5.288 de modificări
Modificări
mici corecturi
'''Cartea I a Regilor''' (sau '''Cartea I a lui Samuel''') este a patra dintre cele 12 cărţi istorice canonice ale [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]]. Cartea evocă domnia celor din urmă judecători [[Eli]] şi [[Samuel]], întemeierea monarhiei teocratice şi domnia primului împărat [[Saul]], prigonitorul viitorului său succesor, [[David]], păstorul cântăreţ din arfă şi învingătorul lui Goliat.
==Formă, dată, autor==
Ea forma, împreună cu [[Cartea II a Regilor|a doua Carte a regilor]], o singură carte, numai foarte târziu ele apărând ca distincte, odată cu Prima Biblie Rabinică, tipărită de Daniel Bomberg la Veneţia în anul 1517.<ref name="Anania">''Biblia'', traducere Anania, vezi bibliografia, ""Introducere" la Cărţile regilor Regilor </ref>.Autorul cărţilor este necunoscut.<ref name="Studiul"> Vladimir Prelipcean, Nicolae Neagă, Gheorghe Bârna, Mircea Chialda, ''Studiul Vechiului Testament'', Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4,</ref> Cartea I a Regilor a fost scrisă undeva între ruptura regatului Israel în două (regatul lui Iuda şi regatul Israel) din anul 933 î.Hr. şi robia babilonică din 586 î.Hr.<ref name="Studiul"/>
==Autoritatea cărţii==
[[Dumnezeu]] pedepseşte casa judecătorului şi preotului Eli pentru nesocotirea, de către fiii săi, din [[Lăcomia|lăcomie]], a darurilor Domnului şi pentru [[desfrânarea]] lor, dar şi pe Eli, pentru că nu i-a oprit pe aceştia, ci i-a cinstit pe fiii săi mai mult ca pe Dumnezeu. Fiii cei răi mor în lupta cu filistenii, împlinind proorocia Domnului. Eli moare la 98 de ani dintr-o căzătură, când află că filistenii au luat [[Chivotul Legii|chivotul]] Domnului. Locul lui este luat de [[Samuel]], fiul credincioasei Ana şi a dreptului Elcana.<br />
Prooroc, preot şi ,,judecător peste Israel până la sfârşitul vieţii sale’’, Samuel îşi conduce cu credinţă şi dreptate poporul, reuşind chiar să-l convingă să scoată din mijlocul lui idolii şi să slujească numai Domnului şi respinge atacurile filistenilor. Spre sfârşitul vieţii, acesta îi pune pe fiii săi să judece peste Israel, dar aceştia nu calcă ,,pe urmele sale’’, ci se dedau la lăcomie, iau mită şi calcă dreptatea, aşa că bătrânii lui Israel îi cer lui Samuel întronarea unui împărat, ca să îi judece, cum au toate neamurile. Dumnezeu îi spune lui Samuel să le îndeplinească cererea, dar să le facă cunoscut şi dreptul împăratului. <br />
Samuel îl unge pe [[Saul]] împărat, "''tânăr şi frumos, mai frumos decât oricare dintre copiii lui Israel''", care îi "''întrecea pe toţi în înălţime de la umăr în sus''" şi care a domnit doi ani peste Israel. El a repurtat unele victorii contra filistenilor, amaleciţilor, moabiţilor, edomiţilor, dar a şi păcătuit împotriva Domnului prin aducerea unei jertfe în locul lui Samuel, care întârzia să apară înaintea unei lupte, precum şi prin cruţarea lui Agag, împăratul amaleciţilor, şi a celei mai bune părţi din pradă, de teama poporului, în pofida poruncii Domnului de a nimici cu totul pe amaleciţi. Aceştia trebuiau pedepsiţi prin ştergerea pomenirii lor de sub ceruri, pentru că au astupaseră ieşirea israeliţilor din Egipt, aruncându-se asupra poporului lui Israel ,,pe dinapoi, asupra tuturor celor care se târau la coadă’’, când Israelul era ,,obosit şi sleit de puteri’’ I Regi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=66&cap=15 15,2-33], [[Deuteronom]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=17&cap=25#17-19 25,17-19]. <br />
