Canoane bisericești: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: '''Canoanele bisericeşti''' sunt norme şi reguli privind etica creştină, cultul, disciplina clerului, monahismul, organizarea şi jurisdicţia bisericească, promulgate de...)
 
Linia 1: Linia 1:
 
'''Canoanele bisericeşti''' sunt norme şi reguli privind etica creştină, [[cult]]ul, disciplina clerului, [[monahism]]ul, organizarea şi jurisdicţia bisericească, promulgate de [[sinoade ecumenice]] sau locale. În general, canoanele reprezintă legislaţia bisericească ce formează obiectul [[Drept canonic|dreptului canonic]]. In afară de [[Dogmă|dogme]], oare constituie obiectul credinţei şi care indică bornele [[Tradiţie]]i având caracter de definiţii (gr. ''oros'' = finis, bornă care marchează graniţa), există canoanele care trebuie să fie respectate ca fiind conforme cu tradiţia dogmatică, în spiritul doctrinei de credinţă. Canonul este o formă sau un cadru în care se aplică doctrina, de aceea el nu poate fi considerat în mod teoretic şi nici ca o autoritate suplimentară. Biserica are nu numai capacitatea de a îndruma disciplina clerului şi viaţa pastorală a laicilor, ci şi responsabilitatea de a se pronunţa în diverse situaţii şi momente (Fapte 15, 26—29 ; I Tim. 3, 15). Exercitând această autoritate, Biserica aplică [[iconomia]], adică foloseşte canoanele în funcţie de condiţiile şi necesităţile ei pastorale. Deşi există canoane particulare, tradiţia canonică ortodoxă a fost elaborată în mod sinodal, pentru a se păstra principiul : consensul canonic în spiritul şi în consensul dogmatic. Canoanele se referă la : post, cultul icoanelor, al sfinţilor, Paşti, căsătorie, hirotonie, divorţ, conduita clericilor şi monahilor, participarea mirenilor, treptele ierarhice, ordinea scaunelor episcopale, relaţii interbisericeşti, relaţii publice etc. Regulile canonice propuse de Biserică nu trebuie să fie confundate cu legislaţia de drept civil cu privire la viaţa religioasă publică şi la Biserica creştină ca instituţie juridică.
 
'''Canoanele bisericeşti''' sunt norme şi reguli privind etica creştină, [[cult]]ul, disciplina clerului, [[monahism]]ul, organizarea şi jurisdicţia bisericească, promulgate de [[sinoade ecumenice]] sau locale. În general, canoanele reprezintă legislaţia bisericească ce formează obiectul [[Drept canonic|dreptului canonic]]. In afară de [[Dogmă|dogme]], oare constituie obiectul credinţei şi care indică bornele [[Tradiţie]]i având caracter de definiţii (gr. ''oros'' = finis, bornă care marchează graniţa), există canoanele care trebuie să fie respectate ca fiind conforme cu tradiţia dogmatică, în spiritul doctrinei de credinţă. Canonul este o formă sau un cadru în care se aplică doctrina, de aceea el nu poate fi considerat în mod teoretic şi nici ca o autoritate suplimentară. Biserica are nu numai capacitatea de a îndruma disciplina clerului şi viaţa pastorală a laicilor, ci şi responsabilitatea de a se pronunţa în diverse situaţii şi momente (Fapte 15, 26—29 ; I Tim. 3, 15). Exercitând această autoritate, Biserica aplică [[iconomia]], adică foloseşte canoanele în funcţie de condiţiile şi necesităţile ei pastorale. Deşi există canoane particulare, tradiţia canonică ortodoxă a fost elaborată în mod sinodal, pentru a se păstra principiul : consensul canonic în spiritul şi în consensul dogmatic. Canoanele se referă la : post, cultul icoanelor, al sfinţilor, Paşti, căsătorie, hirotonie, divorţ, conduita clericilor şi monahilor, participarea mirenilor, treptele ierarhice, ordinea scaunelor episcopale, relaţii interbisericeşti, relaţii publice etc. Regulile canonice propuse de Biserică nu trebuie să fie confundate cu legislaţia de drept civil cu privire la viaţa religioasă publică şi la Biserica creştină ca instituţie juridică.
 +
 +
==Bibliografie==
 +
* I. Zuzek, Kormchya Kniga : ''Studies on the Chiet Code ol the Russian Canon Law'', Orientalia Christiana Analecta, Roma, 1964 ;
 +
* N. Chiţescu, ''The Difference between the «Horos» and the «Canon» and its importance to the Reception of the Synod ot Chalcedon'', în «The G.reek Orthodox Theological Review», 16 (1971), p. 108—132;
 +
* Nicholas Afanasiev, ''The Canons ot the Church : Changeable or Unchangeable'', în «St. Vladimir's Theological Quarterly» , XI, 2, 1967 ;
 +
* Iorgu Ivan, ''«Oros» şi «canon» în dreptul bisericesc ortodox'', în «Ortodoxia», XXII (1970), nr. 3, p. 365—372 ;
 +
* Ilie Moldovian, ''Canoanele şi raportul lor cu revelaţia divină'', în «Ortodoxia», XXVIII (1976), nr. 2, p. 365—373.
  
