese ales de Dumnezeu ca om de legătură cu poporul Său. Apoi sunt prezentate circumstanțele care au dus la fuga din Egipt, inclusiv cele zece molime suferite de Egipt și sărbătorirea primului Paște (4:29-12:39). După acestea urmează eliberarea din Egipt efectivă și călătoria spre Sinai (capitolele 12-18), urmate de primirea Legii lui Dumnezeu de către Moise, descrisă în capitolul 19. Capitolele următoare cuprind codexul legilor morale și civile, pecetluite de evreii care intră în legământ cu Dumnezeu (capitolele 20-24). Acestea sunt continuate cu legile referitoare la slujirea religioasă și la [[preot|preoție]] (capitolele 25-31) și încălcarea Legii prin perioade de [[închinarea la dumnezei străini|idolatrie]] (capitolele 32-33). După reînnoirea legământului (capitolul 34) urmează descrierea construcției tabernacolului și implementarea directivelor lui Dumnezeu de către Moise (capitolele 35-40).
  
It is instructive to put the accounts of Exodus in a historical perspective. Joseph was sold to Egypt by his brothers during the reign of the Hyksos, a Semitic tribe known as shepherd kings (some 2000 years BC). At that time Egypt was highly prosperous and mighty. The Pharaoh was most likely Amenemhet IV. He elevated Joseph in rank when he saved the Egyptians from famine and bestowed great blessings on him and his family. However, the ethnic Egyptian nobles united in Thebes and slowly drove out the Hyksos. Afterward there entered the 18th dynasty of the Pharaoh Amasis 1st (Ahmose I) The new rulers changed their relations toward the Jews. There began persecutions which turned to oppressive slavery. The new Pharaohs while working the Jews as slaves and forcing them to build cities, were at the same time concerned that the Jews would unite with outlying nomadic tribes and seize dominion in Egypt. The exodus of Jews from Egypt falls sometime in the mid 15th century BC. At that time the Pharaoh most probably was Thutmose I. The book First Kings 6:1 states that Solomon began building the temple "in the four hundred and eightieth year after the children of Israel had come out of the land of Egypt." Solomon is thought to have begun construction about 960 BC, a fact that also places the time of Exodus to the midst of the 15th century BC.
+
Prezintă un interes aparte așezarea în paralel a evenimentelor prezentate în Cartea Ieșirii și a celor din perspectiva istorică. Iosif a fost vândut de frații săi în Egipt în timpul domniei hicsoșilor, un trib semitic cunoscut sub numele de regii păstorilor (aproximativ 2000 de ani î.Hr.). La vremea aceea, Egiptul era foarte prosper și puternic. Cel mai probabil, faraonul a fost Amenemhet al IV-lea. El l-a ridicat pe Iosif în rang când acesta a salvat Egiptul de foamete și i-a acordat mari onoruri, lui și familiei lui. Cu toate acestea, nobilii etnici egipteni s-au unit la Teba și, treptat, au reușit să-i dea de-o parte pe hicsoși. După aceea, la domnie a venit a XVIII-ea dinastie a faraonului Amasis Întâi (Ahmose I). Noii conducători și-au schimbat politica față de evrei. Au început persecuțiile care s-au transformat într-o sclavie opresivă. În timp ce i-au aruncat pe evrei în sclavie și i-au obligat să construiască orașe, noii faraoni erau în același timp preocupați ca nu cumva evreii să se unească cu triburile nomade îndepărtate și să domine Egiptul. Exodul evreilor din Egipt a avut loc undeva pe la mijlocul secolului al XV-lea î.Hr. Cel mai probabil, faraon era Tutmose I. Cartea I Regi 6:1 spune că [[Solomon]] a început construirea templului "în anul patru sute optzeci de când copii lui Israel au plecat din Ţara Egiptului." În plus, Solomon a început construirea templului în jurul anului 960 î.Hr., ceea ce plasează anul ieșirii la mijlocul secolului al XV-lea î.Hr..
  