Deşi Saul îşi recunoaşte păcatul şi se căieşte, Samuel îi spune că Domnul îl leapădă ca împărat, pentru că şi el a lepădat cuvântul Domnului, şi că va da domnia lui unuia mai bun ca el, căci ,,tăria lui Israel nu minte (Saul minţise că păstrase dobitoacele pentru jertfe) şi nu se căieşte, căci nu este om să-i pară rău”. Şi Domnul îi trimite un duh rău să-l muncească. <br />
Samuel îl unge împărat al lui Israel pe fiul lui Isai, [[David]], un păstor [[sărăcia|sărac]], cu părul bălai şi chipeş. Acesta este chemat la curtea lui Saul pentru a-i cânta din harfă, ajutându-l să fie uşurat prin îndepărtarea temporară a duhului celui rău trimis peste el. Lui Saul îi place acest tânăr cântăreţ care vorbea bine şi, pentru că era şi un războinic, om ,,tare şi voinic’’, îl face purtătorul lui de arme. <br />
====Dumnezeu pedepseşte casa judecătorului Eli====
Fiii judecătorului şi preotului [[Eli]], Hofni şi Fineas, care erau ,,preoţi ai Domnului’’(1.3), erau ,,oameni răi’’, care ,,nu cunoşteau pe Domnul’’(2.12); ei ,,se făceau vinovaţi de un foarte mare păcat’’, care consta în ,,nesocotirea darurilor Domnului’’(2.17): uneori luau pur şi simplu cu o furculiţă tot ce apucau din carnea de jertfă care fierbea, aflată în cazan, căldare, tigaie sau oală, (2.13-14), încălcând astfel prescripţiile ce prevedeau acordarea doar a spatei şi a pieptului preoţilor ca un drept cuvenit din jertfa de mulţumire (Lev7.34, 10.14); alteori, ei luau carnea crudă a jertfelor samavolnic, şi, la nevoie, prin silă, fără a permite arderea grăsimii din jertfă (2.15-17), care aparţinea Domnului şi trebuia, deci, arsă (Lev, cap 3). În plus, Eli, care era foarte bătrân, aflase de la popor că ei se şi desfrânau cu femeile care slujeau afară la uşa cortului întâlnirii şi îi mustră, spunându-le că prin aceasta ei păcătuiau împotriva lui Dumnezeu şi făceau şi poporul să păcătuiască, dar ei nu ascultă de glasul tatălui lor.(2.22-26). <br />
Un om al lui Dumnezeu îl anunţă pe Eli că, pentru că i-a cinstit mai mult pe fiii săi decât pe Dumnezeu (2.29), pe care ,,nu i-a oprit’’ (3.13), pentru că au călcat în picioare jertfele şi darurile Domnului şi s-au îngrăşat cu cel dintâi roade luate din darurile poporului Israel (2.29), casa sa urma să fie pedepsită. Pedeapsa lor va fi urmatoareaurmătoarea: 1) nu va mai fi niciodată niciun bătrân în casa lui Eli, 2) acesta va vedea un potrivnic de-al său în lăcaşul Domnului, în timp ce Israel va fi copleşit de bunătăţi de Domnul, 3) la altar va fi lăsat numai unul dintr-ai lui Eli, pentru ca să i se topească ochii de durere şi să i se întristeze sufletul 4) fiii săi vor muri în aceeaşi zi, 5) Dumnezeu îşi va pune un preot credincios ([[Samuel]]), care va lucra după inima şi sufletul Domnului şi 6) oricine va mai rămânea din casa lui Eli se va arunca cu faţa la pământ în faţa lui şi îl va ruga să-i dea o slujbă de preoţie pentru o bucată de pâine (2.27-36). În lupta cu filistenii, fiii lui Eli, care se făcuseră ,,vrednici de lepădat(3.13) mor, după cuvântul Domnului, şi chivotul, adus de la Silo, este luat de filisteni (4.1-11). Eli, judecător în Israel timp de 40 de ani, moare, la vârsta de 98 de ani, căci, bătrân şi greu, el cade de pe scaun pe spate şi îşi rupe ceafa, când aude că filistenii au pus mâna pe chivotul Domnului şi că fiii lui au murit (4.12-18).
