Cartea Ieșirii: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Surse: evitare supracategorizare)
m (a redenumit Cartea Ieşirii în Cartea Ieșirii: (diacritice noi (cu virgulă))
(Nu s-au afișat 2 versiuni intermediare efectuate de un alt utilizator)
Linia 1: Linia 1:
 
{{Îmbunătăţire}}
 
{{Îmbunătăţire}}
 +
[[Image:Moise icoană.jpg|thumb|250px|right|Moise profetul, icoană rusească, secolul al XVIII-lea]]
 +
 
{{VechiulTestament}}
 
{{VechiulTestament}}
 
'''Cartea Ieşirii''' sau pe scurt '''Ieşirea''' este a doua carte a [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]].
 
'''Cartea Ieşirii''' sau pe scurt '''Ieşirea''' este a doua carte a [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]].
  
La început, această carte îşi avea numele după cuvintele de început "elle-shemot" care înseamnă în ebraică "acestea sunt numele..." deoarece începe cu lista numelor descendenţilor lui [[Iacob]] care au mers în Egipt pe vremea lui [[Iosif]]. Numele grec de Exodus indică faptul că această carte conţine exodul, ieşirea fiilor lui Israel din Egipt.
+
La început, această carte îşi avea numele după cuvintele de început "elle-shemot" care înseamnă în ebraică "acestea sunt numele..." deoarece începe cu lista numelor descendenţilor lui [[Iacob]] care au mers în Egipt pe vremea lui [[Iosif (Vechiul Testament)|Iosif]]. Numele grec de Exodus indică faptul că această carte conţine exodul, ieşirea fiilor lui Israel din Egipt.
  
 
Cartea relatează cum fii lui Iacob, un trib mic de păstori rătăcitori, a devenit poporul ales de [[Dumnezeu]]. Promisiunea făcută de Dumnezeu este punctul central al acestui eveniment deoarece îi leagă pe Dumnezeu şi pe Israel printr-o înţelegere conform căreia Dumnezeu se obligă să dea poporului Său toate cele necesare material, inclusiv o ţară în care să locuiască, dacă ei se vor închina doar Lui ca unic Dumnezeu adevărat şi vor trăi ca o comunitate sfântă. Punctul central al legământului îl constituie [[Decalog|cele 10 porunci]]. [[Tabernacol(biblic)|Tabernacolul]] era un templu de [[rugăciune]] mobil, care era instalat în mijlocul taberei lui Israel, simbolizând prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul lor. În predica Sa de pe munte, Mântuitorul [[Iisus Hristos]] a propovăduit un nivel de înţelegere şi mai adânc al poruncilor lui Dumnezeu. În schimb, legile civile şi religioase din Cartea Ieşirii şi-au pierdut importanţa şi au fost abrogate de Sfinţii [[Apostoli]] la Sinodul de la Ierusalim (cf. Fapte 15).
 
Cartea relatează cum fii lui Iacob, un trib mic de păstori rătăcitori, a devenit poporul ales de [[Dumnezeu]]. Promisiunea făcută de Dumnezeu este punctul central al acestui eveniment deoarece îi leagă pe Dumnezeu şi pe Israel printr-o înţelegere conform căreia Dumnezeu se obligă să dea poporului Său toate cele necesare material, inclusiv o ţară în care să locuiască, dacă ei se vor închina doar Lui ca unic Dumnezeu adevărat şi vor trăi ca o comunitate sfântă. Punctul central al legământului îl constituie [[Decalog|cele 10 porunci]]. [[Tabernacol(biblic)|Tabernacolul]] era un templu de [[rugăciune]] mobil, care era instalat în mijlocul taberei lui Israel, simbolizând prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul lor. În predica Sa de pe munte, Mântuitorul [[Iisus Hristos]] a propovăduit un nivel de înţelegere şi mai adânc al poruncilor lui Dumnezeu. În schimb, legile civile şi religioase din Cartea Ieşirii şi-au pierdut importanţa şi au fost abrogate de Sfinţii [[Apostoli]] la Sinodul de la Ierusalim (cf. Fapte 15).
  