 
==Surse==
 
==Surse==
 
*[http://www.fatheralexander.org/booklets/english/bible2_e.htm  Mileant, Alexander. The Historical Books of the Old Testament. Part 3. Translated by Anatoli Peredera.]
 
*[http://www.fatheralexander.org/booklets/english/bible2_e.htm  Mileant, Alexander. The Historical Books of the Old Testament. Part 3. Translated by Anatoli Peredera.]
  
[[Categorie: Sfânta Scriptură]]
+
[[Categorie:Vechiul Testament]]
[[Categorie: Vechiul Testament]]
 
  
 
[[el:Έξοδος]]
 
[[el:Έξοδος]]
 
[[en:Exodus]]
 
[[en:Exodus]]

Versiunea curentă din 20 decembrie 2021 13:53

Proorocul Moise, icoană rusească din secolul al XVIII-lea.
Acest articol face parte din seria
Vechiul TestamentSeptuaginta
Pentateuhul și Legea lui Moise
FacereaIeșireaLeviticulNumeriiDeuteronomul
Cărțile istorice
Iosua NaviJudecătoriRut

I RegiII RegiIII RegiIV Regi
I CroniciII CroniciI EzdraNeemiaEstera

Cărțile poetice
Cărți de înțelepciune
IovCartea PsalmilorPildele lui SolomonEcclesiastul
Alte cărți
Cântarea CântărilorPlângerile profetului Ieremia
Cărțile Profeților
Profeții Mari

IsaiaIeremiaIezechielDaniel

Profeții Mici, sau „Cei Doisprezece”

OseaAmosMiheiaIoilAvdieIonaNaum
AvacumSofonieAgheuZahariaMaleahi

Cărțile deuterocanonice și „bune de citit”
TobitIuditaBaruhEpistola lui Ieremia
Cântarea celor trei tineriIII EzdraCartea înțelepciunii lui Solomon
Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
Istoria Susanei
Istoria omorârii balaurului și a sfărâmării lui Bel
I MacabeiII MacabeiIII Macabei
Rugăciunea regelui Manase
Persoane din Vechiul Testament
Patriarhi: EnohNoeAvraamIsaacLot
Iacov (Israel)IosifMoiseAaronFinees
Prooroci și Drepți: Ilie TesviteanulEliseiIezechia
IsaiaIeremiaIezechielDaniel
IonaOseaDavidSolomon
AvacumIovMiheiaMaleahi - Baruh
SamuelZahariaIoilNaumAmos
Regi Iuda (după diviziune): RoboamAbiaAsaIosafat
AtaliaIoramAhaziaIoasAmația
OziaIotamAhazIezechia (Ezechia)Manase
AmonIosiaIoahazEliachim (Ioiachim)
Ioiachin (Iehonia) – Sedechia (Matania)
Regi Israel (după diviziune): Ieroboam INadabBaeșa
ElaZimriOmriAhabIzabela
AhaziaIoramIehuIoahazIoasIeroboam al II-lea
ZahariaȘalumMenahemPecahiaPecahOsea (rege)
Descoperiri arheologice biblice
Editați această casetă

Cartea Ieșirii, sau pe scurt Ieșirea, este a doua carte a Vechiului Testament.

La început, această carte își avea numele după cuvintele de început elle-shemot, care înseamnă în ebraică „acestea sunt numele...”, deoarece începe cu lista numelor descendenților lui Iacob care au mers în Egipt pe vremea lui Iosif. Numele grec de Exodus indică faptul că această carte conține exodul, ieșirea fiilor lui Israel din Egipt.