 
==Surse==
 
==Surse==

Versiunea de la data 16 ianuarie 2010 21:43

Canoanele bisericeşti sunt norme şi reguli privind etica creştină, cultul, disciplina clerului, monahismul, organizarea şi jurisdicţia bisericească, promulgate de sinoade ecumenice sau locale. În general, canoanele reprezintă legislaţia bisericească ce formează obiectul dreptului canonic. In afară de dogme, oare constituie obiectul credinţei şi care indică bornele Tradiţiei având caracter de definiţii (gr. oros = finis, bornă care marchează graniţa), există canoanele care trebuie să fie respectate ca fiind conforme cu tradiţia dogmatică, în spiritul doctrinei de credinţă. Canonul este o formă sau un cadru în care se aplică doctrina, de aceea el nu poate fi considerat în mod teoretic şi nici ca o autoritate suplimentară. Biserica are nu numai capacitatea de a îndruma disciplina clerului şi viaţa pastorală a laicilor, ci şi responsabilitatea de a se pronunţa în diverse situaţii şi momente (Fapte 15, 26—29 ; I Tim. 3, 15). Exercitând această autoritate, Biserica aplică iconomia, adică foloseşte canoanele în funcţie de condiţiile şi necesităţile ei pastorale. Deşi există canoane particulare, tradiţia canonică ortodoxă a fost elaborată în mod sinodal, pentru a se păstra principiul : consensul canonic în spiritul şi în consensul dogmatic. Canoanele se referă la : post, cultul icoanelor, al sfinţilor, Paşti, căsătorie, hirotonie, divorţ, conduita clericilor şi monahilor, participarea mirenilor, treptele ierarhice, ordinea scaunelor episcopale, relaţii interbisericeşti, relaţii publice etc. Regulile canonice propuse de Biserică nu trebuie să fie confundate cu legislaţia de drept civil cu privire la viaţa religioasă publică şi la Biserica creştină ca instituţie juridică.

Bibliografie

  • I. Zuzek, Kormchya Kniga : Studies on the Chiet Code ol the Russian Canon Law, Orientalia Christiana Analecta, Roma, 1964 ;
  • N. Chiţescu, The Difference between the «Horos» and the «Canon» and its importance to the Reception of the Synod ot Chalcedon, în «The G.reek Orthodox Theological Review», 16 (1971), p. 108—132;
  • Nicholas Afanasiev, The Canons ot the Church : Changeable or Unchangeable, în «St. Vladimir's Theological Quarterly» , XI, 2, 1967 ;
  • Iorgu Ivan, «Oros» şi «canon» în dreptul bisericesc ortodox, în «Ortodoxia», XXII (1970), nr. 3, p. 365—372 ;
  • Ilie Moldovian, Canoanele şi raportul lor cu revelaţia divină, în «Ortodoxia», XXVIII (1976), nr. 2, p. 365—373.

Surse

  • Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Dicţionar de teologie ortodoxă, EIBM al BOR, București, 1981, art. ”Canon”