===Judecătorul Samuel===
====David este uns împărat al lui Israel====
[[David]], fiu al lui Isai, Betleemitul, păstor ,,cu păr bălai, cu ochi frumoşi şi faţă frumoasă (16.11-12, 17.42), ,,sărac şi de puţină însemnatate’’ însemnătate’’ după propria mărturisire (18.23), a fost uns împărat al Israelului de către Samuel, şi Duhul Domnului s-a pogorât peste el din acel moment (16.13).
====David, cântăreţ din harfă îndepărta temporar duhul rău care-l muncea pe Saul====
[[Image:Davidharp.jpg|right|thumb|Regele David cu harpa-Gentile da Fabriano, 1423, acum în Uffizi ]]
Fiindcă Duhul Domnului se îndepărtase de la Saul şi acesta era muncit de un [[diavol|duh rău]] trimis de Domnul, este adus la palat un tânăr păstor cântăreţ din harfă, acelaşi David, care urma ca, atunci când duhul venea peste Saul, prin muzica sa să-i uşureze suferinţa. Într-adevăr, cântările lui David îl făceau pe Saul să răsufle mai uşor şi să se simtă uşurat, căci duhul rău pleca de la dânsul. David, un om ,,tare şi voinic, un războinic ce vorbea bine", a plăcut lui Saul şi a fost pus să-i poarte armele (16.14-23).
====David îl învinge pe filisteanul hulitor Goliat====
[[Image:davidandgoliath.jpg|right|thumb| David îl decapitează pe Goliat- Caravaggio, sec al XVII-lea ]]
Aflând că uriaşul filistean de şase coţi şi o palmă,(17.4), Goliat din Gat, om ,,războinic din tinereţea lui’’ (17.33) ocărăşte pe Israel (17.25,26,36,43,45), propunând ca lupta să fie decisă printr-o luptă individuală (17.8-9), David, motivat şi de recompensa promisă celui care-l va învinge pe filistean (bogăţii, fiica împăratului de nevastă şi scutirea de dări pentru casa sa (17.25,27) cere voie împăratului Saul să pedepsească pe cel ce batjocoreşte numele Dumnezeului lui Israel, spunându-i împăratului că el chiar omora urşii şi leii ce-i furau oile 17.34-35).
Saul acceptă, îl îmbracă în armură, dar David îşi dă seama că nu e obişnuit cu armura, se duce la un pârâu de unde ia 5 pietre netede pe care şi le pune în buzunar şi traistă. David se înfăţişează înaintea lui Goliat cu o praştie şi un toiag. Văzându-l pe ,,copilul’’ David, Goliat râde de el , adăugând ironic că nu e câine să vină la el cu toiege. La început David fuge înaintea lui, iar apoi îi trage cu praştia drept în frunte, prăbuşindu-l pe uriaşul filistean. Îi ia apoi sabia, îl omoară cu ea şi îi taie capul. Filistenii înspăimântaţi o iau la fugă, cu bărbaţii lui Israel şi Iuda în urmărirea lor. David ia capul filisteanului şi-l duce la Ierusalim iar armele sale sunt puse în cortul său (17.38-58).
#''Biblia sau Sfânta Scriptură'', versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Valeriu Anania, "Introducere" la Cărţile regilor, pp. 307-308, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2
[[Categorie: Vechiul Testament]]
