Modificări

'''Călugărul''' sau '''monahul''' este vieţuitorul viețuitorul unei mănăstiri care duce o anumită formă de [[Monahism|viaţă viață monastică]].

==Sinonimie şi și etimologie==O serie de termeni sunt oarecum sinonimi, fiecare aducând o nuanţă nuanță specifică: călugăr, monah, anahoret, ascet, eremit, pustnic, schimnic, sihastru.

Termenul de ''călugăr'' provine din ngr. Καλόγερος - posibil prin intermediul sl. ''kalugerŭ''; cf. bg., sb. ''kaluger'' -, ''kalo-gheros'' însemnând $n în limba greacă "bătrân frumos"„bătrân frumos”.

''Călugăr'' este practic sinonim cu ''monah'', care provine din ngrgr. ''monahós'' - posibil prin intermediul sl. ''monahŭ'' <ref>Existenţa Existența formei româneşti românești vechi "''monac" '' aduce totuşi totuși împrumutul, etimologic, mai aproape de varianta greacă.</ref>. Etimologic, "''monah" '' <ref>Μοναχος 1. singur, unic, simplu; 2. care vieţuieşte viețuiește singur, solitar. Cf.: A. Bailly, ''Dictionnaire grec-français'', Hachette, Paris, 1950.</ref>, aduce nuanţa nuanța de "''singur" '' sau "''în unitate" '' a grecescului ''monos''. Monahul este cel care trăieşte trăiește singur, în sensul separării de lume, şi și în cautarea unităţiicăutarea unității, cu Dumnezeu şi și în sine <ref>A se vedea: Antoine Guillaumont, ''Originile vieţii vieții monahale. Pentru o fenomenologie a monahismului'', Ed. Anastasia, BucureştiBucurești, 1998, în special capitolul "Monahism şi „Monahism și etică iudeo-creştină" creștină” (pp. 61-89).</ref>.

''Anahoretul'' (din ngrgr. ἀναχωρίτης, de la ἀναχώρειν "''a se îndepărta" '' <ref>'''Αναχωρίτης''' 1. acţiunea acțiunea de a se retrage, retragere; 2. loc de retragere, refugiu. Cf.: A. Bailly, ''Dictionnaire grec-français'', Hachette, Paris, 1950.</ref>) este călugărul care trăieşte trăiește în retragere din lume.

===Eremit şi și pustnic===''Articol principal: [[Eremit]]'' ''Eremit'' vine din lat. ''eremita'' şi gr. ''eremites'' <- ''eremos'', însemnând: 1. deşert deșert [vorbind de un loc]; 2. solitar [vorbind de o persoană] <ref>Cf.: A. Bailly, ''Dictionnaire grec-français'', Hachette, Paris, 1950.</ref>. Mai adesea pentru eremit este folosit cuvântul românesc ''pustnic''. TotuşiTotuși, chiar dacă este mai puţin întrebuinţat puțin întrebuințat astăzi decât ''pustnic'', ''eremit'' pare să fie un cuvânt vechi în limba română, căci apare în toponimice vechi, precum cel al locului şi și [[Mănăstire|mănăstirii]] Râmeţ[[Mănăstirea Râmeț|Râmeț]].

Prin provenienţa proveniența lui etimologică, ''sihastru'' aduce o nuanţă nuanță unică: în limba greacă, ''isihastrís'' şi și ''isihastís'' vin din grecescul isihia, care înseamnă "linişte ''liniște/ liniştire"liniștire'', de unde vine de fapt şi și cuvântul [[isihasm]]. ==Treptele călugăriei==În [[Biserica Ortodoxă Română]] și în Bisericile Ortodoxe de [[Sfânta Tradiție|tradiție]] slavă, treptele călugăriei sunt trei: '''Rasofor''' - „Fratele” care dorește să devină monah, după un timp de încercare, este tuns rasofor (gr. ''purtător de rasă''), după un ritual indicat în [[Molitfelnic]], care cuprinde o [[tundere]] în care i se schimbă numele și mai multe rugăciuni. Cu ocazia aceasta rasoforul primește [[Rasă (monahism)|rasa]], [[potcap]]ul și [[Camilafcă|camilafca]]. '''Monah''' - Rasoforul care dorește și este socotit pregătit de către [[egumen]] și comunitate pentru primirea ''schimei'', sau a ''chipului monahicesc (celui mic)'' sau a ''îngerescului chip al mantiei'', este tuns după un ritual indicat în Molitfelnic, în care face făgăduințele vieții monahale, este tuns (cu schimbarea numelui sau păstrarea celui de la rasoforie) și primește hainele și obiectele călugărești: cămașa, [[cruce]]a, [[paraman]]ul, [[anteriu]]l sau dulama, [[brâu]]l sau centura, sandalele, rasa, potcapul, mantia, camilafca, [[Șirag de mătănii|metaniile]], făclia. '''Schimonah''' - Monahul încercat, care sporește pe calea desăvârșirii și a liniștirii, primește „schima cea mare a îngerescului chip” după un ritual indicat în Molitfelnic, în care este tuns (cu schimbarea sau păstrarea numelui de călugăr) și în care primește hainele și obiectele schimei celei mari: cămașa, dulama, [[schima]], [[analavul]], brâul sau centura, rasa, sandalele, mantia, potcapul, camilafca, metaniile, crucea, făclia. (a se vedea articolul dedicat '''[[Schimonah]]''') În Biserica greacă (și în Bisericile de tradiție greacă) s-au păstrat doar două trepte ale călugăriei. „Fratele” (gr. ''prodokimos'') este primit mai întâi ca „încercător” (gr. ''dokimos'') purtător de rasă, cu o rugăciune a egumenului. După un timp de „încercare” care durează de obicei ani de zile, ''dokimos''-ul primește direct schima mare. În consecință, în Bisericile de tradiție greacă există o singură tundere.

