Modificări

{{Spiritualitate didactică}}'''Cârtirea ''' este un [[păcat]] al limbii <ref>1Cor10.10, Iuda 1.16, FA10.29</ref> care constă în exprimarea nemulţumirii prin murmure, bombăneli sau critici. Ea poate fi îndreptată împotriva unor oameni sau împotriva lui [[Dumnezeu]]. Cârtirea este evitată îndepărtată prin însuşirea virtuţii [[mulţumirea|mulţumirii]] lui Dumnezeu.

Pavel le spune corintenilor: ,,Să nu cârtiţi, cum au cârtit unii din ei, care au fost nimiciţi de Nimicitorul.”(<ref>1Cor10.10) </ref> E vorba de Faraon<ref>Exod11.10</ref> şi toţi slujitorii lui<ref>Exod11.8</ref> care-şi exprimau nemulţumirea şi opoziţia faţă de dorinţa israelienilor de a pleca din Egipt. Moise îşi instruieşte poporul să ungă cu sânge pragul de sus şi cei doi stâlpi ai uşii pentru ca atunci când urma să treacă Domnul să lovească Egiptul cu ultima urgie (moartea întâilor născuţi din oameni şi animale) să vadă sângele şi să treacă de acea uşă, neîngăduind astfel Nimicitorului ([[diavol]]) să intre în casele copiilor lui Israel şi să-i lovească.<ref>Exod12.22-23</ref> Pedeapsa Domnului era aceea de a îngădui lui Satan să lovească cu moartea pe întâii-născuţi egipteni.