Cartea Ieşirii prezintă minunile care au avut loc la fuga evreilor din Egipt şi legământul pe care Dumnezeu l-a încheiat cu israeliţii pe [[Muntele Sinai]]. Cartea Ieşirii poate fi împărţită în două parţi principale, cea istorică şi cea a primirii Legii. Sunt prezentate pregătirile pentru fuga din Egipt care constau în intervenţiile divine ale Lui Dumnezeu în viaţa lui [[Moise]], ce fusese ales de Dumnezeu ca om de legătură cu poporul Său. Apoi sunt prezentate circumstanţele care au dus la fuga din Egipt, inclusiv cele zece molime suferite de Egipt şi sărbătorirea primului Paşte (4:29-12:39). După acestea urmează eliberarea din Egipt efectivă şi călătoria spre Sinai (capitolele 12-18), urmate de primirea Legii lui Dumnezeu de către Moise, descrisă în capitolul 19. Capitolele următoare cuprind codexul legilor morale şi civile, pecetluite de evreii care intră în legământ cu Dumnezeu (capitolele 20-24). Acestea sunt continuate cu legile referitoare la slujirea religioasă şi la [[preot|preoţie]] (capitolele 25-31) şi încălcarea Legii prin perioade de [[idolatrie]] (capitolele 32-33). După reînnoirea legământului (capitolul 34) urmează descrierea construcţiei tabernacolului şi implementarea directivelor lui Dumnezeu de către Moise (capitolele 35-40).
+
Cartea Ieşirii prezintă minunile care au avut loc la fuga evreilor din Egipt şi legământul pe care Dumnezeu l-a încheiat cu israeliţii pe [[Muntele Sinai]]. Cartea Ieşirii poate fi împărţită în două parţi principale, cea istorică şi cea a primirii Legii. Sunt prezentate pregătirile pentru fuga din Egipt care constau în intervenţiile divine ale Lui Dumnezeu în viaţa lui [[Moise]], ce fusese ales de Dumnezeu ca om de legătură cu poporul Său. Apoi sunt prezentate circumstanţele care au dus la fuga din Egipt, inclusiv cele zece molime suferite de Egipt şi sărbătorirea primului Paşte (4:29-12:39). După acestea urmează eliberarea din Egipt efectivă şi călătoria spre Sinai (capitolele 12-18), urmate de primirea Legii lui Dumnezeu de către Moise, descrisă în capitolul 19. Capitolele următoare cuprind codexul legilor morale şi civile, pecetluite de evreii care intră în legământ cu Dumnezeu (capitolele 20-24). Acestea sunt continuate cu legile referitoare la slujirea religioasă şi la [[preot|preoţie]] (capitolele 25-31) şi încălcarea Legii prin perioade de [[închinarea la dumnezei străini|idolatrie]] (capitolele 32-33). După reînnoirea legământului (capitolul 34) urmează descrierea construcţiei tabernacolului şi implementarea directivelor lui Dumnezeu de către Moise (capitolele 35-40).
  
 
Prezintă un interes aparte aşezarea în paralel a evenimentelor prezentate în Cartea Ieşirii şi a celor din perspectiva istorică. Iosif a fost vândut de fraţii săi în Egipt în timpul domniei hicsoşilor, un trib semitic cunoscut sub numele de regii păstorilor (aproximativ 2000 de ani î.Hr.). La vremea aceea, Egiptul era foarte prosper şi puternic. Cel mai probabil, faraonul a fost Amenemhet al IV-lea. El l-a ridicat pe Iosif în rang când acesta a salvat Egiptul de foamete şi i-a acordat mari onoruri, lui şi familiei lui. Cu toate acestea, nobilii etnici egipteni s-au unit la Teba şi, treptat, au reuşit să-i dea de-o parte pe hicsoşi. După aceea, la domnie a venit a XVIII-ea dinastie a faraonului Amasis Întâi (Ahmose I). Noii conducători şi-au schimbat politica faţă de evrei. Au început persecuţiile care s-au transformat într-o sclavie opresivă. În timp ce i-au aruncat pe evrei în sclavie şi i-au obligat să construiască oraşe, noii faraoni erau în acelaşi timp preocupaţi ca nu cumva evreii să se unească cu triburile nomade îndepărtate şi să domine Egiptul. Exodul evreilor din Egipt a avut loc undeva pe la mijlocul secolului al XV-lea î.Hr. Cel mai probabil, faraon era Tutmose I. Cartea I Regi 6:1 spune că [[Solomon]] a început construirea templului "în anul patru sute optzeci de când copii lui Israel au plecat din Ţara Egiptului." În plus, Solomon a început construirea templului în jurul anului 960 î.Hr., ceea ce plasează anul ieşirii la mijlocul secolului al XV-lea î.Hr..
 