*Călugărul este cel care, despărţindudespărțindu-se de toţitoți, s-a unit cu toţitoți. ([[Evagrie Ponticul|Evagrie din Pont]])

Pentru cei mai mulţi mulți oameni, un călugăr nu este un om ca toţi toți oamenii. ŞiȘi-atunci, cum este? Sub nivelul, sau deasupra nivelului celorlalţi celorlalți oameni? S-ar putea întâmpla să fie şi și sub nivelul celorlalţicelorlalți, în cazul în care nu-i deplin ca sănătate, însă călugăria presupune oameni de excepţieexcepție. Oameni de excepţieexcepție! Omul obişnuit obișnuit nu poate fi călugăr! Dacă devine călugăr, nu este călugăr deplin, este un improvizat în călugărie. Călugăria este o viaţă viață mai presus de viaţa obişnuităviața obișnuită. Nimeni nu este obligat să se călugărească însă, dacă se face călugăr, este obligat să fie călugăr! Călugăria este elita Bisericii. Cuvântul "''călugăr" '' vine de la grecescul "''calos gheron" şi '' și înseamnă "''bătrân frumos"''.

O bătrâneţe încuviinţatăbătrânețe încuviințată, o bătrâneţe bătrânețe echilibrată, o bătrâneţe bătrânețe ca rezultat al unei vieţi vieți îngrijite, curate, sfinte, este un dar de la Dumnezeu. GândiţiGândiți-vă că Dumnezeu este înfăţişat înfățișat ca un bătrân. De ce ca un bătrân? De ce nu ca un tânăr? şi tinereţea Și tinerețea are darurile ei! Mulţi sfinţi Mulți sfinți au fost tineri! TotuşiTotuși, Dumnezeu este înfăţişat înfățișat ca un bătrân! Aceasta vrea să arate că Dumnezeu este "vechi „vechi de zile"zile”, nu este de ieri, de alaltăieri, ci din veşnicieveșnicie.

Cei care sunt la tinereţe şi tinerețe și se pregătesc de viaţăviață, trebuie să ştie știe că bătrâneţeabătrânețea, maturitatea, tinereţeatinerețea, copilăria şi și toate vârste-le vârstele omului sunt un dar de la Dumnezeu, la care ajung mai ales aceia care au o tinereţe tinerețe curată, o tinereţe tinerețe cinstită. Viaţa Viața de familie aşa așa cum a lăsat-o Dumnezeu şi și cum o vrea Dumnezeu, este un dar de la Dumnezeu. Dar există şi și posibilitatea să treci de viaţa viața de familie, mai sus. Dacă treci de viaţa viața de familie ca să ajungi la o viaţă viață superioară, fără să te oblige cineva la aceasta, atunci trebuie să fii bătrân înainte de bătrâneţebătrânețe.

Ce înseamnă bătrân? Înseamnă şi înţeleptși înțelept. Dacă eşti călu-gărești călugăr, trebuie să fii bătrân înainte de bătrâneţebătrânețe, deci echilibrat, cinstit, înţeleptînțelept, să ai calităţile calitățile bătrânului. Să fii ponderat mai mult decât un tânăr (poţi poți să ai entuziasmul tânărului dacă mai eşti ești capabil de entuziasmul tânărului). În orice caz, dacă eşti ești bătrân de la tinereţetinerețe, adică echilibrat, ponderat, înţeleptînțelept, angajat cu seriozitate, în cazul acesta ai şi calităţile și calitățile bătrânului, ai şi capacităţile și capacitățile tânărului. Există posibilitatea aceasta, să aduci cerul pe pământ înainte de a ajunge tu în cer, şi și deci faci din pământ – cer. Trăieşti Trăiești o viaţă viață cu gândul la Dumnezeu, iar „Hristos se face toate pentru cel ce crede", cum zice sfântul [[Marcu Ascetul]]. Atunci ai linişte liniște sufletească şi și ajungi la cer, în casa lui Dumnezeu, la poarta cerului.<ref>Cuvânt ţinut ținut la Mănăstirea "Sub Piatră" „Sub Piatră” – 9 iulie 1998.</ref>

[[Categorie:Viaţa Viața Bisericii]]