Canon (imn): Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(format:imnografie)
(ortografie)
Linia 5: Linia 5:
 
Canonul datează din secolul al VII-lea şi a fost alcătuit sau introdus în limba greacă de Sfântul [[Andrei Criteanul]], al cărui Canon Mare, de pocăinţă, este slujit în [[Postul Mare]]. Ulterior, acest stil imnografic a fost dezvoltat în secolul al VIII-lea de Sfinţii [[Ioan Damaschin]] şi [[Cosma Imnograful]], iar în secolul al IX-lea de Sfinţii [[Iosif Imnograful]] şi [[Teofan Mărturisitorul]].
 
Canonul datează din secolul al VII-lea şi a fost alcătuit sau introdus în limba greacă de Sfântul [[Andrei Criteanul]], al cărui Canon Mare, de pocăinţă, este slujit în [[Postul Mare]]. Ulterior, acest stil imnografic a fost dezvoltat în secolul al VIII-lea de Sfinţii [[Ioan Damaschin]] şi [[Cosma Imnograful]], iar în secolul al IX-lea de Sfinţii [[Iosif Imnograful]] şi [[Teofan Mărturisitorul]].
  
De-a lungul timpului, canonul a înlocuit [[condac]]ul, care era o compoziţie conţinînd o singură strofă, încă utilizată în unele ocazii, şi care a fost inclusă în slujirea canonului.
+
De-a lungul timpului, canonul a înlocuit [[condac]]ul, care era o compoziţie conţinând o singură strofă, încă utilizată în unele ocazii, şi care a fost inclusă în slujirea canonului.
  
 
==Practica tradiţională==
 
==Practica tradiţională==

Versiunea de la data 23 noiembrie 2013 12:36

Aceasta este o pagină referitoare la canonul din timpul slujbelor din Biserica Ortodoxă. Pentru alte semnificaţii ale termenului canon, vedeţi Canon (dezambiguizare).

Un canon este un imn structurat, folosit în cultul ortodox. Este alcătuit din nouă ode sau cântări, care se bazează pe versete preluate tematic din Biblie, de fapt din Vechiul Testament - cu o singură excepţie.

Canonul datează din secolul al VII-lea şi a fost alcătuit sau introdus în limba greacă de Sfântul Andrei Criteanul, al cărui Canon Mare, de pocăinţă, este slujit în Postul Mare. Ulterior, acest stil imnografic a fost dezvoltat în secolul al VIII-lea de Sfinţii Ioan Damaschin şi Cosma Imnograful, iar în secolul al IX-lea de Sfinţii Iosif Imnograful şi Teofan Mărturisitorul.

De-a lungul timpului, canonul a înlocuit condacul, care era o compoziţie conţinând o singură strofă, încă utilizată în unele ocazii, şi care a fost inclusă în slujirea canonului.

Practica tradiţională

Acest articol face parte din seria
Imnografie
Cărți și perioade liturgice
Acatistier | Aghiazmatar | Apostol
Ceaslov | Evanghelie | Liturghier
Molitfelnic | Minei | Octoih
Panihidă | Penticostar | Tipic | Triod
Noțiuni de imnografie
Acatist | Aleluia | Antifon
Automelă | Axion | Canon | Catavasie
Cântarea Casianei | Cântarea Maicii Domnului
Condac | Cuvine-se cu adevărat | Doxologie
Ecfonis | Ectenie | Fericirile | Glas | Heruvic
Idiomelă | Imn | Irmos | Luminândă
Ode biblice | Paraclis | Polieleu | Prochimen
Psalmii din Tipic | Stihiră | Stihoavnă
Tropar | Tropar dogmatic | Unule Născut
Imnografi
Andrei Criteanul | Casiana Imnografa
Cosma Imnograful | Efrem Sirul
Ioan Scolasticul | Iosif Imnograful | Nicodim Aghioritul
Roman Melodul | Teodor Studitul | Matei Vlastares
Editați această casetă

