Modificări

Salt la: navigare, căutare

Călugăr

5.354 de octeți adăugați, 30 martie 2021 03:51
m
fără descrierea modificării
'''Călugărul''' sau '''monahul''' este vieţuitorul viețuitorul unei mănăstiri care duce o anumită formă de [[Monahism|viaţă viață monastică]].
==Sinonimie şi și etimologie==O serie de termeni sunt oarecum sinonimi, fiecare aducând o nuanţă nuanță specifică: călugăr, monah, anahoret, ascet, eremit, pustnic, schimnic, sihastru.
===Călugăr===
Termenul de ''călugăr'' provine din ngr. Καλόγερος - posibil prin intermediul sl. ''kalugerŭ''; cf. bg., sb. ''kaluger'' -, ''kalo-gheros'' însemnând $n în limba greacă "bătrân frumos"„bătrân frumos”.
===Monah===
''Călugăr'' este practic sinonim cu ''monah'', care provine din ngrgr. ''monahós'' - posibil prin intermediul sl. ''monahŭ'' <ref>Existenţa Existența formei româneşti românești vechi "''monac" '' aduce totuşi totuși împrumutul, etimologic, mai aproape de varianta greacă.</ref>. Etimologic, "''monah" '' <ref>Μοναηος Μοναχος 1. singur, unic, simplu; 2. care vieţuieşte viețuiește singur, solitar. Cf.: A. Bailly, ''Dictionnaire grec-français'', Hachette, Paris, 1950.</ref>, aduce nuanţa nuanța de "''singur" '' sau "''în unitate" '' a grecescului ''monos''. Monahul este cel care trăieşte trăiește singur, în sensul separării de lume, şi și în cautarea unităţiicăutarea unității, cu Dumnezeu şi și în sine <ref>A se vedea: Antoine Guillaumont, ''Originile vieţii vieții monahale. Pentru o fenomenologie a monahismului'', Ed. Anastasia, BucureştiBucurești, 1998, în special capitolul "Monahism şi „Monahism și etică iudeo-creştină" creștină” (pp. 61-89).</ref>.
===Anahoret===
''Anahoretul'' (din ngrgr. ἀναχωρίτης, de la ἀναχώρειν "''a se îndepărta" '' <ref>'''Αναχωρίτης''' 1. acţiunea acțiunea de a se retrage, retragere; 2. loc de retragere, refugiu. Cf.: A. Bailly, ''Dictionnaire grec-français'', Hachette, Paris, 1950.</ref>) este călugărul care trăieşte trăiește în retragere din lume.
===Eremit şi și pustnic===''Articol principal: [[Eremit]]'' ''Eremit'' vine din lat. ''eremita'' şi gr. ''eremites'' <- ''eremos'', însemnând: 1. deşert deșert [vorbind de un loc]; 2. solitar [vorbind de o persoană] <ref>Cf.: A. Bailly, ''Dictionnaire grec-français'', Hachette, Paris, 1950.</ref>. Mai adesea pentru eremit este folosit cuvântul românesc ''pustincpustnic''. TotuşiTotuși, chiar dacă este mai puţin întrebuinţat puțin întrebuințat astăzi decât ''pustnic'', ''eremit'' pare să fie un cuvânt vechi în limba română, căci apare în toponimice vechi, precum cel al locului şi și [[Mănăstire|mănăstirii Râmeţ / Râmeţi]] [[Mănăstirea Râmeț|Râmeț]].
===Sihastru===
Prin provenienţa proveniența lui etimologică, ''sihastru'' aduce o nuanţă nuanță unică: în limba greacă, ''isihastrís'' şi și ''isihastís'' vin din grecescul isihia, care înseamnă "linişte ''liniște/ liniştire"liniștire'', de unde vine de fapt şi și cuvântul [[isihasm]]. ==Treptele călugăriei==În [[Biserica Ortodoxă Română]] și în Bisericile Ortodoxe de [[Sfânta Tradiție|tradiție]] slavă, treptele călugăriei sunt trei: '''Rasofor''' - „Fratele” care dorește să devină monah, după un timp de încercare, este tuns rasofor (gr. ''purtător de rasă''), după un ritual indicat în [[Molitfelnic]], care cuprinde o [[tundere]] în care i se schimbă numele și mai multe rugăciuni. Cu ocazia aceasta rasoforul primește [[Rasă (monahism)|rasa]], [[potcap]]ul și [[Camilafcă|camilafca]]. '''Monah''' - Rasoforul care dorește și este socotit pregătit de către [[egumen]] și comunitate pentru primirea ''schimei'', sau a ''chipului monahicesc (celui mic)'' sau a ''îngerescului chip al mantiei'', este tuns după un ritual indicat în Molitfelnic, în care face făgăduințele vieții monahale, este tuns (cu schimbarea numelui sau păstrarea celui de la rasoforie) și primește hainele și obiectele călugărești: cămașa, [[cruce]]a, [[paraman]]ul, [[anteriu]]l sau dulama, [[brâu]]l sau centura, sandalele, rasa, potcapul, mantia, camilafca, [[Șirag de