Candelă

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 30 august 2014 15:27, autor: Nick15 (Discuție | contribuții) (Legături externe)
Salt la: navigare, căutare
Candelă suspendată

Candela este un vas special pentru arderea uleiului sfinţit. Se aprinde înaintea icoanelor, atât în biserică, cât şi în casele creştinilor, semnificând puterea rugăciunii şi faptul că Iisus Hristos este lumina lumii, care luminează sufletele noastre. De obicei sunt alcătuite din două elemente: suportul, care poate fi din lemn, din ceramică sau din diferite metale şi cupa, în general din sticlă termorezistentă, la care se adaugă fitilul şi suportul acestuia.

Tipuri de candele

Există două mari tipuri de candele: candelele suspendate şi cele aşezate în poziţie verticală. Candelele suspendate se întâlnesc mai ales în biserici, unde sunt de obicei din metal, dar mai apar şi în casele credincioşilor.

Candelele suspendate au de obicei un suport rotunjit în partea de jos, suspendat cu ajutorul a trei lănţişoare de un braţ de metal prins deasupra icoanei. În biserici, candela este de obicei suspendată în partea de sus a icoanelor, pentru a le permite credincioşilor să se închine la icoane. În casele creştinilor, candela este frecvent suspendată de un lanţ mai lung, atârnând până la baza icoanei. Candelele aşezate au de obicei forma unui pahar cu picior.

Suportul candelelor poate fi din metal, ceramică sau lemn, împodobit cu diferite modele şi decoraţiuni sau foarte simplu. Suportul metalic este frecvent placat sau suflat cu argint sau aur sau făcut în întregime din metale (semi)preţioase, care sunt şi mai durabile şi împodobit cu emailuri sau cu pietre (semi)preţioase. Candelele de lemn şi cele de ceramică sunt de obicei împodobite cu sculpturi şi decoraţiuni. Candelele pot avea o mare varietate de forme.

Cupa (paharul) candelei este de obicei roşu, culoare care aminteşte de Patimile lui Hristos, dar poate fi şi de alte culori (albastru, alb sau verde sunt cele mai răspândite). În unele tradiţii, acestea se schimbă în funcţie de perioada liturgică, luând culorile veşmintelor slujitorilor bisericeşti. În tradiţia grecească se obişnuieşte ca dvera şi sticla candelelor să rămână tot timpul roşii, în amintirea surpării catapetesmei Templului din Ierusalim la moartea Mântuitorului pe Cruce; purpuriul (roşul închis) este totodată şi culoarea imperială şi simbol al lui Hristos, Împăratul tuturor.

În mod tradiţional, fitilul candelei este un fir de bumbac răsucit, lung şi gros, prins, pentru stabilitate, de un suport alcătuit dintr-o bandă de metal prins de cele două margini ale cupei, cu un orificiu pe mijloc prin care trece fitilul. În prezent, în comerţ se găsesc mai frecvent fitile mici, ceruite, care se folosesc împreună cu un suport („plutitor”) din plută placată în partea de sus cu metal, cu un orificiu pe mijloc.

După cum este bine ca lumânările pe care le aprindem să fie din ceară curată, este potrivit şi ca uleiul care se arde în candele să fie un ulei de bună calitate (îndeosebi ulei de măsline, în măsura în care credincioşii îşi pot permite să îl cumpere), întrucât aceasta este o jertfă adusă înaintea lui Dumnezeu. Este potrivit să ardem în candele ulei binecuvântat de preoţii de la biserica pe care o frecventează fiecare şi ulei sfinţit de la Sfântul Maslu.

Pentru a evita contactul direct al flăcării cu paharul candelei, în candelă se toarnă uneori la început, înainte de turnarea uleiului, şi o cantitate de apă, la bază. Uleiul rămâne la suprafaţa candelei şi este reînnoit periodic, când se consumă.