Ca toate celelalte compoziţii muzicale din Biserica Ortodoxă, canonul este cântat de cor sau de cântăreţ pe o melodie „a cappella”. Oda (cântarea) canonului debutează cu cântarea începutului unei ode biblice. Apoi, în puncte prestabilite, oda biblică este întreruptă de introducerea unor strofe numite irmoase, "legături", care fac poetic legătura cu subiectul propriu-zis al canonului. După irmos, se cântă o serie de tropare (imnuri de câte o strofă fiecare), alternativ cu versetele următoare ale odei biblice. Aceste tropare au aceeaşi structură metrică şi se cântă pe aceeaşi melodie cu irmosul care le introduce, dezvoltând subiectul anunţat în irmoase. Oda biblică se încheie cu adăugarea unei strofe finale numită catavasie, care diferă de la o slujbă sau ocazie la alta sau chiar poate lipsi. Concret, oda se poate încheia:

  • a) prin repetarea irmosului
  • b) prin cântarea irmosului celui de-al doilea canon, când se cântă mai mult de un canon odată
  • c) cu irmosul canonului unei sărbători importante care se apropie
  • d) cu alte versuri precizate în cărţile de cult.

Catavasia înseamnă „coborâre”, versul fiind numit astfel deoarece, iniţial, era cântat de două coruri care coborau din locurile lor din stânga şi dreapta bisericii pentru a cânta împreună în mijlocul acesteia.)

Când se slujeşte canonul întreg, între odele trei şi patru se cântă o sedealnă ("imn cântat din poziţia aşezat"). Între odele şase şi şapte se cântă prooimion-ul (strofa iniţială) a unui condac reminiscent şi un icos sau prima strofă. Această ordine se modifică dacă se slujeşte canonul împreună cu un acatist.

Practica modernă

În practica modernă, odele biblice nu mai sunt cântate de-a lungul anului, cu excepţia Utreniei din zilele lucrătoare ale Postului Mare. Cel mai frecvent sunt cântate odele de la unu la nouă, cu excepţia cântării a doua; în consecinţă, doar opt ode sunt cântate în majoritatea canoanelor. Oda a doua are o temă de adâncă pocăinţă, astfel încât aceasta este cântată şi ea doar la Utrenia din zilele de peste săptămână din Postul Mare. În această perioadă se slujesc doar câte trei dintre odele canonului (de aceea şi cartea care conţine porţiunile variabile ale slujbelor din Postul Mare se numeşte Triod.) De aceea, canoanele care nu se slujesc în Postul Mare adesea nu au nici irmoase şi nici nu este trecut în cărţile de cult un tropar al cântării a doua. De asemenea, oda a doua se slujeşte şi pentru Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul.

În schimb, în practica obişnuită oda canonului începe în mod normal cu irmosul. Troparele care urmează sunt introduse fiecare de către un scurt stih (vers) care este la rândul lui legat de tema canonului. De exemplu, în Canonul Învierii, stihul este: "Slavă, Doamne, Sfintei Învierii Tale"; într-un canon în cinstea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, refrenul este: "Preasfântă Născătoare-de-Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi"; în restul situaţiilor, stihul este, cel mai adesea, "Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie." La ultimul sau ultimele două tropare, stihul este înlocuit cu doxologia "Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh", "şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin." La Utrenia de Duminica, Cântarea Maicii Domnului, care constituie jumătate din cea de-a noua odă biblică se cântă de obicei în întregime înainte de irmos.

Numărul total de tropare care se cântă este stabilit prin practica locală. Teoretic, ele sunt cel mult paisprezece pentru fiecare odă a canonului: unele dintre ele se repetă atunci când în cărţile de cult nu sunt prevăzute suficiente, iar altele sunt unite atunci când sunt prea multe. Aceasta face ca întregul canon să fie prea lung pentru rânduiala obişnuită de parohie, astfel încât adeseori numărul troparelor citite este redus (în unele cazuri, până la minimum trei de fiecare cântare (odă).

