5.288 de modificări
Modificări
mici corecturi
Povestea creaţiei din Cartea Facerii poate fi împărţită în două secţiuni – prima secţiune începe cu o descriere a creării universului de către Dumnezeu, care are loc în şase zile, iar a doua secţiune este orientată spre o istorie mai "umană", fiind mai puţin preocupată cu explicarea apariției Pământului, creaturilor şi lucrurilor sale, aşa cum există ele astăzi.
În cadrul primei secţiuni, în prima zi Dumenezeu Dumnezeu a făcut lumina; în a doua zi tăria cerului; în a treia, El a separat apa de pământ, şi a creat plantele; în a patra zi El a creat soarele, luna şi stelele; în a cincea zi animalele din apă şi păsările; în a şasea zi animalele de pe pământ şi bărbatul şi femeia. În a şaptea zi, de Sabat, Dumnezeu s-a odihnit şi a sfinţit această zi.
A doua secţiune a povestirii Creaţiei spune despre pământul care la început era lipsit de viaţă, apoi cum Dumnezeu a coborât umezeala pe Pământ şi cum omul a fost făcut din ţărână (Adam, tradus din ebraică înseamnă 'Pământ Roşu').
Apoi, Avraam află că Dumnezeu doreşte să trimită [[înger]]i care să îi pedepsească pe locuitorii Sodomei şi Gomorei. El intervine în favoarea păcătoşilor, târguindu-se cu Dumnezeu pentru cel mai mic număr de oameni drepţi necesari pentru salvarea cetăţilor. Dumnezeu este de acord să nu pedepsească oraşul dacă în el se găsesc zece oameni drepţi. Doi îngeri merg în Sodoma unde ei sunt primiţi cu ospitalitate de Lot. Bărbaţii din oraş, totuşi, bat la uşa lui Lot cerându-i să le dea oaspeţii cu care să întreţină raporturi sexuale. Acestea fiind zise, ei meritându-şi soarta, Sodoma şi Gomora sunt distruse de o ploaie de foc şi pucioasă.
Doar Lot şi cele două fete ale sale sunt salvate. De asemenea, este descrisă relaţia incestuoasă a lui Lot cu ficele fiicele sale, din care se nasc Amon şi Moab.
Avraam călătoreşte la Gherara, ţara lui Abimelec. Aici, încă o dată, o prezintă pe Sara ca fiind sora sa, iar Abimelec plănuieşte să i-o fure. El se răzgândeşte când este avertizat de Dumnezeu.
După douăzeci de ani de căsnicie, Rebeca îi naşte lui Isac doi gemeni: Esau (Isav), care devine vânător şi Iacov (Ya'akov: "care urmăreşte") care devine păstor. Iacov îl convinge pe Esau să îi vândă dreptul său de întâi născut, de care acestuia nu îi păsa; în ciuda acestei promisiuni, Dumnezeu îi apare lui Isaac şi îi repetă promisiunile făcute lui Avraam. Soţia sa, pe care el o prezintă ca sora sa, este în pericol în ţara filistenilor, dar regele Abimelec o salvează. În ciuda ostilităţii poporului lui Abimelec, Isaac este prosper în tot ceea ce întreprinde în acea ţară, în special în săparea de puţuri. Dumnezeu îi apare la Beer-Șeba, îl încurajează şi îi promite binecuvântarea Sa şi urmaşi numeroşi; iar Abimelec face un legământ cu el în acelaşi loc. Esau se căsătoreşte cu o femeie cananeeancă, spre regretul părinţilor săi.
Rebeca îl convinge pe Iacov să se îmbrace ca Esau şi astfel obţine de la bătrânul său tată, orbit de vârstă, binecuvântările cuvenite lui Esau. Pentru a scăpa de răzbunarea fratelui său, el este trimis în Haran, unde trebuie să-şi găsească o soţie. Pe drum, Dumnezeu îi apare într-o noapte, promiţându-i ajutor şi protecţie şi pământ pentru numeroşii săi urmaşi. Sosit în Haran, Iacov intră intră în slujba lui Laban, fratele mamei sale, cu condiţia ca după şapte ani de păstorit acesta să i-o dea de nevastă pe fiica lui cea mică, Rahela, de care se îndrăgostise. După şapte ani, însă, Laban îi dă de soţie pe fiica mai vârstnică Lia; de aceea, Iacov intră în slujbă pentru alţi şapte ani pentru Rahela şi apoi pentru încă şase ani pentru vite. Între timp, Lia îi naşte pe Ruben, Simeon, Levi şi Iuda. De la servitoarea Rahelei, Bilha el îi are pe Dan şi Neftali; de la Zilpa, servitoarea Liei, pe Gad şi Aşer, apoi, din nou de la Lia, pe Isahar, Zabulon şi Dina; şi în sfârşit, de la Rahila pe Iosif. De asemenea, el adună multă bogaţie bogăţie sub formă de turme de vite.
