Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Bretanion al Tomisului

Versiunea din 13 august 2010 12:36, autor: Kamasarye (Discuție | contribuții) (reorganizare, adaugare surse, leg externe.)
Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.


Sfântul Ierarh Bretanion sau Vetranion (~ †380-381) a fost un episcop de Tomis, originar din Capadocia, care a trăit în secolul al IV-lea, fiind probabil ucenic al Sfântului Ierarh Vasile cel Mare. A fost un apărător al credinţei ortodoxe niceene împotriva arianismului. Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe 25 ianuarie.

Viaţa

Sfântul Ierarh Bretanion era originar din Capadocia (Turcia de azi), fiind un cunoscut (ucenic?) al Sf. Vasile cel Mare. El a fost aşezat episcop la Tomis (Constanţa de azi) probabil prin anul 360. Date despre Sf. Bretanion găsim la istoricul Sozomen, la scriitorul bisericesc Teodoret din Cyr şi în Scrisorile Sf. Vasile cel Mare.

Sf. Bretanion nu apare în sinaxarele bizantine, însă a fost înscris în Martirologiul roman la data de 25 ianuarie, aceasta fiind adoptată ulterior şi de Biserica Ortodoxă Română ca dată de prăznuire a sfântului.

Istoria bisericească a lui Sozomen şi celelalte scrieri amintite îl descriu pe Sf. Bretanion ca pe un episcop nevoitor, ce ducea o viaţă ascetică. El era totodată un mărturisitor şi apărător al credinţei ortodoxe, aşa cum fusese ea stabilită la Sinodul de la Niceea, împotriva ereziei ariene.

Astfel, când, după o campanie împotriva goţilor (369), împăratul roman Valens (364-378), care era arian, ajunge la Tomis şi intră în catedrala oraşului, cerându-i episcopului Bretanion să îmbrăţişeze erezia ariană, slujind Sfintele Taine împreună cu aceştia, sfântul episcop refuză categoric, invocând hotărârile Sinodului I Ecumenic (325), care condamnase arianismul. El se retrage împreună cu credincioşii ortodocşi într-o altă biserică.

Episcopul Bretanion ducea o de sfinţenie şi se împotrivea cu dârzenie să nu pătrundă arianismul în hotarele eparhiei sale, care se întindea între Dunăre şi Marea Neagră. Împăratul, mânios pe episcopul care îl înfruntase, încearcă să-l trimită în exil, dar renunţă până la urmă la idee, întrucât Sf. Bretanion era iubit de credincioşi. Pentru a evita o revoltă a tomitanilor, care jucau un rol important în apărarea graniţelor Imperiului, împăratul renunţă să-l mai pedepsească, după cum arată Sozomen şi Teodoret din Cyr.

Sfântul Ierarh Bretanion a avut, se pare, şi un rol important în trimiterea în Capadocia a moaştelor Sf. Mc. Sava de la Buzău (originar, ca şi el, din această regiune). El a supravegheat şi/sau participat totodată la redactarea Actului martiric al Sf. Sava, trimis Bisericii din Capadocia odată cu moaştele sfântului. Aceste informaţii le regăsim în câteva scrisori ale Sf. Vasile cel Mare - mai ales scrisoarea nr. 164 şi 165, cel mai probabil adresată episcopului Bretanion. Aici, Sf. Vasile îi mulţumeşte şi îl laudă pe episcopul locului pentru strădania sa de a trimite moaştele Sf. Sava înapoi în ţara sa natală.

Unii istorici contemporani consideră că este posibil ca Sf. Bretanion să fi fost cel care a ridicat o primă biserică deasupra criptei cu moaştele celor patru mucenici de la Niculiţel (Zotic, Atal, Camasis şi Filip).

Sfântul Ierarh Bretanion a trecut la Domnul în anul 380 sau 381.

Surse

Legături externe