Calinic Miclescu

IPS Calinic Miclescu

Mitropolitul Calinic Miclescu, pictură de Carol Popp de Szathmary (1878)
Afiliere canonică (jurisdicție)	Biserica Ortodoxă Română
Funcția episcopală
Reședință	București
Titlul	Mitropolit primat al României
Formulă de adresare	IPS
Perioada	1875-1886
Predecesor	Nifon Rusailă
Succesor	Iosif Gheorghian
Cariera ecleziastică
Hirotonire preot	31 noiembrie 1848
Hirotonire episcopală	2 februarie 1855
Episcopi consecratori
Titluri precedente (scaune episcopale)	Mitropolit al Moldovei (1865-1875)
Alte funcții
Date personale
Data nașterii	16 aprilie 1822
Locul nașterii	Suceava
Data morții	14 august 1886
Locul morții	București

Calinic Miclescu (pe numele de mirean Constantin Miclescu; n. 16 aprilie 1822, Suceava - d. 14 august 1886, București) a fost Mitropolit al Moldovei (1865-1875), Mitropolit al Ungro-Vlahiei (1875-1886) și Mitropolit primat al României între anii 1875-1886.

Viața

Constantin Miclescu s-a născut la 16 aprilie 1822, în Suceava, dintr-o veche familie de boieri moldoveni. Unul dintre unchii săi era Sofronie Miclescu, cel care a devenit mitropolit al Moldovei între anii 1851–1860.

S-a călugărit la Huși, pe 18 iunie 1842, primind numele monahal Calinic. Apoi a fost hirotonit ierodiacon (la 23 aprilie 1843) și ieromonah (la 31 noiembrie 1848), mai târziu fiind hirotesit protosinghel și arhimandrit. La 2 februarie 1855 a fost hirotonit arhiereu, cu titlul Hariupoleos.

Între anii 1851 - 1958 a fost egumen al Mănăstirii Slatina (din actualul județ Suceava). Printre altele, el a înființat în satul Mălini, din vecinătatea mănăstirii, o școală pentru copiii țăranilor de acolo.

Calinic Miclescu a făcut parte, ca reprezentant al clerului, din Divanul Ad-Hoc al Moldovei, adunarea consultativă convocată la 7 octombrie 1857. Printre hotărârile adoptate de această adunare în 1858 se numărau: respectarea vechilor capitulații dintre țările române și Înalta Poartă, din 1393, 1460, 1513 și 1634, care prevedeau că acestea sunt teritorii neocupate și independente, unirea Principatelor într-un singur stat, cu numele de România, principe străin cu tron ereditar, ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei apusene, ai cărui succesori să fie crescuți în religia țării și altele.

În 1865 a fost ales Mitropolit al Moldovei, decretul domnesc de confirmare datând din 10 mai 1865.

După decesul mitropolitului Nifon Rusailă, a fost ales Mitropolit al Ungro-Vlahiei și, implicit, Mitropolit primat al României (31 mai 1875). În perioada în care a păstorit această mitropolie, s-au deschis cursurile Facultății de Teologie din București (1881), s-a înființat Tipografia Cărților Bisericeşti (1882), s-a sfințit pentru prima oară în România Sfântul și Marele Mir (1882), iar în 1885 a fost recunoscută autocefalia Bisericii Ortodoxe Române.

Mitropolitul Calinic Miclescu a trecut la cele veșnice pe data de 14 august 1886, fiind înmormântat la Mănăstirea Neamț.

Bibliografie

• Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Dicționarul Teologilor Români: Calinic Miclescu, mitropolit primat

Casetă de succesiune: Calinic Miclescu
Precedat de: Sofronie Miclescu	Mitropolit al Moldovei 1865-1875	Urmat de: Iosif Naniescu

Casetă de succesiune: Calinic Miclescu
Precedat de: Nifon Rusailă	Mitropolit primat al României 1875-1886	Urmat de: Iosif Gheorghian