Modificări

Salt la: navigare, căutare

Cartea I a Regilor

437 de octeți adăugați, 2 octombrie 2010 18:07
Ultimele păcate ale lui Saul: chemarea morţilor şi sinuciderea
Pus în faţa filistenilor,[[ Saul]], cuprins de [[frică]] şi de un mare tremur ce-i apucase inima(28.5) şi fiind părăsit de [[Dumnezeu]] care nu-i răspunde nici prin prooroci, nici prin Urim, nici prin [[vise]](28.6), el îi cere sfatul lui [[Samuel]], chemat din morţi de o [[ghicitoare]] (deşi tot Saul fusese acela care îndepărtase din ţară pe cei ce chemau morţii şi pe cei ce ghiceau-28.3,9). Acesta îi întăreşte că Dumnezeu i-a rupt împărăţia din mâinile lui şi i-a dat-o lui David, îi spune că ceea ce i se întâmplă se datorează faptului că nu a ascultat glasul Domnului şi nu a făcut pe [[Amalec]] să simtă aprinderea [[mâniei]] Domnului, îi prezice moartea sa şi a fiilor săi şi pierderea războiului(28.7-25)
În lupta cu filistenii, fiii săi cad în luptă, iar el este rănit greu de aceştia. Saul îl roagă pe purtătorul său de arme să-l ucidă pentru a nu fi batjocorit de cei netăiaţi împrejur (adică de cei necircumcişi, de cei care nu erau evrei), dar acesta, de [[teamă]], refuză. Atunci Saul se sinucide, aruncându-se în propria sabie şi slujitorul lui face la fel (31.1-6). Filistenii i-au tăiat capul, trupul a fost atârnat pe zidurile Bet-Sanului- de unde a fost recuperat de locuitorii Iabesului din Galaad, împreună cu trupurile fiilor lui. Acestea au fost arse, şi oasele îngropate sub stejarul din Iabes (31.9-13).
==Bibliografie==
#Vladimir Prelipcean, Nicolae Neaga, Gheorghe Barna, Mircea Chialda- Studiul Vechiului Testament, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4
#Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Valeriu Anania, introducere la Cărţile regilor, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2
5.288 de modificări

Meniu de navigare