Canoane bisericești: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (a redenumit Canoane bisericeşti în Canoane bisericești: diacritice noi (cu virgulă))
(Surse)
 
(Nu s-a afișat o versiune intermediară efectuată de un alt utilizator)
Linia 1: Linia 1:
'''Canoanele bisericeşti''' sunt norme şi reguli privind etica creştină, cultul, disciplina clerului, [[monahism]]ul, organizarea şi jurisdicţia bisericească, promulgate de [[sinoade ecumenice]] sau locale. În general, canoanele reprezintă legislaţia bisericească ce formează obiectul [[Drept canonic|dreptului canonic]]. In afară de [[Dogmă|dogme]], oare constituie obiectul credinţei şi care indică bornele [[Tradiţie]]i având caracter de definiţii (gr. ''oros'' = finis, bornă care marchează graniţa), există canoanele care trebuie să fie respectate ca fiind conforme cu tradiţia dogmatică, în spiritul doctrinei de credinţă. Canonul este o formă sau un cadru în care se aplică doctrina, de aceea el nu poate fi considerat în mod teoretic şi nici ca o autoritate suplimentară. Biserica are nu numai capacitatea de a îndruma disciplina clerului şi viaţa pastorală a laicilor, ci şi responsabilitatea de a se pronunţa în diverse situaţii şi momente (Fapte 15, 26—29 ; I Tim. 3, 15). Exercitând această autoritate, Biserica aplică [[iconomia]], adică foloseşte canoanele în funcţie de condiţiile şi necesităţile ei pastorale. Deşi există canoane particulare, tradiţia canonică ortodoxă a fost elaborată în mod sinodal, pentru a se păstra principiul : consensul canonic în spiritul şi în consensul dogmatic. Canoanele se referă la : post, cultul icoanelor, al sfinţilor, Paşti, căsătorie, hirotonie, divorţ, conduita clericilor şi monahilor, participarea mirenilor, treptele ierarhice, ordinea scaunelor episcopale, relaţii interbisericeşti, relaţii publice etc. Regulile canonice propuse de Biserică nu trebuie să fie confundate cu legislaţia de drept civil cu privire la viaţa religioasă publică şi la Biserica creştină ca instituţie juridică.
+
'''Canoanele bisericești''' sunt norme și reguli privind etica creștină, cultul, disciplina clerului, [[monahism]]ul, organizarea și jurisdicția bisericească, promulgate de [[sinoade ecumenice]] sau locale. În general, canoanele reprezintă legislația bisericească ce formează obiectul [[Drept canonic|dreptului canonic]]. În afară de [[Dogmă|dogme]], oare constituie obiectul credinței și care indică bornele [[Tradiție]]i având caracter de definiții (gr. ''oros'' = finis, bornă care marchează granița), există canoanele care trebuie să fie respectate ca fiind conforme cu tradiția dogmatică, în spiritul doctrinei de credință. Canonul este o formă sau un cadru în care se aplică doctrina, de aceea el nu poate fi considerat în mod teoretic și nici ca o autoritate suplimentară. Biserica are nu numai capacitatea de a îndruma disciplina clerului și viața pastorală a laicilor, ci și responsabilitatea de a se pronunța în diverse situații și momente (Fapte 15, 26—29 ; I Tim. 3, 15). Exercitând această autoritate, Biserica aplică [[iconomia]], adică folosește canoanele în funcție de condițiile și necesitățile ei pastorale. Deși există canoane particulare, tradiția canonică ortodoxă a fost elaborată în mod sinodal, pentru a se păstra principiul : consensul canonic în spiritul și în consensul dogmatic. Canoanele se referă la : post, cultul icoanelor, al sfinților, Paști, căsătorie, hirotonie, divorț, conduita clericilor și monahilor, participarea mirenilor, treptele ierarhice, ordinea scaunelor episcopale, relații interbisericești, relații publice etc. Regulile canonice propuse de Biserică nu trebuie să fie confundate cu legislația de drept civil cu privire la viața religioasă publică și la Biserica creștină ca instituție juridică.
  
