Cârjă

Cârja întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din America, Preafericitul Mitropolit Iona, înaintea uşilor împărăteşti ale catedralei Sf. Nicolae din Washington, D.C.

Cârja sau toiagul (gr.: paterissa; slavonă: Posokh) este unul din obiectele pe care le poartă episcopii ortodocşi şi monahii de rang înalt, fiind un semn distinctiv al rangului acestora – simbol al autorităţii păstoreşti şi al dreptului de jurisdicţie.

Acestea pot fi, în principiu, de două feluri şi se disting după forma părţii de sus. Un model (cel mai adesea întâlnit la cârja episcopală) are capătul de sus în forma literei greceşti T (Tau), cu două braţe arcuindu-se în jos, având deasupra o cruce. Acest model a fost de multe ori reinterpretat, cele două braţe alte literei tau fiind reprezentate sub forma a doi şerpi sau dragoni, deasupra cărora se înalţă crucea [1]. Cârjele episcopale sunt cel mai adesea făcute din metale preţioase, fiind aurite sau placate cu argint. Unele pot fi făcute din lemn preţios.

Cârjă sau toiag pot purta episcopii, arhimandriţii, stareţii şi stareţele. Cârja îi este înmânată noului episcop de către cel dintâi dintre episcopii care săvârşesc hirotonia acestuia. De asemeni, cârja le este înmânată arhimandriţilor, stareţilor sau stareţelor la momentul învestirii lor în rangurile respective. Episcopul poartă cârja numai în afara altarului; el nu intră cu ea în altar, în spatele iconostasului, ci lasă cârja sprijinită de iconostas, lângă icoana lui Hristos, la dreapta uşilor împărăteşti.

Când episcopul nu poartă veşmintele liturgice, în vederea participării la slujbele bisericeşti, el foloseşte un toiag mai mic şi mai puţin somptuos, ca un baston din lemn cu o măciulie rotunjită, din argint sau din alte metale preţioase.

Arhiepiscopul Ciprului este singurul dintre episcopii ortodocşi care are dreptul să poarte o cârjă în forma sceptrului folosit de împăraţii bizantini. Acesta este unul dintre cele Trei privilegii acordate Bisericii Ciprului de către împăratul Zenon.

Sursa

• OrthodoxWiki:Crosier