Cartea relatează cum fii lui Iacob, un trib mic de păstori rătăcitori, a devenit poporul ales de Dumnezeu. Promisiunea făcută de Dumnezeu este punctul central al acestui eveniment deoarece îi leagă pe Dumnezeu și pe Israel printr-o înțelegere conform căreia Dumnezeu se obligă să dea poporului Său toate cele necesare material, inclusiv o țară în care să locuiască, dacă ei se vor închina doar Lui ca unic Dumnezeu adevărat și vor trăi ca o comunitate sfântă. Punctul central al legământului îl constituie cele 10 porunci. Tabernacolul era un templu de rugăciune mobil, care era instalat în mijlocul taberei lui Israel, simbolizând prezența lui Dumnezeu în mijlocul lor. În predica Sa de pe munte, Mântuitorul Iisus Hristos a propovăduit un nivel de înțelegere și mai adânc al poruncilor lui Dumnezeu. În schimb, legile civile și religioase din Cartea Ieșirii și-au pierdut importanța și au fost abrogate de Sfinții Apostoli la Sinodul de la Ierusalim (cf. Fapte 15).

Cartea Ieșirii prezintă minunile care au avut loc la fuga evreilor din Egipt și legământul pe care Dumnezeu l-a încheiat cu israeliții pe Muntele Sinai. Cartea Ieșirii poate fi împărțită în două parți principale, cea istorică și cea a primirii Legii. Sunt prezentate pregătirile pentru fuga din Egipt care constau în intervențiile divine ale Lui Dumnezeu în viața lui Moise, ce fusese ales de Dumnezeu ca om de legătură cu poporul Său. Apoi sunt prezentate circumstanțele care au dus la fuga din Egipt, inclusiv cele zece molime suferite de Egipt și sărbătorirea primului Paște (4:29-12:39). După acestea urmează eliberarea din Egipt efectivă și călătoria spre Sinai (capitolele 12-18), urmate de primirea Legii lui Dumnezeu de către Moise, descrisă în capitolul 19. Capitolele următoare cuprind codexul legilor morale și civile, pecetluite de evreii care intră în legământ cu Dumnezeu (capitolele 20-24). Acestea sunt continuate cu legile referitoare la slujirea religioasă și la preoție (capitolele 25-31) și încălcarea Legii prin perioade de idolatrie (capitolele 32-33). După reînnoirea legământului (capitolul 34) urmează descrierea construcției tabernacolului și implementarea directivelor lui Dumnezeu de către Moise (capitolele 35-40).

Prezintă un interes aparte așezarea în paralel a evenimentelor prezentate în Cartea Ieșirii și a celor din perspectiva istorică. Iosif a fost vândut de frații săi în Egipt în timpul domniei hicsoșilor, un trib semitic cunoscut sub numele de regii păstorilor (aproximativ 2000 de ani î.Hr.). La vremea aceea, Egiptul era foarte prosper și puternic. Cel mai probabil, faraonul a fost Amenemhet al IV-lea. El l-a ridicat pe Iosif în rang când acesta a salvat Egiptul de foamete și i-a acordat mari onoruri, lui și familiei lui. Cu toate acestea, nobilii etnici egipteni s-au unit la Teba și, treptat, au reușit să-i dea de-o parte pe hicsoși. După aceea, la domnie a venit a XVIII-ea dinastie a faraonului Amasis Întâi (Ahmose I). Noii conducători și-au schimbat politica față de evrei. Au început persecuțiile care s-au transformat într-o sclavie opresivă. În timp ce i-au aruncat pe evrei în sclavie și i-au obligat să construiască orașe, noii faraoni erau în același timp preocupați ca nu cumva evreii să se unească cu triburile nomade îndepărtate și să domine Egiptul. Exodul evreilor din Egipt a avut loc undeva pe la mijlocul secolului al XV-lea î.Hr. Cel mai probabil, faraon era Tutmose I. Cartea I Regi 6:1 spune că Solomon a început construirea templului "în anul patru sute optzeci de când copii lui Israel au plecat din Ţara Egiptului." În plus, Solomon a început construirea templului în jurul anului 960 î.Hr., ceea ce plasează anul ieșirii la mijlocul secolului al XV-lea î.Hr..

Surse