Calendarul copt

Calendarul copt, cunoscut și sub numele de Calendarul alexandrian este folosit de Biserica Ortodoxă Coptă. El se bazează pe vechiul calendar egiptean. Egiptenii au fost primii care au calculat trecerea timpului. Ei au împărțit anul în 12, în funcție de cunoștințele lor despre stele. Fiecare lună avea 30 de zile la care adăugau 5 zile în plus numite luna mică. Astfel, anul lor avea 365 de zile în total. Pentru a evita rămânerea în urmă a vechiului calendar egiptean, în timpul lui Ptolemeu al III-lea (Decretul din Canopus, din 238 î.Hr.) a fost introdusă o reformă a calendarului, care consta în intercalarea unei a 6-a zi epagomenale (suplimentare) la fiecare patru ani. Cu toate acestea, preoții egipteni s-au opus la această reformă iar ideea nu a fost adoptată decât în anul 25 d.Hr., când împăratul roman Augustus a reformat oficial calendarul egiptean, făcându-l să fie permanent sincronizat cu proaspăt introdusul calendar iulian. Pentru a-l deosebi de vechiul calendar egiptean, care a rămas în vigoare pentru unii astronomi până în epoca medievală, acest calendar reformat este cunoscut sub numele de calendar copt. Anii și lunile lui coincid cu cei ai calendarului etiopian [1], dar acesta din urmă are nume diferite ale lunilor din limba amharică.

Anul copt

Anul copt este extensia vechiului an civil egiptean, păstrând împărțirea în trei anotimpuri de câte patru luni fiecare. Cele trei anotimpuri sunt comemorate prin rugăciuni speciale în liturghia coptă. Acest calendar încă este în uz în întreg Egiptul, fiind folosit de fermieri pentru urmărirea sezoanelor agricole. (Egiptul a folosit calendarul copt până când Khedive Ismael a adoptat Calendarul gregorian occidental în secolul al XIX-lea și l-a introdus în administrație.)

Calendarul copt are 13 luni, 12 a câte 30 de zile fiecare și o lună intercalară la sfârșitul anului de câte 5 sau 6 zile, în funcție dacă anul este sau nu bisect. Anul începe în 29 august din calendarul iulian sau în 30 în anul de dinaintea anului bisect iulian. Anul bisect copt urmează aceeași regulă ca și cel iulian astfel încât luna intercalară are întotdeauna 6 zile în anul de dinaintea anului bisect iulian.

Sărbătoarea Neyrouz este prima zi a anului copt și este așezată în prima zi a lunii Thout, prima lună a calendarului copt, care pentru anii dintre 1901 și 2098 d.Hr., de obicei, coincide cu 11 septembrie, cu excepția anilor bisecți gregorieni când cade în 12 septembrie. Anii copți sunt numărați din 284 d.Hr., anul în care Dioclețian a devenit împărat roman, domnia sa fiind marcată de torturi și execuții în masă ale creștinilor, în special în Egipt. De aceea, anul copt este identificat cu inițialele A.M. (de la Anno Martyrum sau „anul martirilor”). Abrevierea A.M. mai este folosită și pentru anul evreiesc (Anno Mundi), fără legătură însă cu articolul de față.

Fiecare al patrulea an copt este un an bisect fără excepție, ca în calendarul iulian, astfel încât anul nou menționat anterior nu se poate aplica decât între 1900 și 2099, inclusiv gregorieni. În calendarul iulian, anul nou copt cade întotdeauna în 29 august, cu excepția anului bisect iulian când cade în 30 august. Sfintele Paști sunt calculate din calendarul iulian după metoda vechilor calendariști.

Pentru obținerea anului copt se poate scădea din anul iulian 283 (înainte de anul nou iulian) sau 284 (după acesta).

Sărbătoarea Crăciunului

Propunerea pentru prăznuirea Nașterii Domnului în 25 decembrie a fost prima dată emisă de Ipolit al Romei (170–236), dar se pare că nu a fost acceptată până prin 336 sau 364. Dionisie al Alexandriei a citat cu emfază justificări mistice pentru această alegere:

25 martie a fost considerată aniversarea Concepției însăși. Era prima zi a anului în calendarul iulian medieval și echinocțiul vernal convențional (era echinocțiul real în momentul în care a fost conceput inițial calendarul iulian). Considerația că Hristos a fost conceput la acea dată a făcut ca 25 martie să devină sărbătoarea Buneivestiri care trebuie să fie urmată, nouă luni mai târziu de prăznuirea Nașterii lui Hristos, Crăciunul din 25 decembrie.

Se poate să fi fost mai multe considerații pentru alegerea zilei de 25 decembrie pentru Crăciun. Alegerea aceasta va ajuta la înlocuirea unei sărbători păgâne foarte populare din preajma solstițiului de iarnă (saturnalia sau brumalia romane). Competiția religioasă a fost acerbă. În 274, împăratul Aurelian a declarat 25 decembrie zi de sărbătoare civilă, (sărbătoarea nașterii soarelui invincibil sau Sol Invictus) pentru a onora nașterea lui Mitras, zeul-soare persan al cărui cult a precedat zoroastrismul și care în acele timpuri era foarte popular printre soldații romani. Și nu în ultimul rând pentru că sărbători pline de veselie erau necesare în acea perioadă pentru a alunga posomoreala anotimpului.

