Modificări

Salt la: navigare, căutare

Cartea I a Regilor

6 octeți adăugați, 11 octombrie 2010 14:34
Ultimele păcate ale lui Saul: chemarea morţilor şi sinuciderea
====Ultimele păcate ale lui Saul: chemarea morţilor şi sinuciderea====
Pus în faţa filistenilor,[[ Saul]], cuprins de [[frica|frică]] şi de un mare tremur ce-i apucase inima(28.5) şi fiind părăsit de [[Dumnezeu]] care nu-i răspunde nici prin prooroci, nici prin Urim, nici prin [[vis]]e(28.6), el îi cere sfatul lui [[Samuel]], chemat din morţi de o [[ghicitoare]] (deşi tot Saul fusese acela care îndepărtase din ţară pe cei ce chemau morţii şi pe cei ce ghiceau-28.3,9). Acesta îi întăreşte că Dumnezeu i-a rupt împărăţia din mâinile lui şi i-a dat-o lui David, îi spune că ceea ce i se întâmplă se datorează faptului că nu a ascultat glasul Domnului şi nu a făcut pe [[Amalec]] să simtă aprinderea [[mânia|mâniei]] Domnului, îi prezice moartea sa şi a fiilor săi şi pierderea războiului(28.7-25)
În lupta cu filistenii, fiii săi cad în luptă, iar el este rănit greu de aceştia. Saul îl roagă pe purtătorul său de arme să-l ucidă pentru a nu fi batjocorit de cei netăiaţi împrejur (adică de cei necircumcişi, de cei care nu erau evrei), dar acesta, de [[teama|teamă]], refuză. Atunci Saul se sinucide, aruncându-se în propria sabie şi slujitorul lui face la fel (31.1-6). Filistenii i-au tăiat capul, trupul a fost atârnat pe zidurile Bet-Sanului- de unde a fost recuperat de locuitorii Iabesului din Galaad, împreună cu trupurile fiilor lui. Acestea au fost arse, şi oasele îngropate sub stejarul din Iabes (31.9-13).
==Bibliografie==
5.288 de modificări

Meniu de navigare