Modificări

Un '''canon''' este un [[imn]] structurat, folosit în cultul ortodox. Este format alcătuit din nouă ''ode'', numite uneori ''canticule'' sau ''cântececântări'' în funcţie de traducere şi , care se bazează pe teme (de asemenea numite ode) versuri preluate tematic din [[Biblie]], de fapt din [[Vechiul Testament]] - cu o singură excepţie.

Canonul datează din secolul al VII-lea şi a fost inventat alcătuit sau introdus în limba greacă de Sfântul [[Andrei Criteanul]], al cărui Canon cel Mare Canon , de pocăinţă încă mai , este slujit în [[Postul Mare]]. Ulterior, a fost dezvoltat în secolul al VIII-lea de Sfinţii [[Ioan Damaschin]] şi [[Cosma Imnograful]], iar în secolul al IX-lea de Sfinţii [[Iosif Imnograful]] şi [[Teofan Mărturisitorul|Teofan Poetul]].

Ca toate celelalte compoziţii muzicele muzicale din [[Biserica Ortodoxă]], canonul este cântat de cor sau de [[cântăreţ]] pe o melodie ''a cappella''?. O odă a canonului începe prin cântarea odei biblice irmosului cu care aceasta începe. Apoi, în puncte stabilite, cânatrea cântarea este întreruptă prin introducerea unor strofe numite ''[[irmos]]'', "legătură", care o conectează poetic cu subiectul canonului. După irmos şi cântate alternativ cu versurile următoare ale odei sunt o serie de imnuri, fiecare format dintr-o singură strofă sau ''[[tropar]]'', care au aceeaşi melodie şi rimă ca şi irmosul şi care conţin tema dezvoltată. Oda se termină cu o strofă finală numită ''[[catavasie]]'', care, în funcţie de slujbă sau ocazie, poate lipsi, după cum urmează. Oda se poate încheia prin repetarea irmosului, a irmosului celui de-al doilea canon dacă se cântă mai mult de un canon odată, a irmosului canonului unei sărbători importante care se apropie sau chiar alte versuri precizate în cărţile de cult. (Catavasia înseamnă "coborâre", versul fiind numit astfel deorecedeoarece, iniţial, era cântat de două coruri care coborau din locurile lor din stânga şi dreapta bisericii pentru a cânta împreună în mijlocul acesteia.)

Câne este slujit un canon întregCând se slujeşte tot canonul, între odele trei şi patru este cântat se cântă un ''sedalen'' sau "imn din poziţia aşezat". Între odele şase şi şapte este cântat un ''[[condac]]'' cu caracter de vestigiu reminiscent împreună cu ''prooimion?'' său sau strofă stare iniţială şi ''oikosicos'' sau prima ''strofă''. Această ordine se modifică dacă se slujeşte canonul împreună cu un [[acatist]].

În schimb, oda începe, în mod normal, cu irmosul. Troparele care urmează sunt introduse fiecare de către un scurt refren stih care este la rândul lui determinat de subiectul canonului. De exemplu, în Canonul Învierii, refrenul stihul este: "Slavă, Doamne, Sfintei Învierii Tale Învieri"; într-un canon în cinstea Prea Sfintei Preasfintei [[Maica Domnului|Născătoare de Dumnezeu]] refrenul este, "Prea Sfântă Preasfântă Născătoare -de -Dumnezeu, miluieştemântuieşte-ne pe noi"; în restul situaţiilor, refrenul stihul este "Slavă Ţie , Doamne, slavă Ţie." La ultimul sau ultimele două tropare, refrenul stihul este înlocuit cu doxologia "Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi-n în vecii vecilor. Amin, amin." Cu toate acestea, la Utrenia de duminică, ''[[Cântarea Maicii Domnului]]'', care constituie jumătate din cea de-a noua odă biblică, de obicei, este cântată în întregime înainte de irmos.

Cu toate că intenţia este de a cânta troparele, acest lucru este nepractic în majoritatea cazurilor, astfel încât ele sunt cântate, de obicei, doar la Utreniile pascale. Cel mai des, troparele sunt citite ''recto tono'' de un singur [[citeţ]] la fel ca şi refrenele care la le precedă—cu toate acestea [[irmos]]ul şi [[catavasie|catavasia]] sunt cântate, de obicei. Adesea, doi citeţi vor spune refrenele şi troparele antifonic.

Canoanele sunt slujite cel mai adesea la [[Utrenie]], La [[Pavecerniţă|Pavecerniţa]] Mare şi Mică şi la slujbele speciale, cum sunt [[Paraclis]]ele şi cele cu structură similară, cum sunt [[Panihida]] sau [[Molifta]]. În ultimele cazuri, canonul este un vestigiu, nefiind decât o selecţie de ''irmosirmoase''-uri cu refrene şi doxologie. Canoanele mai pot fi folosite şi ca rugăciune personală, fie ca parte dintr-un [[Canon de rugăciune]] fie în unele situaţii aparte. Există tradiţia ca la rugăciunile pregătitoare pentru [[Euharistie]] să se citească trei canoane şi un [[acatist]] în seara de dinainte. Când este folosit personal, nu există, în general, vreo regulă referitoare la muzică sau calitatea recitării.

# Cântecul Cântarea [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] (''[[Cântarea Maicii Domnului]]'', [[Evanghelia după Luca|Luca]] 1:46-55) şi Rugăciunea lui [[Zaharia]] tatăl Sfântului [[Ioan Botezătorul|Înaintemergătorului]] (''[[Cartea lui Zaharia|Binecuvântat este]]'', Luca 1:68-79)

Colecţii de irmosuri pentru ocazii diverse pot fi găsite în ''[[Irmologion?Irmologhion]]'', una din cărţile de cult de referinţă din Biserica Ortodoxă. Irmosurile şi troparele canoanelor se mai găsesc în ''[[Minei]]'' şi ''[[Octoih]]'', iar în cazul cărţilor de cult sezoniere, în ''[[Triod]]'' şi ''[[Penticostar]]''.