Indiferent de motivele reale pentru care a fost aleasă ziua de 25 decembrie, scripturile spun că Nașterea Mântuitorului nu a avut loc nici măcar în perioada respectivă a anului, atâta timp cât în acea parte a țării păstorii trăiau în câmp și își păzeau oile noaptea (Luca 2.8). În timpul lunilor reci, păstorii își aduceau turmele în țarcuri și nu dormeau în câmp. Cam asta este ceea ce știm sigur direct din scripturi, pe lângă speculații aiurea.

Până în secolul al XVI-lea, 25 decembrie a coincis cu 29 koiak din calendarul copt. Însă, după introducerea calendarului gregorian în 1582, 25 decembrie a sărit cu două săptămâni înapoi față de calendarele iulian și copt. De aceea vechii calendariști (care folosesc calendarul iulian și copt) prăznuiesc Crăciunul în 7 ianuarie, la două săptămâni după noii calendariști (care folosesc calendarul gregorian).

Sfintele Paști

După tradiția creștină, Iisus a murit la ora a noua (aceasta este ora canonică numită nona sau amiază în engleza mijlocie – adică 3:00 pm) din prima zi deplină a Paștelui evreiesc, atunci când acea zi este vinerea și a înviat din morți la sau în timpul primei ore (canonice) a acelei duminici. Data Paștelui evreiesc (Pascha sau ziua trecerii, Nisan 14) este întotdeauna la prima sau a doua lună plină de după echinocțiul vernal (de primăvară). La Primul Sinod Ecumenic, care s-a ținut în 325 la Niceea, s-a hotărât ca Sfintele Paști să fie sărbătorite în duminica de după așa-numita lună plină pascală. Luna plină pascală este o aproximare aritmetică a primei luni pline de după echinocțiul de primăvară. Poate fi exprimată prin așa-numiții termeni Numărul de aur (G) și Termenul secolului (C), după cum este prezentat mai jos:

• Luna plină pascală (PFM) = (19 aprilie sau 5 Martie) – (C+11G) modulo 30

Există două excepții când PFM este cu o zi mai devreme decât valoarea calculată astfel, și anume:

• Când (C+11G) este 0 modulo 30, PFM = 18 aprilie (nu 19 aprilie).
• Când (C+11G) este 1 modulo 30, și G=12, PFM = 17 aprilie (nu 18).

Numărul de aur (G) este același pentru calculele din calendarele iulian și gregorian, dar Termenul secolului este constant (C = +3) în calculele iuliene:

în timp ce în cel gregorian C este -4 din 1583 până în 1699, -5 din 1700 până în 1899, -6 din 1900 până în 2199, -7 din 2200 până în 2299 etc... Deoarece duminica Paștelui trebuie să urmeze după PFM, Paștele este mutat mai târziu cu o săptămână după PFM dacă acesta cade într-o duminică. Pentru Paștele ortodox este necesară folosirea calendarului iulian și a valorii (C = +3).

La sinodul de la Niceea, s-a stabilit că este sarcina Papei de Alexandria să calculeze datele exacte ale Sfintelor Paști și să le anunțe tuturor celorlalte biserici creștine (vezi Papa Dumitru Viticultorul, secolul al III-lea). Această sarcină a revenit Alexandriei din cauza savanților care locuiau aici. Regulile precise de determinare a acestei date sunt foarte încurcate, dar de obicei Sfintele Paști sunt după prima lună plină care are loc după 21 martie, care era data echinocțiului de primăvară în vremea Primului Sinod Ecumenic de la Niceea. La scurt timp după ce Iulius Cezar a reformat calendarul, echinocțiul de primăvară cădea, „convențional”, în 25 martie. Acest lucru a fost abandonat la Niceea, dar motivul pentru care apărea discrepanța observată a fost ignorat complet (anul tropical real nu este chiar identic cu anul iulian care are 365¼ de zile, deci data echinocțiului merge înapoi în calendarul iulian).

Lunile copte

• Thout

Thout cunoscută și sub numele de Tout este prima lună a anului calendar. Începe în 11 septembrie și se termină în 10 octombrie după calendarul gregorian. Luna Thout este, de asemenea, și prima lună a anotimpului Akhet (inundația) din vechiul Egipt, când puhoaiele Nilului acoperă pământul Egiptului. Numele lunii vine de la Thot, vechiul zeu egiptean al înțelepciunii.

• Paopi

Paopi cunoscută și sub numele de Baba este a doua lună a anului copt. Începe în 11 octombrie și se termină în 10 noiembrie după calendarul gregorian. Luna Paopi este, de asemenea, și cea de a doua lună a anotimpului Akhet (inundația) din Egiptul antic, când puhoaiele Nilului acoperă pământul Egiptului. Numele lunii vine de la Hapy, vechiul zeu egiptean al Nilului.

