5.288 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
{{VechiulTestament}}
'''Cartea I a Regilor''' (sau '''Cartea I a lui Samuel''') este una a patra dintre cele 12 cărţi istorice canonice ale [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]]. Ea forma, împreună cu [[Cartea II a Regilor|a doua Carte a regilor]], o singură carte, numai foarte târziu ele apărând ca distincte, odată cu Prima Biblie Rabinică, tipărita de Daniel Bomberg la Veneţia în 1517. Ele continuă istoria din [[Judecători]] şi istorisesc pe larg întemeierea dinastiei lui [[David]]. Autorul cărţilor este necunoscut. Cartea I a a Regilor a fost scrisă undeva între schisma naţională din 933 î.Hr. şi robia babilonică din 586 î.Hr.
Mântuitorul însuşi atribuie acestei cărţi aceeaşi autoritate ca şi legii lui [[Moise]]. El invocă în discuţia cu [[farisei]]i faptul că, de foame, David şi cei ce erau cu el au mâncat pâinile punerii-înainte care erau rezervate doar preoţilor, episod din Cartea întâi a regilor, iar apoi aminteşte de faptul că, potrivit legii lui Moise, preoţii încălcau sâmbăta, aducând [[jertfe]] la altar şi că totuşi erau nevinovaţi, amintind o prevedere din Cartea [[Numerii]] (Mt 12.4-5-1, Rg 21.6, Num 28.9).
==Rezumat==
[[Dumnezeu]] pedepseşte casa judecătorului şi preotului [[Eli]] pentru nesocotirea, de către fiii săi, din [[Lăcomia|lăcomie]], a darurilor Domnului şi pentru [[desfrânarea]] lor, dar şi pe Eli, pentru că nu i-a oprit pe aceştia, ci i-a cinstit pe fiii săi mai mult ca pe Dumnezeu. Fiii cei răi mor în lupta cu filistenii, împlinind proorocia Domnului. Eli moare la 98 de ani dintr-o căzătură, când află că filistenii au luat [[Chivotul|chivotul]] Domnului. Locul lui este luat de [[Samuel]], fiul credincioasei [[Ana]] şi a dreptului [[Elcana]].
:Prooroc, preot şi ,,judecător peste [[Israel]] până la sfârşitul vieţii sale’’, Samuel îşi conduce cu credinţă şi dreptate poporul, reuşind chiar să-l convingă să scoată din mijlocul lui idolii şi să slujească numai Domnului şi respinge atacurile filistenilor. Spre sfârşitul vieţii, acesta îi pune pe fiii săi să judece peste Israel, dar aceştia nu calcă ,,pe urmele sale’’, ci se dedau la [[Lăcomia|lăcomie]], iau mită şi calcă dreptatea, aşa că bătrânii lui Israel îi cer lui Samuel întronarea unui [[împărat]], ca să îi judece, cum au toate neamurile. [[Dumnezeu]] îi spune lui Samuel să le îndeplinească cererea, dar să le facă cunoscut şi dreptul împăratului.