Cu toate că troparele îşi au rostul lor în compoziţia poetică a canonului, care urmează un anumit fir logic şi narativ, cântarea tuturor troparelor este cel mai adesea nepractică, astfel încât ele sunt cântate integral, de obicei, doar la Utrenia Paştilor. Cel mai frecvent, troparele sunt citite recto tono (pe o unică notă) de un singur citeţ, ca şi refrenele care le precedă; cu toate acestea irmosul şi catavasia continuă să fie în general cântate. Alteori sunt doi citeţi care rostesc sau cântă refrenele şi troparele antifonic (dialogic sau responsorial).

Utilizare

Canoanele sunt slujite cel mai adesea la Utrenie, La Pavecerniţa Mare şi Mică şi la slujbele speciale, cum sunt Paraclisele şi cele cu structură similară, cum sunt Panihida sau Molifta. În ultimele cazuri, canonul este un vestigiu, nefiind decât o selecţie de irmoase cu refrene şi doxologie. Canoanele mai pot fi folosite şi ca rugăciune personală, fie ca parte dintr-un Canon de rugăciune fie în unele situaţii aparte. Există tradiţia ca la rugăciunile pregătitoare pentru Euharistie să se citească trei canoane şi un acatist în seara de dinainte. Când este folosit personal, nu există, în general, vreo regulă referitoare la muzică sau calitatea recitării.

Structura poetică şi muzicală

Odele biblice nu sunt identice ca structură metrică, astfel încât deşi toată cântarea este realizată în acelaşi fel, fiecare odă trebuie să aibă o compoziţie individuală. Totuşi, în compoziţiile greceşti originale, irmosul şi troparul aveau aceeaşi structură metrică şi puteau, astfel, să fie cântate pe aceea şi melodie. De asemenea, adesea vor fi prezente acrostihuri, citite după troparele canonului şi, uneori, cuprinzând irmosul ca şi cum ar fi fost compuse în acelaşi timp. Structura metrică şi acrostihurile sunt date odată cu titlul canonului.

Texte

Cele nouă ode pot fi găsite în orice Psaltire ortodoxă completă şi sunt prezentate mai jos:

  1. Cântarea lui Moise din Ieşirea (Ieşirea 15,1-19), "Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit..."
  2. Cântarea lui Moise din Deuteronom (Deuteronom 32,1-43), "Ia aminte, cerule, şi voi grăi! Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele..."
  3. Rugăciunea Anei, mama proorocului Samuel (I Regi 2,1-10), "Bucuratu-s-a inima mea întru Domnul..."
  4. Rugăciunea lui proorocului Avacum (Avacum 3,2-19), "Doamne, auzit-am de faima Ta..."
  5. Rugăciunea lui profetului Isaia Profetul (Cartea lui Isaia|Isaia 26,9-20), "Sufletul meu Te-a dorit în vreme de noapte, duhul meu năzuieşte spre Tine..."
  6. Rugăciunea lui profetului Iona -Iona 2,3-10), "Strigat-am către Domnul în strâmtorarea mea, şi El m-a auzit..."
  7. Rugăciunea lui Azaria (Cântarea celor trei tineri 1, 2-21)[1], "Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în veci..."
  8. Cântarea celor trei tineri (Cântarea celor trei tineri 1, 28-67)[2], "Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preaînălţat întru toţi vecii..."
  9. Cântarea Maicii Domnului (Luca 1,46-55) şi Rugăciunea lui Zaharia tatăl Sfântului Înaintemergătorului (Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel..., Luca 1,68-79).

Colecţii de irmoase pentru ocazii diverse pot fi găsite în Irmologhion, una din cărţile de cult de referinţă din Biserica Ortodoxă. Irmoasele şi troparele canoanelor se mai găsesc în Minei şi Octoih, iar în cazul cărţilor de cult sezoniere, în Triod şi Penticostar.

Note:
  1. Daniel 3, 26-45 în textul Septuagintei.
  2. Daniel 3, 58-90 în textul Septuagintei.

Referinţe

Legături externe