5.288 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
{{Îmbunătăţire}}
==Introducere==
Cartea întâi a regilor (sau Cartea întâi a lui Samuel) este una dintre cărţile istorice ale [[Vechiului Testament]]. Ea forma, împreună cu a doua Carte a regilor, o singură carte, numai foarte târziu ele apărând ca distincte, odată cu Prima Biblie Rabinică, tipărita de [[Daniel Bomberg]] la Veneţia în 1517. Ele continuă istoria din cartea [[Judecătorilor]] şi istorisesc pe larg întemeierea dinastiei lui [[David]]. Autorul cărţilor este necunoscut.,,Cartea întâi a Regilor" a fost scrisă undeva între schisma naţională din 933 î.Hr şi robia babilonică din 586 î.Hr.
Mântuitorul însuşi atribuie acestei cărţi aceeaşi autoritate ca şi Legii lui Moise. El invocă în discuţia cu fariseii faptul că, de foame, David şi cei ce erau cu el au mâncat pâinile punerii-înainte care erau rezervate doar preoţilor, episod din Cartea întâi a regilor, iar apoi aminteşte de faptul că, potrivit legii lui Moise, preoţii călcau sâmbăta, aducând jertfe la altar şi că totuşi erau nevinovaţi, amintind o prevedere din Cartea Numerilor (Mt12.4-5-1Rg21.6, Num28.9).
==Rezumat==
[[Dumnezeu]] pedepseşte casa judecătorului şi preotului [[Eli]] pentru nesocotirea, de către fiii săi, din [[lăcomie]], a darurilor Domnului şi pentru [[desfrânarea]] lor, dar şi pe Eli, pentru că nu i-a oprit pe aceştia, ci i-a cinstit pe fiii săi mai mult ca pe Dumnezeu. Fiii cei răi mor în lupta cu filistenii, împlinind proorocia Domnului. Eli moare la 98 de ani dintr-o căzătură, când află că filistenii au luat [[chivotul]] Domnului. Locul lui este luat de [[Samuel]], fiul credincioasei [[Ana]] şi a dreptului [[Elcana]].