mătănii|metaniile]], făclia. '''Schimonah''' - Monahul încercat, care sporește pe calea desăvârșirii și a liniștirii, primește „schima cea mare a îngerescului chip” după un ritual indicat în Molitfelnic, în care este tuns (cu schimbarea sau păstrarea numelui de călugăr) și în care primește hainele și obiectele schimei celei mari: cămașa, dulama, [[schima]], [[analavul]], brâul sau centura, rasa, sandalele, mantia, potcapul, camilafca, metaniile, crucea, făclia. (a se vedea articolul dedicat '''[[Schimonah]]''') În Biserica greacă (și în Bisericile de tradiție greacă) s-au păstrat doar două trepte ale călugăriei. „Fratele” (gr. ''prodokimos'') este primit mai întâi ca „încercător” (gr. ''dokimos'') purtător de rasă, cu o rugăciune a egumenului. După un timp de „încercare” care durează de obicei ani de zile, ''dokimos''-ul primește direct schima mare. În consecință, în Bisericile de tradiție greacă există o singură tundere. ==Citate==*Călugărul este cel care, despărțindu-se de toți, s-a unit cu toți. ([[Evagrie Ponticul|Evagrie din Pont]]) *Iată (călugării - n.n.) îngerii pământului ... (Sfântul [[Ioan Gură de Aur]]) ===Părintele Teofil Părăianu despre călugări===Pentru cei mai mulți oameni, un călugăr nu este un om ca toți oamenii. Și-atunci, cum este? Sub nivelul, sau deasupra nivelului celorlalți oameni? S-ar putea întâmpla să fie și sub nivelul celorlalți, în cazul în care nu-i deplin ca sănătate, însă călugăria presupune oameni de excepție. Oameni de excepție! Omul obișnuit nu poate fi călugăr! Dacă devine călugăr, nu este călugăr deplin, este un improvizat în călugărie. Călugăria este o viață mai presus de viața obișnuită. Nimeni nu este obligat să se călugărească însă, dacă se face călugăr, este obligat să fie călugăr! Călugăria este elita Bisericii. Cuvântul ''călugăr'' vine de la grecescul ''calos gheron'' și înseamnă ''bătrân frumos''. O bătrânețe încuviințată, o bătrânețe echilibrată, o bătrânețe ca rezultat al unei vieți îngrijite, curate, sfinte, este un dar de la Dumnezeu. Gândiți-vă că Dumnezeu este înfățișat ca un bătrân. De ce ca un bătrân? De ce nu ca un tânăr? Și tinerețea are darurile ei! Mulți sfinți au fost tineri! Totuși, Dumnezeu este înfățișat ca un bătrân! Aceasta vrea să arate că Dumnezeu este „vechi de zile”, nu este de ieri, de alaltăieri, ci din veșnicie. Cei care sunt la tinerețe și se pregătesc de viață, trebuie să știe că bătrânețea, maturitatea, tinerețea, copilăria și toate vârstele omului sunt un dar de la Dumnezeu, la care ajung mai ales aceia care au o tinerețe curată, o tinerețe cinstită. Viața de familie așa cum a lăsat-o Dumnezeu și cum o vrea Dumnezeu, este un dar de la Dumnezeu. Dar există și posibilitatea să treci de viața de familie, mai sus. Dacă treci de viața de familie ca să ajungi la o viață superioară, fără să te oblige cineva la aceasta, atunci trebuie să fii bătrân înainte de bătrânețe.
==Articole înrudite==*Ce înseamnă bătrân? Înseamnă și înțelept. Dacă ești călugăr, trebuie să fii bătrân înainte de bătrânețe, deci echilibrat, cinstit, înțelept, să ai calitățile bătrânului. Să fii ponderat mai mult decât un tânăr (poți să ai entuziasmul tânărului dacă mai ești capabil de entuziasmul tânărului). În orice caz, dacă ești bătrân de la tinerețe, adică echilibrat, ponderat, înțelept, angajat cu seriozitate, în cazul acesta ai și calitățile bătrânului, ai și capacitățile tânărului. Există posibilitatea aceasta, să aduci cerul pe pământ înainte de a ajunge tu în cer, și deci faci din pământ – cer. Trăiești o viață cu gândul la Dumnezeu, iar „Hristos se face toate pentru cel ce crede", cum zice sfântul [[Monahism]]*[[IsihasmMarcu Ascetul]]. Atunci ai liniște sufletească și ajungi la cer, în casa lui Dumnezeu, la poarta cerului.<ref>Cuvânt ținut la Mănăstirea „Sub Piatră” – 9 iulie 1998.</ref>
==Note==
<references/>
==A se vedea și==*[[Monahism]]*[[Isihasm]]*[[Mănăstire]]*[[Schit]] [[Categorie:Viaţa Viața Bisericii]]
[[Categorie:Monahism]]
 
[[en:Monk]]
14.991 de modificări

Meniu de navigare