Cântarea Casianei: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
Linia 1: Linia 1:
 
{{Traducere EN}}
 
{{Traducere EN}}
'''Cântarea Casianei''', cunoscută după primele cuvinte ca și ''Doamne, femeia ceea ce căzuse'', este o [[cântare]] de [[pocăință]] inspirată de [[Evanghelia după Matei]] 26, 6-16, care e citește în [[Vinerea Mare]] dimineața și care vorbește de o „femeie păcătoasă” care a uns pe Domnul [[Iisus Hristos]] cu „un alabastru cu mir de mare preţ” și despre care Domnul a spus „Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce-a făcut ea, spre pomenirea ei” (Matei 6, 13). Această întâmplare a declanșat mânia lui [[Iuda Iscarioteanul]] care atunci a plecat și l-a vândut pe Iisus. Deși unii consideră că această femeie păcătoasă ar fi fost Maria Magdalena, tradiția o deosebește Bisericii de aceasta, chiar dacă a rămas anonimă.  
+
'''Cântarea Casianei''', cunoscută după primele cuvinte ca și ''Doamne, femeia ceea ce căzuse'', este o [[cântare]] de [[pocăință]] inspirată de [[Evanghelia după Matei]] 26, 6-16, care e citește în [[Vinerea Mare]] dimineața și care vorbește de o „femeie păcătoasă” care a uns pe Domnul [[Iisus Hristos]] cu „un alabastru cu mir de mare preţ” și despre care Domnul a spus „Oriunde se va propovădui [[Evanghelia]] aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce-a făcut ea, spre pomenirea ei” (Matei 6, 13). Această întâmplare a declanșat mânia lui [[Iuda Iscarioteanul]] care atunci a plecat și l-a vândut pe Iisus. Deși unii consideră că această femeie păcătoasă ar fi fost [[Maria Magdalena]], [[tradiția]] Bisericii o deosebește de aceasta, chiar dacă a rămas anonimă.  
  
Cântarea aceasta este considerată ca marcând unul din punctele culminante din [[Săptămâna Patimilor]], se cântă doar o dată în anul bisericesc și la [[Utrenia]] și Liturghia Darurilor mai=înainte sfințite din [[Săptămâna Patimilor|Joia Mare]], pe [[glas]]ul al IV-lea plagal.
+
Cântarea aceasta este considerată ca marcând unul din punctele culminante din [[Săptămâna Patimilor]], se cântă doar o dată în [[anul bisericesc]] și la [[Utrenia]] și [[Liturghia Darurilor mai-înainte sfințite]] din [[Săptămâna Patimilor|Joia Mare]], pe [[glas]]ul al IV-lea plagal.
  
 
==Istoric==
 
==Istoric==
One story, related by Saint [[Theodora (9th century empress)|Theodora]] in The Great Synaxaristes of the Orthodox Church holds that Abbess Kassiani spent the afternoon in the garden composing this hymn. As she finished writing that verse which says, I shall kiss Thine immaculate feet, and wipe them again with the tresses of my head. she was informed that Emperor Theophilos had arrived at the convent.  She did not wish to see him, and in her haste to conceal herself,  left behind the scroll and pen.  Theophilos, having entered the garden, found her half-completed poem, and added the phrase, those feet at whose sound Eve hid herself for fear when she heard Thee walking in Paradise in the Afternoon. After he departed, Kassiani came out from hiding.  When she took up her composition, she beheld the phrase written in his handwriting. She retained it and went on to complete the poem.
+
One story, related by sfânta[[Teodora Împărăteasa|Teodora]] in The Great Synaxaristes of the Orthodox Church holds that Abbess Kassiani spent the afternoon in the garden composing this hymn. As she finished writing that verse which says, I shall kiss Thine immaculate feet, and wipe them again with the tresses of my head. she was informed that Emperor Theophilos had arrived at the convent.  She did not wish to see him, and in her haste to conceal herself,  left behind the scroll and pen.  Theophilos, having entered the garden, found her half-completed poem, and added the phrase, those feet at whose sound Eve hid herself for fear when she heard Thee walking in Paradise in the Afternoon. After he departed, Kassiani came out from hiding.  When she took up her composition, she beheld the phrase written in his handwriting. She retained it and went on to complete the poem.
  
