Calist I al Romei: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
(traducere)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
 
 
 
Sfântul [[sfinți]]t [[mucenic]] '''Calist I al Romei''' a fost [[episcop]] al [[Biserica Romei|Bisericii Romei]] între anii 217 și 222. Este considerat de memoria [[tradiție]]i Bisericii ca [[mucenic]], deși nu există date istorice referitoare la mucenicia sa. [[Praznic|Prăznuirea]] sa se face la data de [[14 octombrie]].
 
Sfântul [[sfinți]]t [[mucenic]] '''Calist I al Romei''' a fost [[episcop]] al [[Biserica Romei|Bisericii Romei]] între anii 217 și 222. Este considerat de memoria [[tradiție]]i Bisericii ca [[mucenic]], deși nu există date istorice referitoare la mucenicia sa. [[Praznic|Prăznuirea]] sa se face la data de [[14 octombrie]].
  
 
==Viaţa==
 
==Viaţa==
Callistus, Kallistos in Greek, had the misfortune of being known mainly through the writings of his most bitter enemies, [[Tertullian]] and [[Hippolytus of Rome|Hippolytus]]. Of Greek origin, Callistus was born in Rome during the middle part of the second century. While he was born into the noble Domizii family, his early life was tumultuous and saw him imprisoned and exiled for common crimes.  
+
Calist I al Romei (gr. Kallistos) era de origine greacă. S-a născut la Roma în a doua jumătate a secolului al II-lea în familia aristocratică a Domitiilor. Cu toate acestea, tinereţea lui a fost tumultuoasă. A fost închis şi exilat pentru crime de drept comun.  
  
According to Hippolytus, in his ''Philosophumena'', Callistus was in the employ of the household of Carpophorus, a Christian, entrusted with running a bank with funds from fellow Christians. After losing these funds Callistus took flight but was captured and was consigned first, with slaves, to a hand mill and later to mines in Sardinia. Released while [[Victor I of Rome|Victor]] was [[bishop]] of Rome, Callistus was sent to Antium, present day Anzio. When Zephyrius became bishop of Rome, Callistus was placed in charge of a cemetery that later took on his name as the Catacomb of St. Callistus. Callistus was able to gain great influence over Zephyrius and soon became [[archdeacon]] and then, on the death of Zephyrius, the ruling bishop of Rome.
+
Calist a avut şi neşansa de a fi cunooscut în primul rând prin intermediul scrierilor celor mai  mari duşmani ai săi,  [[Tertullian]] şi [[Ipolit Romanul|Ipolit]].
 +
Ipolit, în lucrarea ''Philosophumena'', afirmă că acesta era în slujba lui Carpoforus, un creştin căruia îi fusese încredinţată administrarea unei bănci care dispunea de fonduri investite de alţi creştini. După ce a pierdut banii încredinţaţi, Calist a fost prins şi trimis alături de sclavi să muncească la o moară manuală. Ulterior, a fost trimis în minele din Sardinia. A fost eliberat pe când [[Victor I al Romei|Victor]] era [[episcop]] al Romei, fiind trimis la Antium (azi Anzio). Când Zefirinus a devenit episcop al Romei, lui Calist i-a fost încredinţată administrarea unui cimitir, care mai târziu avea să îi poarte numele, fiind cunoscut ulterior sub numele de Catacombele Sf. Calist. Calist a căpătat o mare influenţă asupra lui Zefirinus, care l-a făcut în scurt timp [[arhidiacon]], iar la moartea acestuia a devenit episcop al Romei.
  
Regardless of the veracity of many of the details in Hippolytus' narration of the life of Callistus, Callistus was valuable to Bp. Zephyrius as he guided the bishop through the formative theology of the day to what he saw as orthodox, as Zephyrius floundered  through the many heretical beliefs that sprang up during that era.    
+
Indiferent dacă multe dintre detaliile din relatarea lui Ipolit cu privire la viaţa lui Calist sunt adevărate sau nu, Calist i-a fost de mare ajutor episcopului Zefirius, pe care l-a călăuzit printre dificultăţile teologiei în formare a vremii sale, ajutându-l să navigheze printre numereoasele credinţe eretice apărute atunci către ceea ce considera a fi învăţătura ortodoxă.
  
The lives of Callistus and both his adversaries, Tertullian and Hippolytus, is shrouded in controversy as some of the policies of each have been termed [[heresy|heretical]]. Hippolytus and Tertullian were especially upset by Callistus' admitting to communion those who had done public penance for murder, adultery, and fornication, as well as by his alleged belief in [[Sabellianism]], a charge from which he attempted to distance himself. Hippolytus was a follower of the Novation [[schism]], from which he later reconciled with the Church, and was elected as an anti-pope by his supporters, while Tertullian became a supporter of [[Montanism]].
+
Vieţile lui Calist şi ale adversarilor săi, Tertulian şi Ipolit sunt cu toate umbrite de acuzaţiile de [[erezie]] care au planat asupra unora dintre politicile şi învăţăturile lor. Ipolit şi Tertullian s-au ridicat în special împotriva hotărârii lui Calist de a le acorda [[Euharistia|Sfânta Împărtăşanie]] celor care făcuseră pocăinţă publică pentru păcate precum crima, adulterul şi curvia, precum şi de pretinsa adeziune a lui Calist la [[sabelianism]] (acuzaţie de care acesta a încercat să se distanţeze. Ipolit, în schimb, a urmat schisma [[novaţianism|novaţiană]] şi a fost chiar ales drept primul antipapă de susţinătorii săi, însă ulterior s-a împăcat cu Biserica Romei, iar Tertulian a devenit un adept al [[montanism]]ului.
  
