Cântarea Casianei: Diferență între versiuni
m |
(finalizare rest traducere, scoatere format) |
||
Linia 1: | Linia 1: | ||
− | + | '''Cântarea Casianei''', cunoscută după primele cuvinte ca și ''Doamne, femeia ceea ce căzuse'', este o [[cântare]] de [[pocăință]] inspirată de [[Evanghelia după Matei]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=26#6-16 26, 6-16], care se citește în [[Săptămâna Patimilor|Vinerea Mare]] dimineața și care vorbește de o „femeie păcătoasă” care a uns pe Domnul [[Iisus Hristos]] cu „un alabastru cu mir de mare preţ” și despre care Domnul a spus „Oriunde se va propovădui [[Evanghelia]] aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce-a făcut ea, spre pomenirea ei” (Matei 6, 13). Această întâmplare a declanșat mânia lui [[Iuda Iscarioteanul]] care atunci a plecat și l-a vândut pe Iisus. Deși unii consideră că această femeie păcătoasă ar fi fost [[Maria Magdalena]], [[tradiția]] Bisericii o deosebește de aceasta, chiar dacă a rămas anonimă. | |
− | '''Cântarea Casianei''', cunoscută după primele cuvinte ca și ''Doamne, femeia ceea ce căzuse'', este o [[cântare]] de [[pocăință]] inspirată de [[Evanghelia după Matei]] 26, 6-16, care | ||
− | Cântarea aceasta este considerată ca marcând unul din punctele culminante din [[Săptămâna Patimilor]] | + | Cântarea aceasta este considerată ca marcând unul din punctele culminante din [[Săptămâna Patimilor]]; se cântă doar o dată în [[anul bisericesc]] și la [[Utrenia]] și [[Liturghia Darurilor mai-înainte sfințite]] din [[Săptămâna Patimilor|Joia Mare]], pe [[glas]]ul al IV-lea plagal. |
==Istoric== | ==Istoric== | ||
− | + | ||
+ | Potrivit unei istorii relatate de Sfânta împărăteasă [[Teodora Împărăteasa|Teodora]] în Sinaxarul cel Mare al Bisericii Ortodoxe, stareţa [[Casiana Imnografa|Casiana]] îşi petrecuse întreaga după-amiază în grădină, lucrând la alcătuirea acestei cântări. Când tocmai terminase versul „Ca să sărut preacuratele Tale picioare şi să le şterg pe ele iarăşi cu părul capului meu ”, i s-a dat de veste că însuşi împăratul Teofil venise să viziteze mănăstirea. Nedorind să-l vadă şi să fie văzută de el, ea a fugit din grădină şi s-a ascuns, în graba ei lăsând însă în urmă sulul de pergament şi pana de scris. Teofil, intrând în grădină, găseşte prima jumătate a poemului şi, într-o aluzie la gestul Casianei, adaugă: „Al căror sunet auzindu-l cu urechile Eva în rai în amiazăzi, de frică s-a ascuns ”. După plecarea împăratului, Casiana a ieşit din ascunzătoare şi s-a reapucat să lucreze la alcătuirea cântării. Atunci, văzând fraza scrisă de el, şi-a continuat compoziţia, păstrând şi versul scris de împărat. | ||
== Textul == | == Textul == |
Versiunea de la data 26 ianuarie 2011 16:22
Cântarea Casianei, cunoscută după primele cuvinte ca și Doamne, femeia ceea ce căzuse, este o cântare de pocăință inspirată de Evanghelia după Matei 26, 6-16, care se citește în Vinerea Mare dimineața și care vorbește de o „femeie păcătoasă” care a uns pe Domnul Iisus Hristos cu „un alabastru cu mir de mare preţ” și despre care Domnul a spus „Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce-a făcut ea, spre pomenirea ei” (Matei 6, 13). Această întâmplare a declanșat mânia lui Iuda Iscarioteanul care atunci a plecat și l-a vândut pe Iisus. Deși unii consideră că această femeie păcătoasă ar fi fost Maria Magdalena, tradiția Bisericii o deosebește de aceasta, chiar dacă a rămas anonimă.
Cântarea aceasta este considerată ca marcând unul din punctele culminante din Săptămâna Patimilor; se cântă doar o dată în anul bisericesc și la Utrenia și Liturghia Darurilor mai-înainte sfințite din Joia Mare, pe glasul al IV-lea plagal.
Istoric
Potrivit unei istorii relatate de Sfânta împărăteasă Teodora în Sinaxarul cel Mare al Bisericii Ortodoxe, stareţa Casiana îşi petrecuse întreaga după-amiază în grădină, lucrând la alcătuirea acestei cântări. Când tocmai terminase versul „Ca să sărut preacuratele Tale picioare şi să le şterg pe ele iarăşi cu părul capului meu ”, i s-a dat de veste că însuşi împăratul Teofil venise să viziteze mănăstirea. Nedorind să-l vadă şi să fie văzută de el, ea a fugit din grădină şi s-a ascuns, în graba ei lăsând însă în urmă sulul de pergament şi pana de scris. Teofil, intrând în grădină, găseşte prima jumătate a poemului şi, într-o aluzie la gestul Casianei, adaugă: „Al căror sunet auzindu-l cu urechile Eva în rai în amiazăzi, de frică s-a ascuns ”. După plecarea împăratului, Casiana a ieşit din ascunzătoare şi s-a reapucat să lucreze la alcătuirea cântării. Atunci, văzând fraza scrisă de el, şi-a continuat compoziţia, păstrând şi versul scris de împărat.
Textul
Doamne, femeia ceea ce căzuse în păcate multe, simţind Dumnezeirea Ta, luând rânduială de mironosiţă, şi tânguindu-se a adus Ţie mir mai înainte de îngropare, zicând: Vai mie! Că noapte îmi este mie înfierbântarea desfrâului şi întunecată şi fără de lună pofta păcatului. Primeşte izvoarele lacrimilor mele, Cel ce scoţi cu norii apă din mare; pleacă-Te spre suspinurile inimii mele, Cel ce ai plecat cerurile cu nespusa plecăciune. Ca să sărut preacuratele Tale picioare şi să le şterg pe ele iarăşi cu părul capului meu. Al căror sunet auzindu-l cu urechile Eva în rai în amiazăzi, de frică s-a ascuns. Cine va cerceta mulţimea păcatelor mele şi adâncurile judecăţilor Tale, Mântuitorule de suflete, Izbăvitorul meu? Să nu mă treci cu vederea pe mine, roaba Ta, Cel ce ai nemăsurată milă.