Cățuie: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(legături interne)
m (Actualizare link-uri. Corectare diacritice.)
 
(Nu s-au afișat 3 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
[[Image:Catuie-katzion1.JPG|right|thumb|Căţuie din metal]]
+
[[Image:Catuie-katzion1.JPG|right|thumb|Cățuie din metal]]
'''Căţuia''' (gr. κατζιον - "lopăţică pentru jeratic") este un mic obiect din metal sau din lut în care se aprinde tămâia în biserică sau în casă.
+
'''Cățuia''' (gr. κατζιον - „lopățică pentru jăratic”) este un mic obiect din metal sau din lut în care se aprinde tămâia în biserică sau în casă.
  
==Căţuia la biserică==
+
==Cățuia la biserică==
La sfintele slujbe din [[biserică]], căţuia mai este folosită astăzi doar în unele [[Mănăstire|mănăstiri]], mai ales din [[Biserica Greciei]] (şi în special [[Muntele Athos]]), şi atunci ea are un mâner şi zurgălăi.
+
La sfintele slujbe din [[biserică]], cățuia mai este folosită astăzi doar în unele [[Mănăstire|mănăstiri]], mai ales din [[Biserica Ortodoxă a Greciei|Biserica Greciei]] (și în special [[Muntele Athos]]), și atunci ea are un mâner și zurgălăi.
  
==Căţuia în casa creştinului==
+
==Cățuia în casa creștinului==
Căţuia nu poate lipsi din casa creştinului. Ea se păstrează la colţişorul de [[rugăciune]], sau lângă icoane. În casă putem aprinde [[tămâia]] ori de câte ori simţim nevoia, dar mai ales atunci când ne facem rugăciunea. Creştinul poate să tămâieze singur prin casă, după ce face [[semnul crucii]] deasupra tămâii aprinse. Se aprinde tămâie şi atunci când suntem tulburaţi de [[gânduri]] urâte, de vise urâte, sau de [[diavol|duhuri necurate]]. Tămâia bine mirositoare este semnul rugăciunii noastre curate care se înalţă către Dumnezeu, dar şi semnul [[dar]]ului şi al prezenţei lui Dumnezeu. De aceea tămâia este folosită pentru alungarea tuturor răutăţilor. Pentru arderea tămâiei avem nevoie de un cărbune special pe care-l putem procura de la mănăstiri sau de la biserici. Practic, se mai pot folosi şi cărbuni aprinşi din foc.
+
Cățuia nu poate lipsi din casa creștinului. Ea se păstrează la colțișorul de [[Rugăciunea|rugăciune]], sau lângă icoane. În casă putem aprinde [[Tămâie|tămâia]] ori de câte ori simțim nevoia, dar mai ales atunci când ne facem rugăciunea. Creștinul poate să tămâieze singur prin casă, după ce face [[semnul crucii]] deasupra tămâii aprinse. Se aprinde tămâie și atunci când suntem tulburați de [[gândurile rele|gânduri]] urâte, de vise urâte, sau de [[diavol|duhuri necurate]]. Tămâia bine mirositoare este semnul rugăciunii noastre curate care se înalță către Dumnezeu, dar și semnul [[dar]]ului și al prezenței lui Dumnezeu. De aceea tămâia este folosită pentru alungarea tuturor răutăților. Pentru arderea tămâiei avem nevoie de un cărbune special pe care-l putem procura de la mănăstiri sau de la biserici. Practic, se mai pot folosi și cărbuni aprinși din foc.
  
Căţuia a cam dispărut din casele credincioşilor. În locul ei se folosesc alte obiecte metalice, cel mai adesea lingura. Trebuie să ne îngrijim să ne procurăm o căţuie frumoasă, pentru a ne arăta atenţia şi grija noastră faţă de lucrurile cu care ne prezentăm în faţa lui Dumnezeu.
+
Cățuia a cam dispărut din casele credincioșilor. În locul ei se folosesc alte obiecte metalice, cel mai adesea lingura. Trebuie să ne îngrijim să ne procurăm o cățuie frumoasă, pentru a ne arăta atenția și grija noastră față de lucrurile cu care ne prezentăm în fața lui Dumnezeu.
  
Căţuia este necesară şi ori de câte ori vine [[preot]]ul pentru a săvârşi o [[slujbă]] în casă. Este bine să-l aşteptăm pe preot cu [[candela]], cu [[lumânare]]a şi cu căţuia aprinse.
+
Cățuia este necesară și ori de câte ori vine [[preot]]ul pentru a săvârși o [[slujbă]] în casă. Este bine să-l așteptăm pe preot cu [[Candelă|candela]], cu [[lumânare]]a și cu cățuia aprinse.
  
 
==Bibliografie==
 
==Bibliografie==
*Pr. Constantin COMAN, ''Casa creştinului'', Editura Bizantină, Bucureşti, f.a.
+
*Pr. Constantin Coman, ''Casa creștinului'', Editura Bizantină, București, f.a.
  
==A se vedea şi==
+
==A se vedea și==
*'''[[tămâie]]'''
+
*'''[[Candelă]]'''
*'''[[cădelniţă]]'''
+
*'''[[Cădelniță]]'''
 +
*'''[[Lumânare]]'''
 +
*'''[[Tămâie]]'''
  
 
[[Categorie:Obiecte liturgice]]
 
[[Categorie:Obiecte liturgice]]
[[Categorie:Casa creştinului]]
+
[[Categorie:Casa creștinului]]
[[Categorie:Liturgică]]
+
 
  
 
[[en:Censer]]
 
[[en:Censer]]

Versiunea curentă din 20 octombrie 2016 10:45

Cățuie din metal

Cățuia (gr. κατζιον - „lopățică pentru jăratic”) este un mic obiect din metal sau din lut în care se aprinde tămâia în biserică sau în casă.

Cățuia la biserică

La sfintele slujbe din biserică, cățuia mai este folosită astăzi doar în unele mănăstiri, mai ales din Biserica Greciei (și în special Muntele Athos), și atunci ea are un mâner și zurgălăi.

Cățuia în casa creștinului

Cățuia nu poate lipsi din casa creștinului. Ea se păstrează la colțișorul de rugăciune, sau lângă icoane. În casă putem aprinde tămâia ori de câte ori simțim nevoia, dar mai ales atunci când ne facem rugăciunea. Creștinul poate să tămâieze singur prin casă, după ce face semnul crucii deasupra tămâii aprinse. Se aprinde tămâie și atunci când suntem tulburați de gânduri urâte, de vise urâte, sau de duhuri necurate. Tămâia bine mirositoare este semnul rugăciunii noastre curate care se înalță către Dumnezeu, dar și semnul darului și al prezenței lui Dumnezeu. De aceea tămâia este folosită pentru alungarea tuturor răutăților. Pentru arderea tămâiei avem nevoie de un cărbune special pe care-l putem procura de la mănăstiri sau de la biserici. Practic, se mai pot folosi și cărbuni aprinși din foc.

Cățuia a cam dispărut din casele credincioșilor. În locul ei se folosesc alte obiecte metalice, cel mai adesea lingura. Trebuie să ne îngrijim să ne procurăm o cățuie frumoasă, pentru a ne arăta atenția și grija noastră față de lucrurile cu care ne prezentăm în fața lui Dumnezeu.

Cățuia este necesară și ori de câte ori vine preotul pentru a săvârși o slujbă în casă. Este bine să-l așteptăm pe preot cu candela, cu lumânarea și cu cățuia aprinse.

Bibliografie

  • Pr. Constantin Coman, Casa creștinului, Editura Bizantină, București, f.a.

A se vedea și