Canon (mesă): Diferență între versiuni
(Pagină nouă: {{Traducere EN}} The '''canon''' (Latin for “rule” or “model”) '''of the Mass''' is a common Western term for the anaphora or eucharistic prayer. It has also been called the ...) |
|||
Linia 1: | Linia 1: | ||
− | {{ | + | {{Îmbunătăţire}} |
− | + | '''Canonul''' (latinescul pentru “regulă” sau “model”) '''Mesei''' este un termen occidental răspândit pentru anafora sau rugăciunea euharistică. A mai fost numit şi ''canon actionis'' (canonul acţiunii), ''prex canonica'' (rugăciune canonică), ''praedicatio canonis'' (prezicere canonică), ''prex'' (rugăciune), ''prex mystica'' (rugăciune mistică) şi ''praedicatio'' (prezicere). | |
− | == | + | ==Canonul roman== |
− | + | Cele mai vechi părţi componente ale canonului [[Ritul roman|ritului roman]] sunt de la sfârşitul secolului al IV-lea, din lucrarea ''De sacramentis'' a Sfântului [[Ambrozie de Milano]]. Autorul canonului roman nu este cunoscut, deşi Papa [[Grigorie Dialogul]] ne spune că autorul era un ''scholasticus'' sau “om învăţat.” Textul canonului a rămas practic neschimbat până în vremea Papei Grigorie Dialogul. Cel mai probabil. datează din prima etapă a latinizării liturghiei romane. Enrico Mazza a argumentat că anaforaua romană şi cea alexandrină s-au dezvoltat amândouă din acelaşi text. | |
− | === | + | ===Structură=== |
− | + | Structura canonului roman este următoarea: | |
− | *''Praefatio'' ( | + | *''Praefatio'' (prefaţa schimbătoare) |
− | *''Sanctus'' (" | + | *''Sanctus'' ("Sfânt, sfânt, sfânt....") |
− | *''Te igitur'' ( | + | *''Te igitur'' (“De aceea, Părinte plin de har, ….”) |
− | *''Memento'' dei vivi ( | + | *''Memento'' dei vivi (pomenirea viilor) |
− | *''Communicantes'' ( | + | *''Communicantes'' (pomenirea sfinţilor) |
− | *''Hanc igitur'' ( | + | *''Hanc igitur'' (“Cu mulţumire să primim….”) |
− | *''Quam oblationem'' ( | + | *''Quam oblationem'' (“Doamne, binevoieşte să binecuvintezi….”) |
− | *''Qui pridie'' (the Institution narrative, beginning | + | *''Qui pridie'' (the Institution narrative, beginning “Cel, care în ziua de dinainte a suferit….”) |
− | *''Unde et memores'' ( | + | *''Unde et memores'' (“De aceea cu grijă….”) |
− | *''Supra quae'' ( | + | *''Supra quae'' (“Binevoieşte să priveşti….”) |
− | *''Supplices te rogamus'' ( | + | *''Supplices te rogamus'' (“Cu umilinţă te rugăm….”) |
− | *''Memento'' dei defunti ( | + | *''Memento'' dei defunti (Pomenirea celor plecaţi) |
− | *''Nobis quoque pecatoribus'' ( | + | *''Nobis quoque pecatoribus'' (“Şi nouă celor păcătoşi”) |
− | *''Per quem haec omnia'' ( | + | *''Per quem haec omnia'' (“Prin El….”) |
− | == | + | ==Izvoare== |
*Enrico Mazza, ''The Origins of the Eucharistic Prayer'' (Pueblo, 1995). ISBN 978-0814661192. | *Enrico Mazza, ''The Origins of the Eucharistic Prayer'' (Pueblo, 1995). ISBN 978-0814661192. | ||
− | [[ | + | [[Categorie:Liturgică]] |
− | [[ | + | [[Categorie:Ritul occidental]] |
− | + | [[en:Canon (mass)]] | |
− | |||
− | |||
− | |||
− | |||
− | |||
− | |||
− | |||
− | |||
− | |||
− | |||
− | |||
− | |||
− | |||
− | |||
− | |||
− | |||
− |
Versiunea de la data 1 octombrie 2009 17:47
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.
Canonul (latinescul pentru “regulă” sau “model”) Mesei este un termen occidental răspândit pentru anafora sau rugăciunea euharistică. A mai fost numit şi canon actionis (canonul acţiunii), prex canonica (rugăciune canonică), praedicatio canonis (prezicere canonică), prex (rugăciune), prex mystica (rugăciune mistică) şi praedicatio (prezicere).
Canonul roman
Cele mai vechi părţi componente ale canonului ritului roman sunt de la sfârşitul secolului al IV-lea, din lucrarea De sacramentis a Sfântului Ambrozie de Milano. Autorul canonului roman nu este cunoscut, deşi Papa Grigorie Dialogul ne spune că autorul era un scholasticus sau “om învăţat.” Textul canonului a rămas practic neschimbat până în vremea Papei Grigorie Dialogul. Cel mai probabil. datează din prima etapă a latinizării liturghiei romane. Enrico Mazza a argumentat că anaforaua romană şi cea alexandrină s-au dezvoltat amândouă din acelaşi text.
Structură
Structura canonului roman este următoarea:
- Praefatio (prefaţa schimbătoare)
- Sanctus ("Sfânt, sfânt, sfânt....")
- Te igitur (“De aceea, Părinte plin de har, ….”)
- Memento dei vivi (pomenirea viilor)
- Communicantes (pomenirea sfinţilor)
- Hanc igitur (“Cu mulţumire să primim….”)
- Quam oblationem (“Doamne, binevoieşte să binecuvintezi….”)
- Qui pridie (the Institution narrative, beginning “Cel, care în ziua de dinainte a suferit….”)
- Unde et memores (“De aceea cu grijă….”)
- Supra quae (“Binevoieşte să priveşti….”)
- Supplices te rogamus (“Cu umilinţă te rugăm….”)
- Memento dei defunti (Pomenirea celor plecaţi)
- Nobis quoque pecatoribus (“Şi nouă celor păcătoşi”)
- Per quem haec omnia (“Prin El….”)
Izvoare
- Enrico Mazza, The Origins of the Eucharistic Prayer (Pueblo, 1995). ISBN 978-0814661192.