 
== Textul ==
 
== Textul ==
 
<blockquote>
 
<blockquote>
''Doamne, femeia ceea ce căzuse în păcate multe, simţind Dumnezeirea Ta, luând rânduială de [[mironosiţă]], şi tânguindu-se a adus Ţie mir mai înainte de îngropare, zicând: Vai mie! Că noapte îmi este mie înfierbântarea desfrâului şi întunecată şi fără de lună pofta păcatului. Primeşte izvoarele lacrimilor mele, Cel ce scoţi cu norii apă din mare; pleacă-Te spre suspinurile inimii mele, Cel ce ai plecat cerurile cu nespusa plecăciune. Ca să sărut preacuratele Tale picioare şi să le şterg pe ele iarăşi cu părul capului meu. Al căror sunet auzindu-l cu urechile Eva în rai în amiazăzi, de frică s-a ascuns. Cine va cerceta mulţimea păcatelor mele şi adâncurile judecăţilor Tale, Mântuitorule de suflete, Izbăvitorul meu? Să nu mă treci cu vederea pe mine, roaba Ta, Cel ce ai nemăsurată milă.''
+
''Doamne, femeia ceea ce căzuse în păcate multe, simţind Dumnezeirea Ta, luând rânduială de [[mironosiţă]], şi tânguindu-se a adus Ţie mir mai înainte de îngropare, zicând: Vai mie! Că noapte îmi este mie înfierbântarea desfrâului şi întunecată şi fără de lună pofta păcatului. Primeşte izvoarele lacrimilor mele, Cel ce scoţi cu norii apă din mare; pleacă-Te spre suspinurile inimii mele, Cel ce ai plecat cerurile cu nespusa plecăciune. Ca să sărut preacuratele Tale picioare şi să le şterg pe ele iarăşi cu părul capului meu. Al căror sunet auzindu-l cu urechile [[Eva]] în [[rai]] în amiazăzi, de frică s-a ascuns. Cine va cerceta mulţimea păcatelor mele şi adâncurile judecăţilor Tale, Mântuitorule de suflete, Izbăvitorul meu? Să nu mă treci cu vederea pe mine, roaba Ta, Cel ce ai nemăsurată milă.''
 
</blockquote>
 
</blockquote>
  

Versiunea de la data 24 ianuarie 2011 22:42

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.

Cântarea Casianei, cunoscută după primele cuvinte ca și Doamne, femeia ceea ce căzuse, este o cântare de pocăință inspirată de Evanghelia după Matei 26, 6-16, care e citește în Vinerea Mare dimineața și care vorbește de o „femeie păcătoasă” care a uns pe Domnul Iisus Hristos cu „un alabastru cu mir de mare preţ” și despre care Domnul a spus „Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce-a făcut ea, spre pomenirea ei” (Matei 6, 13). Această întâmplare a declanșat mânia lui Iuda Iscarioteanul care atunci a plecat și l-a vândut pe Iisus. Deși unii consideră că această femeie păcătoasă ar fi fost Maria Magdalena, tradiția Bisericii o deosebește de aceasta, chiar dacă a rămas anonimă.

Cântarea aceasta este considerată ca marcând unul din punctele culminante din Săptămâna Patimilor, se cântă doar o dată în anul bisericesc și la Utrenia și Liturghia Darurilor mai-înainte sfințite din Joia Mare, pe glasul al IV-lea plagal.

Istoric

One story, related by sfântaTeodora in The Great Synaxaristes of the Orthodox Church holds that Abbess Kassiani spent the afternoon in the garden composing this hymn. As she finished writing that verse which says, I shall kiss Thine immaculate feet, and wipe them again with the tresses of my head. she was informed that Emperor Theophilos had arrived at the convent. She did not wish to see him, and in her haste to conceal herself, left behind the scroll and pen. Theophilos, having entered the garden, found her half-completed poem, and added the phrase, those feet at whose sound Eve hid herself for fear when she heard Thee walking in Paradise in the Afternoon. After he departed, Kassiani came out from hiding. When she took up her composition, she beheld the phrase written in his handwriting. She retained it and went on to complete the poem.

Textul

Doamne, femeia ceea ce căzuse în păcate multe, simţind Dumnezeirea Ta, luând rânduială de mironosiţă, şi tânguindu-se a adus Ţie mir mai înainte de îngropare, zicând: Vai mie! Că noapte îmi este mie înfierbântarea desfrâului şi întunecată şi fără de lună pofta păcatului. Primeşte izvoarele lacrimilor mele, Cel ce scoţi cu norii apă din mare; pleacă-Te spre suspinurile inimii mele, Cel ce ai plecat cerurile cu nespusa plecăciune. Ca să sărut preacuratele Tale picioare şi să le şterg pe ele iarăşi cu părul capului meu. Al căror sunet auzindu-l cu urechile Eva în rai în amiazăzi, de frică s-a ascuns. Cine va cerceta mulţimea păcatelor mele şi adâncurile judecăţilor Tale, Mântuitorule de suflete, Izbăvitorul meu? Să nu mă treci cu vederea pe mine, roaba Ta, Cel ce ai nemăsurată milă.

A se vedea şi

Sursa

Legături externe