• Hathor

Hathor cunoscută și sub numele de Hatour este a treia lună a calendarului copt. Începe în 11 noiembrie și se termină în 9 decembrie după calendarul gregorian. Luna Hathor este, de asemenea, și cea de a treia lună a anotimpului Akhet (inundația) din Egiptul antic, când puhoaiele Nilului acoperă pământul Egiptului. Numele lunii vine de la Hathor, vechea zeiță egipteană a frumuseții și dragostei.

• Koiak

Koiak cunoscută și sub numele de Kiahk este a patra lună a calendarului copt. Începe în 10 decembrie și se termină în 8 ianuarie după calendarul gregorian. Luna Koiak este, de asemenea, și cea de a patra lună a anotimpului Akhet (inundația) din Egiptul antic, când puhoaiele Nilului acoperă pământul Egiptului. Numele lunii vine de la Ka Ha Ka, ceea ce înseamnă bunătatea bunătăților, unul din numele vechiului bou sfânt Apis, din Egipt.

• Tobi

Tobi cunoscută și sub numele de Touba este a cincea lună a calendarului copt. Începe în 9 ianuarie și se termină în 7 februarie după calendarul gregorian. Luna Tobi este, de asemenea, și prima lună a anotimpului Proyet (creștere) din Egiptul antic, când puhoaiele se retrag și culturile încep să crească pe tot cuprinsul țării Egiptului. Numele lunii vine de la Amso Khem, una din formele zeului egiptean Amun Ra. Cuvântul evreiesc tobi înseamnă bunătate.

• Meshir

Meshir cunoscută și sub numele de Amshir este a șasea lună a calendarului copt. Începe în 8 februarie și se termină în 9 martie după calendarul gregorian. Luna Meshir este, de asemenea, și a doua lună a anotimpului Proyet (creștere) din Egiptul antic. Numele lunii vine de la Mechir, vechiul zeu egiptean al vântului.

• Paremhat

Paremhat cunoscută și sub numele de Baramhat este a șaptea lună a calendarului copt. Începe în 10 martie și se termină în 8 aprilie după calendarul gregorian. Luna Paremhat este, de asemenea, și a treia lună a anotimpului Proyet (creștere) din Egiptul antic. Numele lunii vine de la Mont, vechiul zeu egiptean al războiului.

• Paremoude

Paremoude cunoscută și sub numele de Barmouda este a opta lună a calendarului copt. Începe în 9 aprilie și se termină în 8 mai după calendarul gregorian. Luna este, de asemenea, și a patra lună a anotimpului Proyet (creștere) din Egiptul antic. Numele lunii vine de la Renno, vechiul zeu egiptean al vântului aspru și al morții.

• Pashons

Pashons cunoscută și sub numele de Bashans este a noua lună a calendarului copt. Începe în 9 mai și se termină în 7 iunie după calendarul gregorian. Luna Pashons este, de asemenea, și prima lună a anotimpului Shemu (recoltă) când egiptenii recoltau culturile din toată țara Egiptului. Numele lunii vine de la Khenti, una din formele lui Horus, vechiul zeu egiptean al metalelor.

• Paoni

Paoni cunoscută și sub numele de Baona este a zecea lună a calendarului copt. Începe în 8 iunie și se termină în 7 iulie după calendarul gregorian. Luna Paoni este, de asemenea, și a doua lună a anotimpului Shemu (recoltă). Numele lunii are originea necunoscută.

• Epip

Epip cunoscută și sub numele de Abib este a unsprezecea lună a calendarului copt. Începe în 8 iulie și se termină în 6 august după calendarul gregorian. Luna Epip este, de asemenea, și a treia lună a anotimpului Shemu (recoltă). Numele lunii vine de la Apida, șarpele pe care l-a omorât Horus.

• Mesori

Mesori cunoscută și sub numele de Mesra este a douăsprezecea lună a calendarului copt. Începe în 7 august și se termină în 5 septembrie după calendarul gregorian. Luna Mesori este, de asemenea, și a patra lună a anotimpului Shemu (recoltă). Numele lunii vine de la Mes-o-ri, un vechi cuvânt egiptean care înseamnă nașterea Soarelui.

• Pi Kogi Enavot (Nasii)

Pi Kogi Enavot cunoscută și sub numele de El Nasii este a treisprezecea și ultima lună a calendarului copt. Începe în 6 septembrie și se termină în 10 septembrie după calendarul gregorian. Și această lună este adăugată anotimpului Shemu (recoltă). Numele lunii vine de la Pi Kogi Enavot care înseamnă luna scurtă.

A se vedea și

• en: Computus
• Calendar
• Calendarul iulian
• Calendarul iulian revizuit
• Calendarul gregorian

Legături externe

• en: The Heritage of the Coptic Orthodox Church
• en: Coptic Orthodox Church Network – Includes an online Coptic Holidays and Easter calculator
• en: Coptic Calendar