5.288 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
{{VechiulTestament}}
'''Cartea I a Regilor''' (sau '''Cartea I a lui Samuel''') este a patra dintre cele 12 cărţi istorice canonice ale [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]]. Ea forma, împreună cu [[Cartea II a Regilor|a doua Carte a regilor]], o singură carte, numai foarte târziu ele apărând ca distincte, odată cu Prima Biblie Rabinică, tipărita de Daniel Bomberg la Veneţia în 1517.<ref name="Anania">Biblia, traducere Anania, vezi bibliografia, introducere la Cartile regilor </ref> Ele continuă istoria din [[Cartea Judecătorilor|Judecători]] şi istorisesc pe larg întemeierea dinastiei lui [[David]]. Autorul cărţilor este necunoscut.<ref>< ref name="Studiul"> Vladimir Prelipcean, Nicolae Neagă, Gheorghe Bârna, Mircea Chialda- Studiul Vechiului Testament, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4, pag</ref> Cartea I a a Regilor a fost scrisă undeva între schisma naţională din 933 î.Hr. şi robia babilonică din 586 î.Hr.<ref name="Studiul"/>
==Autoritatea divină==
Pus în faţa filistenilor,[[ Saul]], cuprins de [[frica|frică]] şi de un mare tremur ce-i apucase inima(28.5) şi fiind părăsit de [[Dumnezeu]] care nu-i răspunde nici prin prooroci, nici prin Urim, nici prin [[vis]]e(28.6), el îi cere sfatul lui [[Samuel]], chemat din morţi de o [[ghicitoare]] (deşi tot Saul fusese acela care îndepărtase din ţară pe cei ce chemau morţii şi pe cei ce ghiceau-28.3,9). Acesta îi întăreşte că Dumnezeu i-a rupt împărăţia din mâinile lui şi i-a dat-o lui David, îi spune că ceea ce i se întâmplă se datorează faptului că nu a ascultat glasul Domnului şi nu a făcut pe [[Amalec]] să simtă aprinderea [[mânia|mâniei]] Domnului, îi prezice moartea sa şi a fiilor săi şi pierderea războiului(28.7-25)
În lupta cu filistenii, fiii săi cad în luptă, iar el este rănit greu de aceştia. Saul îl roagă pe purtătorul său de arme să-l ucidă pentru a nu fi batjocorit de cei netăiaţi împrejur (adică de cei necircumcişi, de cei care nu erau evrei), dar acesta, de [[teama|teamă]], refuză. Atunci Saul se sinucide, aruncându-se în propria sabie şi slujitorul lui face la fel (31.1-6). Filistenii i-au tăiat capul, trupul a fost atârnat pe zidurile Bet-Sanului- de unde a fost recuperat de locuitorii Iabesului din Galaad, împreună cu trupurile fiilor lui. Acestea au fost arse, şi oasele îngropate sub stejarul din Iabes (31.9-13).
==Bibliografie==
#Vladimir Prelipcean, Nicolae Neaga, Gheorghe Barna, Mircea Chialda- Studiul Vechiului Testament, pag 159-166 Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4 #Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Valeriu Anania, introducere la Cărţile regilor,pag 307-308, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2
[[Categorie: Sfânta Scriptură]]
[[Categorie: Vechiul Testament]]
