Bretanion al Tomisului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(imnografie ro (lipseste inca info despre nr glasului))
m (img)
Linia 1: Linia 1:
 
{{Îmbunătăţire}}
 
{{Îmbunătăţire}}
'''Sfântul Ierarh Bretanion''' sau '''Vetranion''' (~ †380-381) a fost un episcop de Tomis, originar din Capadocia, care a trăit în secolul al IV-lea, fiind probabil ucenic al Sfântului Ierarh [[Vasile cel Mare]]. A fost un apărător al credinţei ortodoxe [[Sinodul I Ecumenic|niceene]] împotriva [[arianism]]ului. [[Biserica Ortodoxă]] îl [[prăznuire|prăznuieşte]] pe [[25 ianuarie]].
+
[[Image:Bretanion-Tomis.jpg|right|frame|Sfântul ierarh Bretanion al Tomisului]]'''Sfântul Ierarh Bretanion''' sau '''Vetranion''' (~ †380-381) a fost un episcop de Tomis, originar din Capadocia, care a trăit în secolul al IV-lea, fiind probabil ucenic al Sfântului Ierarh [[Vasile cel Mare]]. A fost un apărător al credinţei ortodoxe [[Sinodul I Ecumenic|niceene]] împotriva [[arianism]]ului. [[Biserica Ortodoxă]] îl [[prăznuire|prăznuieşte]] pe [[25 ianuarie]].
  
 
==Viaţa==
 
==Viaţa==

Versiunea de la data 23 mai 2011 22:09

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.
Sfântul ierarh Bretanion al Tomisului
Sfântul Ierarh Bretanion sau Vetranion (~ †380-381) a fost un episcop de Tomis, originar din Capadocia, care a trăit în secolul al IV-lea, fiind probabil ucenic al Sfântului Ierarh Vasile cel Mare. A fost un apărător al credinţei ortodoxe niceene împotriva arianismului. Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe 25 ianuarie.

Viaţa

Sfântul Ierarh Bretanion era originar din Capadocia (Turcia de azi), fiind un cunoscut (ucenic?) al Sf. Vasile cel Mare. El a fost aşezat episcop la Tomis (Constanţa de azi) probabil prin anul 360. Date despre Sf. Bretanion găsim la istoricul Sozomen, la scriitorul bisericesc Teodoret din Cyr şi în Scrisorile Sf. Vasile cel Mare.

Sf. Bretanion nu apare în sinaxarele bizantine, însă a fost înscris în Martirologiul roman la data de 25 ianuarie, aceasta fiind adoptată ulterior şi de Biserica Ortodoxă Română ca dată de prăznuire a sfântului.

Istoria bisericească a lui Sozomen şi celelalte scrieri amintite îl descriu pe Sf. Bretanion ca pe un episcop nevoitor, ce ducea o viaţă ascetică. El era totodată un mărturisitor şi apărător al credinţei ortodoxe, aşa cum fusese ea stabilită la Sinodul de la Niceea, împotriva ereziei ariene.

Astfel, când, după o campanie împotriva goţilor (369), împăratul roman Valens (364-378), care era arian, ajunge la Tomis şi intră în catedrala oraşului, cerându-i episcopului Bretanion să îmbrăţişeze erezia ariană, slujind Sfintele Taine împreună cu aceştia, sfântul episcop refuză categoric, invocând hotărârile Sinodului I Ecumenic (325), care condamnase arianismul. El se retrage împreună cu credincioşii ortodocşi într-o altă biserică. Împăratul, mânios pe episcopul care îl înfruntase, încearcă să-l trimită în exil. Întrucât Sf. Bretanion era iubit de credincioşi, pentru a evita o revoltă a tomitanilor, care jucau un rol important în apărarea graniţelor Imperiului, împăratul renunţă să-l mai pedepsească, după cum arată Sozomen şi Teodoret din Cyr.

Sfântul Ierarh Bretanion a avut, se pare, şi un rol important în trimiterea în Capadocia a moaştelor Sf. Mc. Sava de la Buzău (originar, ca şi el, din această regiune). El a supravegheat şi/sau participat totodată la redactarea Actului martiric al Sf. Sava, trimis Bisericii din Capadocia odată cu moaştele sfântului. Aceste informaţii le regăsim în câteva scrisori ale Sf. Vasile cel Mare - mai ales scrisoarea nr. 164 şi 165, cel mai probabil adresată episcopului Bretanion. Aici, Sf. Vasile îi mulţumeşte şi îl laudă pe episcopul locului pentru strădania sa de a trimite moaştele Sf. Sava înapoi în ţara sa natală.

Unii istorici contemporani consideră că este posibil ca Sf. Bretanion să fi fost cel care a ridicat o primă biserică deasupra criptei cu moaştele celor patru mucenici de la Niculiţel (Zotic, Atal, Camasis şi Filip).

Sfântul Ierarh Bretanion a trecut la Domnul în anul 380 sau 381.

Imnografie

Tropar (glas?) [1]

Următor Păstorului celui mare te-ai făcut prea fericite,
Şi pe toţi i-ai îndemnat să săvârşească fapte smerite,
Cu ale tale rugăciuni luminează cămările inimilor noastre,
Ca văzând pe Domnul în lumina iubirii să părăsim căile păcătoase.

Condac (glas?)

Ca un stâlp de foc ai stat în mijlocul poporului smerit,
Şi l-ai călăuzit cu toiagul rugăciunii în chip gândit,
Acoperă-ne pe noi Sfinte, cu razele rugăciunilor tale,
Şi ne dă nouă să aducem Stăpânului cinstită închinare.

Iconografie

  • Sf. Ierarh Bretanion este de obicei reprezentat ca un bărbat între două vârste, cu părul scurt şi barbă rotundă, îmbrăcat în veşminte de episcop, purtând în mână Evanghelia închisă.

Surse

Legături externe