Cântarea Cântărilor
Versiunea din 23 decembrie 2019 06:01, autor: Sîmbotin (Discuție | contribuții) (retragere etichetă)
Cântarea Cântărilor (gr. Άσμα Ασμάτων) este una din cele 49 de cărți ale Vechiului Testament. În canonul scrierilor sacre iudaice, Cântarea Cântărilor este socotită printre scrierile „aghiografice”, dar în canonul creștin al Bibliei ea este inclusă printre cărțile poetice (sau de învățătură).
Structură și conținut
Cântarea Cântărilor este o poveste de dragoste între doi tineri.
În tradiția creștine, cartea Cântării Cântărilor exprimă simbolic unirea dintre Iisus Hristos și Biserică, și de aceea este folosită în ritualul cununiei.
Cântarea Cântărilor conține 8 de capitole, care ar putea fi structurate după cum urmează:
- 1,1 - 2,7: cântarea întâi; laude reciproce între mireasă și mire; prima întâlnire.
- 2,8 - 3,5: cântarea a doua;, mirele și mireasa se întâlnesc pe câmpuri, în natură.
- 3,6 - 5,1: cântarea a treia; întâlnire cu tineri și fecioare: întâlnire în grădină și la fântână.
- 5,2 - 6,3: cântarea a patra; întâlniri și dragostea tot mai mare a fecioarei pentru mire.
- 6,4 - 8,7: cântarea a cincea; admirația mirelui la decizia miresei; puterea dragostei.
- 8,8-14: cântarea a șasea; rodul unirii.