Cățuie

Căţuia (gr. κατζιον - "lopăţică pentru jeratic") este un mic obiect din metal sau din lut în care se aprinde tămâie în biserică sau în casa. Astăzi este păstrat mai ales la greci (şi atunci are un mâner şi zurgălăi), care îl folosesc (la Muntele Athos, de pildă) pentru a cădi în câteva momente din sfintele slujbe.

Căţuia în casa creştinului

Căţuia nu poate lipsi din casa creştinului. Ea se păstrează la colţişorul de rugăciune, sau lângă icoane. În casă putem aprinde tămâie ori de câte ori simţim nevoia, dar mai ales atunci când ne facem rugăciunea. Creştinul poate să tămâieze singur prin casă, după ce face semnul crucii deasupra tămâii aprinse. Se aprinse tămâie şi atunci când suntem tulburaţi de gânduri urâte, de visuri urâte, sau de duhuri necurate. Tămâia bine mirositoare este semnul rugăciunii noastre curate care se înalţă către Dumnezeu, dar şi semnul darului şi al prezenţei lui Dumnezeu. De aceea tămâia este folosită pentru alungarea tuturor răutăţilor. Pentru arderea tămâiei avem nevoie de un cărbune special pe care-l putem procura de la mănăstiri sau de la biserici. Prectic, se mai pot folosi şi cărbuni aprinşi din foc.

Căţuia a cam dispărut din casele credincioşilor. În locul ei se folosesc alte obiecte metalice, cel mai adesea lingura. Trebuie să ne îngrijim să ne procurăm o căţuie frumoasă, pentru a ne arăta atenţia şi grija noastră faţă de lucrurile cu care ne prezentăm în faţa lui Dumnezeu.

Căţuia este necesară şi ori de câte ori vine preotul pentru a săvârşi o slujbă în casă. Este bine să-l aşteptăm pe preot cu candela, cu lumânarea şi cu căţuia aprinse.