Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Călugărul sau monahul este vieţuitorul unei mănăstiri care duce o anumită formă de viaţă monastică.

Sinonimie şi etimologie

O serie de termeni sunt oarecum sinonimi, fiecare aducând o nuanţă specifică: călugăr, monah, anahoret, ascet, eremit, pustnic, schimnic, sihastru.

Călugăr

Termenul de călugăr provine din ngr. Καλόγερος - posibil prin intermediul sl. kalugerŭ; cf. bg., sb. kaluger -, kalo-gheros însemnând $n limba greacă "bătrân frumos".

Monah

Călugăr este practic sinonim cu monah, care provine din ngr. monahós - posibil prin intermediul sl. monahŭ [1]. Etimologic, "monah" [2], aduce nuanţa de "singur" sau "în unitate" a grecescului monos. Monahul este cel care trăieşte singur, în sensul separării de lume, şi în cautarea unităţii, cu Dumnezeu şi în sine [3].

Anahoret

Anahoretul (din ngr. ἀναχωρίτης, de la ἀναχώρειν "a se îndepărta" [4]) este călugărul care trăieşte în retragere din lume.

Eremit şi pustnic

Eremit vine din lat. eremita şi gr. eremites <- eremos, însemnând: 1. deşert [vorbind de un loc]; 2. solitar [vorbind de o persoană] [5]. Mai adesea pentru eremit este folosit cuvântul românesc pustinc. Totuşi, chiar dacă este mai puţin întrebuinţat astăzi decât pustnic, eremit pare să fie un cuvânt vechi în limba română, căci apare în toponimice vechi, precum cel al locului şi mănăstirii Râmeţ / Râmeţi.

Sihastru

Prin provenienţa lui etimologică, sihastru aduce o nuanţă unică: în limba greacă, isihastrís şi isihastís vin din grecescul isihia, care înseamnă "linişte / liniştire", de unde vine de fapt şi cuvântul isihasm.

Articole înrudite

Note

  1. Existenţa formei româneşti vechi "monac" aduce totuşi împrumutul, etimologic, mai aproape de varianta greacă.
  2. Μοναηος 1. singur, unic, simplu; 2. care vieţuieşte singur, solitar. Cf.: A. Bailly, Dictionnaire grec-français, Hachette, Paris, 1950.
  3. A se vedea: Antoine Guillaumont, Originile vieţii monahale. Pentru o fenomenologie a monahismului, Ed. Anastasia, Bucureşti, 1998, în special capitolul "Monahism şi etică iudeo-creştină" (pp. 61-89).
  4. Αναχωρίτης 1. acţiunea de a se retrage, retragere; 2. loc de retragere, refugiu. Cf.: A. Bailly, Dictionnaire grec-français, Hachette, Paris, 1950.
  5. Cf.: A. Bailly, Dictionnaire grec-français, Hachette, Paris, 1950.