Calendarul iulian revizuit

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 30 august 2014 15:27, autor: Nick15 (Discuție | contribuții) (Vezi şi)
Salt la: navigare, căutare

Calendarul iulian revizuit este calendarul luat în considerare pentru adoptare de câteva biserici ortodoxe la sinodul din Constantinopol din mai 1923. Sinodul a sincronizat noul calendar cu Calendarul Gregorian prin aceea că 1 octombrie 1923, din Calendarul iulian, a devenit 14 octombrie în Calendarul iulian revizuit, eliminându-se astfel 13 zile. Atunci a fost adoptată regula anului bisect, care diferă de cea a Calendarului gregorian: anii care se divid cu 4 sunt ani bisecţi, cu excepţia anilor care se divid cu 100 care nu sunt bisecţi, doar dacă nu dau un rest de 200 sau 600 când se divid cu 900, caz în care ei nu sunt bisecţi. Acest lucru înseamnă că cele două calendare vor fi diferite în 2800, care va fi un an bisect în Calendarul gregorian, dar un an obişnuit în Calendarul iulian revizuit.

Această regulă a anului bisect a fost propusă de Milutin Milankovic, un delegat astronom trimis la sinod de către sârbi, croaţi şi sloveni. Milankovic a ales această regulă, care duce la un an mediu în lungime de 365,242222… de zile, pentru că avea două secunde diferenţă faţă de anul tropical mediu de atunci. Cu toate acestea, anul echinocţiului vernal este puţin mai lung, astfel încât pentru câteva mii de ani, Calendarul iulian revizuit nu este la fel de bun ca cel gregorian la a menţine echinocţiul vernal în sau aproape de 21 martie. Dar deoarece ziua creşte cu aproape 1,7 milisecunde pe secol (datorită acceleraţiei mareei), numărul de zile pe an scade cu aproape 0,0001 la fiecare mileniu. Aceasta înseamnă că pe termen lung, Calendarul iulian revizuit va deveni nepotrivit chiar dacă anul tropical mediu este baza sa.

Calendarul iulian revizuit a fost adoptat de Bisericile Ortodoxe din Constantinopol, Alexandria, Antiohia, Grecia, Cipru, România, Polonia şi Bulgaria (ultima în 1963), acestea numindu-se Biserici pe stil nou. A fost respins de Bisericile Ortodoxe din Ierusalim, Rusia, Serbia, Ucraina, şi Georgia, acestea numindu-se Biserici pe stil vechi. Cu toate că Biserica Ortodoxă Rusă a continuat să folosească Calendarul iulian atât pentru sărbătorile fixe cât şi pentru Paşti, Milankovic a declarat că aceasta adoptase deja noul calendar în octombrie 1923 (dar şi-a retras decizia curând după aceea).

În plus, sinodul a adoptat o regulă astronomică pentru Sfintele Paşti: Paştele este în Duminica de după ziua de la miezul nopţii de pe meridianul Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, în timpul căreia are loc prima lună nouă de după echinocţiul vernal. Cu toate că momentul lunii pline trebuie să aibă loc după cel al echinocţiului vernal, ele pot avea loc în aceeaşi zi. Dacă luna plină are loc Duminica, Paştele se ţine în duminica următoare. Cu toate acestea, toate bisericile ortodoxe au respins această regulă şi continuă să folosească Calendarul iulian la calculul datei Paştilor (cu excepţia Bisericilor din Finlanda şi Estonia, care folosesc pascalia gregoriană).

Legături externe

  • Miriam Nancy Shields, "The new calendar of the Eastern churches", Popular Astronomy 32 (1924) 407-411. This is a translation of M. Milankovitch, "The end of the Julian calendar and the new calendar of the Eastern churches", Astronomische Nachrichten No. 5279 (1924).[1]

Vezi şi