Folosirea candelelor

Unele candele din biserici (mai ales cele din altar) rămân aprinse în permanenţă, ca un semn al prezenţei Duhului Sfânt şi al rugăciunii neîncetate a Bisericii. Celelalte candele din biserică se aprind îndeosebi în timpul slujbelor bisericeşti.

În casele creştinilor, este de asemenea potrivit să ardă în permanenţă o candelă, sau cel puţin ca ea să fie aprinsă la vremea rugăciunii. Candelele sunt aşezate de obicei în colţul cu icoane din casă, înaintea cărora credincioşii îşi fac rugăciunile.

A se vedea şi articolul: De ce aprindem candela.

Rugăciune la aprinderea candelei

Ca pentru orice alt lucru pentru care dorim să cerem binecuvântarea lui Dumnezeu, aprinderea candelei se începe cu rugăciune. De aceea, aprinzând candela, este potrivit să rostim şi următoarea rugăciune:

„Prea Sfântă şi Înaltă Treime, primeşte dragostea mea înaintea Ta şi arde în focul Dumnezeirii Tale fărădelegile mele şi şterge mulţimea răutăţilor mele şi dă-le îngropării şi uitării Tale, Doamne. Amin.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, fă bine primită lumina darului meu şi o du înaintea Fiului şi Dumnezeulului nostru pentru iertarea păcatelor noastre! Amin”
({{{2}}})

Candele şi minuni

În vechime, candela putea lua şi forma unui opaiţ (aici, cu monograma lui Hristos)

Multe minuni care se petrec în Bisericile Ortodoxe sunt legate de aprinderea candelelor.

Poate cea mai cunoscută astfel de minune e cea a Sfintei Lumini de la Ierusalim. Astfel, candelele din Biserica Sfântului Mormânt (Biserica Sfintei Învieri) de la Ierusalim se aprind fără intervenţie omenească în ziua Învierii Domnului, când, ca răspuns la rugăciunile Patriarhului Ierusalimului şi ale mulţimii de preoţi şi credincioşi, Lumina Sfântă se pogoară asupra bisericii şi aprinde candelele de pe Sfântul Mormânt şi unele din lumânările credincioşilor.

Uleiul din candele este considerat sfinţit, şi adeseori, se vădeşte a avea puteri tămăduitoare, fiind binecuvântat de Dumnezeu, pentru rugăciunile sfinţilor şi ale creştinilor evlavioşi. În multe locuri, uleiul din candelele aprinse lângă moaştele sfinţilor sau lângă unele icoane făcătoare de minuni i-au tămăduit pe cei care s-au însemnat cu credinţă cu acest ulei, în semnul crucii.

Mai multe scrieri bisericeşti vorbesc şi despre înmulţirea minunată a uleiului din candele, care rămân aprinse pe durate lungi de timp, cu harul lui Dumnezeu, fără ca mâini omeneşti să mai adauge ulei în candelă.

Curăţarea candelei

Candela trebuie curăţată periodic, cu grijă. Dat fiind că uleiul din candelă este sfinţit (fie că este binecuvântat de preot ori sfinţit prin rugăciunile care s-au săvârşit înaintea candelei aprinse de lângă icoană), este potrivit ca, atunci când se curăţă candela, uleiul şi alte resturi rămase de la curăţare să nu fie aruncate la întâmplare, ci să fie arse, iar cenuşa să fie îngropată într-un loc curat.

De unde se cumpără candelele?

Cel mai potrivit este ca toate obiectele de cult (candela, căţuia, lumânările, icoanele) etc. să fie cumpărate de la pangarul bisericilor sau mănăstirilor pe care creştinii le frecventează sau le vizitează, sau cel puţin de la magazinele bisericeşti deschise în toată ţara, având încredinţarea că au fost lucrate de oameni cu credinţă în Dumnezeu şi ajutând în felul acesta şi Biserica, iar nu de la vânzători ambulanţi. Multe biserici şi mitropolii au deschis şi magazine virtuale, de unde toate aceste obiecte pot fi comandate şi cumpărate online, cu plata ramburs.

Surse

Legături externe