Prezintă un interes aparte aşezarea în paralel a evenimentelor prezentate în Cartea Ieşirii şi a celor din perspectiva istorică. Iosif a fost vândut de fraţii săi în Egipt în timpul domniei hicsoşilor, un trib semitic cunoscut sub numele de regii păstorilor (aproximativ 2000 de ani î.Hr.). La vremea aceea, Egiptul era foarte prosper şi puternic. Cel mai probabil, faraonul a fost Amenemhet al IV-lea. El l-a ridicat pe Iosif în rang când acesta a salvat Egiptul de foamete şi i-a acordat mari onoruri, lui şi familiei lui. Cu toate acestea, nobilii etnici egipteni s-au unit la Teba şi, treptat, au reuşit să-i dea de-o parte pe hicsoşi. După aceea, la domnie a venit a XVIII-ea dinastie a faraonului Amasis Întâi (Ahmose I). Noii conducători şi-au schimbat politica faţă de evrei. Au început persecuţiile care s-au transformat într-o sclavie opresivă. În timp ce i-au aruncat pe evrei în sclavie şi i-au obligat să construiască oraşe, noii faraoni erau în acelaşi timp preocupaţi ca nu cumva evreii să se unească cu triburile nomade îndepărtate şi să domine Egiptul. Exodul evreilor din Egipt a avut loc undeva pe la mijlocul secolului al XV-lea î.Hr. Cel mai probabil, faraon era Tutmose I. Cartea I Regi 6:1 spune că [[Solomon]] a început construirea templului "în anul patru sute optzeci de când copii lui Israel au plecat din Ţara Egiptului." În plus, Solomon a început construirea templului în jurul anului 960 î.Hr., ceea ce plasează anul ieşirii la mijlocul secolului al XV-lea î.Hr..

Versiunea de la data 7 aprilie 2013 04:03

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.
Moise profetul, icoană rusească, secolul al XVIII-lea


Acest articol face parte din seria
Vechiul TestamentSeptuaginta
Pentateuhul și Legea lui Moise
FacereaIeșireaLeviticulNumeriiDeuteronomul
Cărțile istorice
Iosua NaviJudecătoriRut

I RegiII RegiIII RegiIV Regi
I CroniciII CroniciI EzdraNeemiaEstera

Cărțile poetice
Cărți de înțelepciune
IovCartea PsalmilorPildele lui SolomonEcclesiastul
Alte cărți
Cântarea CântărilorPlângerile profetului Ieremia
Cărțile Profeților
Profeții Mari

IsaiaIeremiaIezechielDaniel

Profeții Mici, sau „Cei Doisprezece”

OseaAmosMiheiaIoilAvdieIonaNaum
AvacumSofonieAgheuZahariaMaleahi

Cărțile deuterocanonice și „bune de citit”
TobitIuditaBaruhEpistola lui Ieremia
Cântarea celor trei tineriIII EzdraCartea înțelepciunii lui Solomon
Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
Istoria Susanei
Istoria omorârii balaurului și a sfărâmării lui Bel
I MacabeiII MacabeiIII Macabei
Rugăciunea regelui Manase
Persoane din Vechiul Testament
Patriarhi: EnohNoeAvraamIsaacLot
Iacov (Israel)IosifMoiseAaronFinees
Prooroci și Drepți: Ilie TesviteanulEliseiIezechia
IsaiaIeremiaIezechielDaniel
IonaOseaDavidSolomon
AvacumIovMiheiaMaleahi - Baruh
SamuelZahariaIoilNaumAmos
Regi Iuda (după diviziune): RoboamAbiaAsaIosafat
AtaliaIoramAhaziaIoasAmația
OziaIotamAhazIezechia (Ezechia)Manase
AmonIosiaIoahazEliachim (Ioiachim)
Ioiachin (Iehonia) – Sedechia (Matania)
Regi Israel (după diviziune): Ieroboam INadabBaeșa
ElaZimriOmriAhabIzabela
AhaziaIoramIehuIoahazIoasIeroboam al II-lea
ZahariaȘalumMenahemPecahiaPecahOsea (rege)
Descoperiri arheologice biblice
Editați această casetă

Cartea Ieşirii sau pe scurt Ieşirea este a doua carte a Vechiului Testament.

La început, această carte îşi avea numele după cuvintele de început "elle-shemot" care înseamnă în ebraică "acestea sunt numele..." deoarece începe cu lista numelor descendenţilor lui Iacob care au mers în Egipt pe vremea lui Iosif. Numele grec de Exodus indică faptul că această carte conţine exodul, ieşirea fiilor lui Israel din Egipt.