 
==Bibliografie==
 
==Bibliografie==
 
* I. Zuzek, Kormchya Kniga : ''Studies on the Chiet Code ol the Russian Canon Law'', Orientalia Christiana Analecta, Roma, 1964 ;  
 
* I. Zuzek, Kormchya Kniga : ''Studies on the Chiet Code ol the Russian Canon Law'', Orientalia Christiana Analecta, Roma, 1964 ;  
* N. Chiţescu, ''The Difference between the «Horos» and the «Canon» and its importance to the Reception of the Synod ot Chalcedon'', în «The G.reek Orthodox Theological Review», 16 (1971), p. 108—132;  
+
* N. Chițescu, ''The Difference between the «Horos» and the «Canon» and its importance to the Reception of the Synod ot Chalcedon'', în «The G.reek Orthodox Theological Review», 16 (1971), p. 108—132;  
 
* Nicholas Afanasiev, ''The Canons ot the Church : Changeable or Unchangeable'', în «St. Vladimir's Theological Quarterly» , XI, 2, 1967 ;  
 
* Nicholas Afanasiev, ''The Canons ot the Church : Changeable or Unchangeable'', în «St. Vladimir's Theological Quarterly» , XI, 2, 1967 ;  
* Iorgu Ivan, ''«Oros» şi «canon» în dreptul bisericesc ortodox'', în «Ortodoxia», XXII (1970), nr. 3, p. 365—372 ;  
+
* Iorgu Ivan, ''«Oros» și «canon» în dreptul bisericesc ortodox'', în «Ortodoxia», XXII (1970), nr. 3, p. 365—372 ;  
* Ilie Moldovian, ''Canoanele şi raportul lor cu revelaţia divină'', în «Ortodoxia», XXVIII (1976), nr. 2, p. 365—373.
+
* Ilie Moldovian, ''Canoanele și raportul lor cu revelația divină'', în «Ortodoxia», XXVIII (1976), nr. 2, p. 365—373.
  
 
==Surse==
 
==Surse==
* Pr. Prof. Dr. Ion Bria, ''Dicţionar de teologie ortodoxă'', EIBM al BOR, București, 1981, art. ”Canon”  
+
* Pr. Prof. Dr. Ion Bria, ''Dicționar de teologie ortodoxă'', EIBM al BOR, București, 1981, art. ”Canon”  
  
 
[[Categorie:Drept canonic]]
 
[[Categorie:Drept canonic]]
 
[[Categorie:Teologie]]
 
[[Categorie:Teologie]]
[[Categorie:Viaţa Bisericii]]
+
[[Categorie:Viața Bisericii]]

Versiunea curentă din 30 august 2014 15:28

Canoanele bisericești sunt norme și reguli privind etica creștină, cultul, disciplina clerului, monahismul, organizarea și jurisdicția bisericească, promulgate de sinoade ecumenice sau locale. În general, canoanele reprezintă legislația bisericească ce formează obiectul dreptului canonic. În afară de dogme, oare constituie obiectul credinței și care indică bornele Tradiției având caracter de definiții (gr. oros = finis, bornă care marchează granița), există canoanele care trebuie să fie respectate ca fiind conforme cu tradiția dogmatică, în spiritul doctrinei de credință. Canonul este o formă sau un cadru în care se aplică doctrina, de aceea el nu poate fi considerat în mod teoretic și nici ca o autoritate suplimentară. Biserica are nu numai capacitatea de a îndruma disciplina clerului și viața pastorală a laicilor, ci și responsabilitatea de a se pronunța în diverse situații și momente (Fapte 15, 26—29 ; I Tim. 3, 15). Exercitând această autoritate, Biserica aplică iconomia, adică folosește canoanele în funcție de condițiile și necesitățile ei pastorale. Deși există canoane particulare, tradiția canonică ortodoxă a fost elaborată în mod sinodal, pentru a se păstra principiul : consensul canonic în spiritul și în consensul dogmatic. Canoanele se referă la : post, cultul icoanelor, al sfinților, Paști, căsătorie, hirotonie, divorț, conduita clericilor și monahilor, participarea mirenilor, treptele ierarhice, ordinea scaunelor episcopale, relații interbisericești, relații publice etc. Regulile canonice propuse de Biserică nu trebuie să fie confundate cu legislația de drept civil cu privire la viața religioasă publică și la Biserica creștină ca instituție juridică.

Bibliografie

  • I. Zuzek, Kormchya Kniga : Studies on the Chiet Code ol the Russian Canon Law, Orientalia Christiana Analecta, Roma, 1964 ;
  • N. Chițescu, The Difference between the «Horos» and the «Canon» and its importance to the Reception of the Synod ot Chalcedon, în «The G.reek Orthodox Theological Review», 16 (1971), p. 108—132;
  • Nicholas Afanasiev, The Canons ot the Church : Changeable or Unchangeable, în «St. Vladimir's Theological Quarterly» , XI, 2, 1967 ;
  • Iorgu Ivan, «Oros» și «canon» în dreptul bisericesc ortodox, în «Ortodoxia», XXII (1970), nr. 3, p. 365—372 ;
  • Ilie Moldovian, Canoanele și raportul lor cu revelația divină, în «Ortodoxia», XXVIII (1976), nr. 2, p. 365—373.

Surse

  • Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Dicționar de teologie ortodoxă, EIBM al BOR, București, 1981, art. ”Canon”