He is believed to have died about the year 223, a time not noted for any persecutions. That he was a martyr, perhaps through a popular uprising, is legendary. He was buried in the cemetery of Calepodius on the Aurelian Way. The anniversary of his death is given by the "Depositio Martirum" (''Callisti in viâ Aureliâ miliario III'') and subsequent martyrologies as October 14, the day on which he is still commemorated. His [[relics]] were translated in the ninth century to Santa Maria in Trastevere.  
+
Despre Calist I al Romei se crede că ar fi murit în jurul anului 223, o perioadă care nu este cunoscută pentru [[persecuţii|persecuţiile împotriva creştinilor]], şi este posibil ca relatările despre martirajul lui, posibil în urma unor revolte populare să fie doar o legendă. A fost înmormântat în cimitirul lui Calepodius de pe Via Aurelia. Ziua morţii lui este trecută în "Depositio Martirum" (''Callisti in viâ Aureliâ miliario III'') şi în martirologiile ulterioare drept [[14 octombrie]], şi aceasta a ramas până în prezent ziua pomenirii lui. [[Moaşte]]le sale au fost mutate în secolul al IX-lea în biserica Santa Marai in Trastevere din Roma.
  
  

Versiunea de la data 24 octombrie 2012 18:08

Sfântul sfințit mucenic Calist I al Romei a fost episcop al Bisericii Romei între anii 217 și 222. Este considerat de memoria tradiției Bisericii ca mucenic, deși nu există date istorice referitoare la mucenicia sa. Prăznuirea sa se face la data de 14 octombrie.

Viaţa

Calist I al Romei (gr. Kallistos) era de origine greacă. S-a născut la Roma în a doua jumătate a secolului al II-lea în familia aristocratică a Domitiilor. Cu toate acestea, tinereţea lui a fost tumultuoasă. A fost închis şi exilat pentru crime de drept comun.

Calist a avut şi neşansa de a fi cunooscut în primul rând prin intermediul scrierilor celor mai mari duşmani ai săi, Tertullian şi Ipolit. Ipolit, în lucrarea Philosophumena, afirmă că acesta era în slujba lui Carpoforus, un creştin căruia îi fusese încredinţată administrarea unei bănci care dispunea de fonduri investite de alţi creştini. După ce a pierdut banii încredinţaţi, Calist a fost prins şi trimis alături de sclavi să muncească la o moară manuală. Ulterior, a fost trimis în minele din Sardinia. A fost eliberat pe când Victor era episcop al Romei, fiind trimis la Antium (azi Anzio). Când Zefirinus a devenit episcop al Romei, lui Calist i-a fost încredinţată administrarea unui cimitir, care mai târziu avea să îi poarte numele, fiind cunoscut ulterior sub numele de Catacombele Sf. Calist. Calist a căpătat o mare influenţă asupra lui Zefirinus, care l-a făcut în scurt timp arhidiacon, iar la moartea acestuia a devenit episcop al Romei.

Indiferent dacă multe dintre detaliile din relatarea lui Ipolit cu privire la viaţa lui Calist sunt adevărate sau nu, Calist i-a fost de mare ajutor episcopului Zefirius, pe care l-a călăuzit printre dificultăţile teologiei în formare a vremii sale, ajutându-l să navigheze printre numereoasele credinţe eretice apărute atunci către ceea ce considera a fi învăţătura ortodoxă.

Vieţile lui Calist şi ale adversarilor săi, Tertulian şi Ipolit sunt cu toate umbrite de acuzaţiile de erezie care au planat asupra unora dintre politicile şi învăţăturile lor. Ipolit şi Tertullian s-au ridicat în special împotriva hotărârii lui Calist de a le acorda Sfânta Împărtăşanie celor care făcuseră pocăinţă publică pentru păcate precum crima, adulterul şi curvia, precum şi de pretinsa adeziune a lui Calist la sabelianism (acuzaţie de care acesta a încercat să se distanţeze. Ipolit, în schimb, a urmat schisma novaţiană şi a fost chiar ales drept primul antipapă de susţinătorii săi, însă ulterior s-a împăcat cu Biserica Romei, iar Tertulian a devenit un adept al montanismului.

Despre Calist I al Romei se crede că ar fi murit în jurul anului 223, o perioadă care nu este cunoscută pentru persecuţiile împotriva creştinilor, şi este posibil ca relatările despre martirajul lui, posibil în urma unor revolte populare să fie doar o legendă. A fost înmormântat în cimitirul lui Calepodius de pe Via Aurelia. Ziua morţii lui este trecută în "Depositio Martirum" (Callisti in viâ Aureliâ miliario III) şi în martirologiile ulterioare drept 14 octombrie, şi aceasta a ramas până în prezent ziua pomenirii lui. Moaştele sale au fost mutate în secolul al IX-lea în biserica Santa Marai in Trastevere din Roma.


Casetă de succesiune:
Calist I al Romei
Precedat de:
Sf. Zefirinus
Episcop al Romei
217-222
Urmat de:
Sf. Urban I



Surse

Legături externe