Cartea relatează cum fii lui Iacob, un trib mic de păstori rătăcitori, a devenit poporul ales de Dumnezeu. Promisiunea făcută de Dumnezeu este punctul central al acestui eveniment deoarece îi leagă pe Dumnezeu şi pe Israel printr-o înţelegere conform căreia Dumnezeu se obligă să dea poporului Său toate cele necesare material, inclusiv o ţară în care să locuiască, dacă ei se vor închina doar Lui ca unic Dumnezeu adevărat şi vor trăi ca o comunitate sfântă. Punctul central al legământului îl constituie cele 10 porunci. Tabernacolul era un templu de rugăciune mobil, care era instalat în mijlocul taberei lui Israel, simbolizând prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul lor. În predica Sa de pe munte, Mântuitorul Iisus Hristos a propovăduit un nivel de înţelegere şi mai adânc al poruncilor lui Dumnezeu. În schimb, legile civile şi religioase din Cartea Ieşirii şi-au pierdut importanţa şi au fost abrogate de Sfinţii Apostoli la Sinodul de la Ierusalim (cf. Fapte 15).

Cartea Ieşirii prezintă minunile care au avut loc la fuga evreilor din Egipt şi legământul pe care Dumnezeu l-a încheiat cu israeliţii pe Muntele Sinai. Cartea Ieşirii poate fi împărţită în două parţi principale, cea istorică şi cea a primirii Legii. Sunt prezentate pregătirile pentru fuga din Egipt care constau în intervenţiile divine ale Lui Dumnezeu în viaţa lui Moise, ce fusese ales de Dumnezeu ca om de legătură cu poporul Său. Apoi sunt prezentate circumstanţele care au dus la fuga din Egipt, inclusiv cele zece molime suferite de Egipt şi sărbătorirea primului Paşte (4:29-12:39). După acestea urmează eliberarea din Egipt efectivă şi călătoria spre Sinai (capitolele 12-18), urmate de primirea Legii lui Dumnezeu de către Moise, descrisă în capitolul 19. Capitolele următoare cuprind codexul legilor morale şi civile, pecetluite de evreii care intră în legământ cu Dumnezeu (capitolele 20-24). Acestea sunt continuate cu legile referitoare la slujirea religioasă şi la preoţie (capitolele 25-31) şi încălcarea Legii prin perioade de idolatrie (capitolele 32-33). După reînnoirea legământului (capitolul 34) urmează descrierea construcţiei tabernacolului şi implementarea directivelor lui Dumnezeu de către Moise (capitolele 35-40).

Prezintă un interes aparte aşezarea în paralel a evenimentelor prezentate în Cartea Ieşirii şi a celor din perspectiva istorică. Iosif a fost vândut de fraţii săi în Egipt în timpul domniei hicsoşilor, un trib semitic cunoscut sub numele de regii păstorilor (aproximativ 2000 de ani î.Hr.). La vremea aceea, Egiptul era foarte prosper şi puternic. Cel mai probabil, faraonul a fost Amenemhet al IV-lea. El l-a ridicat pe Iosif în rang când acesta a salvat Egiptul de foamete şi i-a acordat mari onoruri, lui şi familiei lui. Cu toate acestea, nobilii etnici egipteni s-au unit la Teba şi, treptat, au reuşit să-i dea de-o parte pe hicsoşi. După aceea, la domnie a venit a XVIII-ea dinastie a faraonului Amasis Întâi (Ahmose I). Noii conducători şi-au schimbat politica faţă de evrei. Au început persecuţiile care s-au transformat într-o sclavie opresivă. În timp ce i-au aruncat pe evrei în sclavie şi i-au obligat să construiască oraşe, noii faraoni erau în acelaşi timp preocupaţi ca nu cumva evreii să se unească cu triburile nomade îndepărtate şi să domine Egiptul. Exodul evreilor din Egipt a avut loc undeva pe la mijlocul secolului al XV-lea î.Hr. Cel mai probabil, faraon era Tutmose I. Cartea I Regi 6:1 spune că Solomon a început construirea templului "în anul patru sute optzeci de când copii lui Israel au plecat din Ţara Egiptului." În plus, Solomon a început construirea templului în jurul anului 960 î.Hr., ceea ce plasează anul ieşirii la mijlocul secolului al XV-lea î.Hr..


Surse