===Iacov se luptă cu Dumnezeu===
[[Iosif (Vechiul Testament)|Iosif]], fiul favorit al lui Iacob, este duşmănit de fraţii săi din această cauză și datorită viselor sale care prooroceau dominaţia sa viitoare şi, la sfatul lui Iuda, este vândut în secret unei caravane de negustori ismaeliţi care mergeau în Egipt. Fraţii săi îi povestesc tatălui lor că Iosif a fost devorat de animale sălbatice. [[image:Joseph.jpg|left|thumb|Patriarhul Iosif, vândut în sclavia egipteană de fraţii săi.]] Iosif, după ce ajunge în Egipt, este vândut lui Putifar, unul din nobilii faraonului. El câştigă încrederea stăpânului său; dar când soţia acestuia, supărată că Iosif rezistase avansurilor sale, îl acuză de viol, acesta este închis. Aici, el descifrează corect visele a doi tovarăși de celulă, paharnicul şi bucătarul regelui. Când faraonul este tulburat de vise şi nimeni nu este capabil să le interpreteze, paharnicul atrage atenţia asupra lui Iosif. Acesta este adus în faţa faraonului, ale cărui vise le interpretează astfel: şapte ani de abundenţă vor fi urmaţi de şapte ani de foamete. El îl sfătuieşte pe faraon să facă provizii şi este împuternicit de acesta să urmeze paşii necesari, fiind numit al doilea în regat. Iosif se căsătoreşte cu Asineta, fiica preotului Poti-Fera, de la care are doi fii, Manase şi Efraim, care sunt binecuvântaţi de Israel, Efraim cu mâna dreaptă şi Manase cu mâna stângă.
Când foametea vine se face simţită chiar şi în Canaan; Iacob îşi trimite cei doi fii în Egipt să cumpere grâne. Fraţii ajung în faţa lui Iosif, care îi recunoaşte dar nu se dezvăluie. În a doua lor călătorie în Egipt, după ce cei doi se arată plini de frică astfel încât Iuda se oferă să fie vândut ca sclav, Iosif se dezvăluie în faţa lor, iartă răul pe care i l-au făcut şi le dă voie să se aşeze în Egipt împreună cu tatăl lor. Iacov aduce întreaga familie, care număra 66 de persoane, în Egipt, astfel ajungând la 70 de persoane împreună cu Iosif şi familia lui. Faronul Faraonul îi primeşte cu prietenie şi îi stabileşte în ţara Goşen. Când Iacob îşi simte sfârşitul aproape el trimite după Iosif şi după fii săi şi îi primeşte pe Efraim şi pe Manase printre fii săi. Apoi îşi cheamă fii lângă patul său de m oarte moarte şi le prezice viitorul. Iacob moare şi este înmormântat în mormântul familiei din Macpela. Iosif trăieşte să îşi vadă strănepoţii şi pe patul de moarte le spune că dacă Dumnezeu îşi aduce aminte de ei şi îi va scoate din Egipt să ia şi oasele lui cu ei. Cartea se termină cu aşezarea lui Iosif "într-un coşciug în Egipt." Aceasta nu înseamnă că familia sa nu i-a respectat dorinţa ci că a fost îngropat temporar. Este evident că ei nu îl puteau lăsa neîngropat pentru restul timpului petrecut de ei în Egipt. Ei îi vor lua oasele şi le vor îngropa în vizita lor în Sichem, un loc aflat deja în posesia lor. ([[Cartea lui Iosua Navi|Iosua]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=41&cap=24#32 24,32]).
==Scop şi interpretare==
