Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
completări şi legături
:''Aceasta este o pagină referitoare la '''canonul''' din timpul slujbelor din Biserica Ortodoxă. Pentru alte semnificaţii ale termenului canon, vedeţi [[Canon|Canon (dezambiguizare)]].''
Canonul datează din secolul al VII-lea şi a fost alcătuit sau introdus în limba greacă de Sfântul [[Andrei Criteanul]], al cărui Canon Mare, de pocăinţă, este slujit în [[Postul Mare]]. Ulterior, acest stil imnografic a fost dezvoltat în secolul al VIII-lea de Sfinţii [[Ioan Damaschin]] şi [[Cosma Imnograful]], iar în secolul al IX-lea de Sfinţii [[Iosif Imnograful]] şi [[Teofan Mărturisitorul]].
De-a lungul timpului, canonul a înlocuit [[condac]]ul, care era o rămăşiţă compoziţie conţinînd o singură strofă, încă utilizată în unele ocazii , şi care a fost inclusă în slujirea canonului.
==Practica tradiţională==
Ca toate celelalte compoziţii muzicale din [[Biserica Ortodoxă]], canonul este cântat de cor sau de [[cântăreţ]] pe o melodie „''a cappella''?”. Oda (cântarea) canonului debutează cu cântarea începutului unei [[ode biblice]]. Apoi, în puncte prestabilite, oda biblică este întreruptă de introducerea unor strofe numite ''[[irmos|irmoase]]'', "legături", care fac poetic legătura cu subiectul propriu-zis al canonului. După irmos, se cântă o serie de ''[[tropar]]e'' (imnuri de câte o strofă fiecare), alternativ cu versetele următoare ale odei biblice. Aceste tropare au aceeaşi structură metrică şi se cântă pe aceeaşi melodie cu irmosul care le introduce, dezvoltând subiectul anunţat în irmoase. Oda biblică se încheie cu adăugarea unei strofe finale numită ''[[catavasie]]'', care diferă de la o slujbă sau ocazie la alta sau chiar poate lipsi. Concret, după cum urmează. Oda oda se poate încheia: * a) prin repetarea irmosului, * b) prin cântarea irmosului celui de-al doilea canon, când se cântă mai mult de un canon odată, * c) cu irmosul canonului unei sărbători importante care se apropie sau * d) cu alte versuri precizate în cărţile de cult. (Catavasia înseamnă "coborâre"„coborâre”, versul fiind numit astfel deoarece, iniţial, era cântat de două coruri care coborau din locurile lor din stânga şi dreapta bisericii pentru a cânta împreună în mijlocul acesteia.)
Când se slujeşte canonul întreg, între odele trei şi patru se cântă o ''[[sedealnă]]'' ("imn cântat din poziţia aşezat"). Între odele şase şi şapte se cântă ''prooimion''-ul (strofa iniţială) a unui ''[[condac]]'' reminiscent şi un ''icos'' sau prima ''strofă''. Această ordine se modifică dacă se slujeşte canonul împreună cu un [[acatist]].
==Utilizare==
Canoanele sunt slujite cel mai adesea la [[Utrenie]], La [[Pavecerniţă|Pavecerniţa]] Mare şi Mică şi la slujbele speciale, cum sunt [[Paraclis]]ele şi cele cu structură similară, cum sunt [[Panihidă|Panihida]] sau [[Moliftă|Molifta]]. În ultimele cazuri, canonul este un vestigiu, nefiind decât o selecţie de ''irmoase'' cu refrene şi doxologie. Canoanele mai pot fi folosite şi ca rugăciune personală, fie ca parte dintr-un [[Canon de rugăciune]] fie în unele situaţii aparte. Există tradiţia ca la rugăciunile pregătitoare pentru [[Euharistie]] să se citească trei canoane şi un [[acatist]] în seara de dinainte. Când este folosit personal, nu există, în general, vreo regulă referitoare la muzică sau calitatea recitării.
==Structura poetică şi muzicală==
