Capelă

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

O capelă (lat. capella, it. cappella, fr. chapelle, en. chapel) sau un paraclis (gr. para-ekklesia)[1] este, în terminologia ortodoxă, o încăpere sau o construcție utilizată pentru slujbele bisericești sau private, situată de obicei într-o altă clădire, cum ar fi un spital, o închisoare, o școală sau universitate, dar și într-o chilie sau chiar în corpul de chilii al unei mănăstiri. Deși are aceeași funcționalitate ca și biserica (săvârșirea tainelor, a slujbelor și a Sfintei Liturghii), capela, sau paraclisul, are dimensiuni mai mici și este mai redusă în structura ei arhitecturală și în bogăția obiectelor de cult și a iconografiei.

De asemenea, o biserică fără parohie, o biserică izolată, de obicei de mici dimensiuni („bisericuță”), cum ar fi o biserică dintr-un cimitir, poate fi numită capelă sau paraclis[2].

În Bisericile de tradiție slavă, unele catedrale sau mari biserici pot avea în abside adiacente mai multe capele, așa cum se întâlnește adesea în marile biserici din Occident.

Cuvântul capelă is derived from an incident of Christian love by St. Martin of Tours. He had split his cloak into two pieces to give one piece to a beggar in need. Martin thereafter wore his half as a cape, called in Latin capella. As a relic the cape came into the possession of Frankish kings who kept it in a tent when they were at war. The tent in which it was kept was also called capella and priests who held services in the tent were called capellani. From these usages are derived the English words "chapel" and "chaplain."

Legături externe

Note

  1. În limba română capelă este un neologism din secolul al XIX-lea, probabil din italiană (cf. DER), iar paraclis, din (neo-)grecescul παρεϰϰλήσιον, ar putea fi mult mai vechi.
  2. Biserica Sf. Nicolae din București a purtat mulți ani supra-numele de „paraclis universitar” (deși era și biserică parohială în paralel).