Bretanion al Tomisului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (Legături externe)
(reorganizare, adaugare surse, leg externe.)
Linia 1: Linia 1:
 
{{Îmbunătăţire}}
 
{{Îmbunătăţire}}
'''Sfântul Ierarh Bretanion (sau Vretanion)''' a vieţuit în secolul al IV-lea,fiind originar din Capadocia,fiind probabil ucenic al Sfântului Ierarh [[Vasile cel Mare]].El a ocupat scaunul [[Episcopiei Tomisului]] probabil prin anul 360, dovedindu-se un devotat păstor al turmei lui [[Hristos]] şi aprig apărător al credinţei ortodoxe niceene.  
+
'''Sfântul Ierarh Bretanion''' sau '''Vetranion''' (~ †380-381) a fost un episcop de Tomis, originar din Capadocia, care a trăit în secolul al IV-lea, fiind probabil ucenic al Sfântului Ierarh [[Vasile cel Mare]]. A fost un apărător al credinţei ortodoxe [[Sinodul I Ecumenic|niceene]] împotriva [[arianism]]ului. [[Biserica Ortodoxă]] îl [[prăznuire|prăznuieşte]] pe [[25 ianuarie]].
  
 
==Viaţa==
 
==Viaţa==
  
'''Episcopul Bretanion''' ducea o viaţă ascetică de sfinţenie şi se împotrivea cu dârzenie să nu pătrundă arianismul în hotarele eparhiei sale, care se întindea între [[Dunăre]] şi [[Marea Neagră]].
+
Sfântul Ierarh Bretanion era originar din Capadocia (Turcia de azi), fiind un cunoscut (ucenic?) al Sf. [[Vasile cel Mare]]. El a fost aşezat episcop la [[Arhiepiscopia Tomisului|Tomis]] (Constanţa de azi) probabil prin anul 360. Date despre Sf. Bretanion găsim la istoricul [[Sozomen]], la scriitorul bisericesc [[Teodoret din Cyr]] şi în ''Scrisorile'' Sf. [[Vasile cel Mare]].  
Printr-o mărturie a istoricului bisericesc [[Sozomen]], cunoaştem un episod elocvent pentru bărbăţia şi înţelepciunea acestui ierarh al Bisericii. Astfel, împăratul [[Valens]], care era un aprig susţinător al ereziei ariene, a venit la [[Tomis]], după încheierea unei campanii războinice împotriva goţilor (369), şi intrând în catedrala episcopală a oraşului, a încercat să-l înduplece pe episcop să îmbrăţişeze credinţa rătăcită a arienilor, prin participarea la Sfintele taine alături de credincioşii arieni. Episcopul a refuzat însă, invocând hotărârile '''Sinodului I ecumenic de la Niceea''' (325), care condamnase arianismul, şi a părăsit biserica episcopală, mutându-se într-o altă biserică, împreună cu credincioşii ortodocşi.
 
  
Împăratul s-a mâniat foarte pe episcop, şi a încercat să-l alunge pe acesta în exil, dar în cele din urmă nu a luat nici o măsură, temându-se de răscularea credincioşilor tomitani, al căror păstor era '''Bretanion''', căci aceşti credincioşi aveau un rol important în apărarea graniţelor imperiului de năvălirile barbare.Astfel putem înţelege din această istorisire că '''Bretanion''' era un episcop foarte iubit şi respectat de credincioşii săi.[[Sozomen]] îşi încheie relatarea sa cu următoarele cuvinte: ''„Iată în ce chip a înfruntat Vetranion zelul împăratului, el fiind, de altfel, bărbat destoinic şi renumit prin viaţa sa virtuoasă, precum mărturisesc şi sciţii înşişi".''
+
Sf. Bretanion nu apare în [[sinaxar]]ele bizantine, însă a fost înscris în ''Martirologiul roman'' la data de [[25 ianuarie]], aceasta fiind adoptată ulterior şi de [[Biserica Ortodoxă Română]] ca dată de prăznuire a sfântului.
  
Un alt scriitor bisericesc care vorbeşte despre '''Sfântul Ierarh Bretanion''' este [[Teodoret]], '''episcopul Cirului''',care spune ''„Iar Vetranion, fiind împodobit cu tot felul de virtuţi şi încredinţându-i-se sarcina de arhiereu peste cetăţile din toată Sciţia (Dacia Pontică), şi-a înflăcărat cugetarea cu râvnă şi a înfruntat stricarea învăţăturilor dreptei credinţe şi fărădelegile comise de Valens împotriva dreptcredincioşilor...".''
+
''Istoria bisericească'' a lui Sozomen şi celelalte scrieri amintite îl descriu pe Sf. Bretanion ca pe un [[episcop]] nevoitor, ce ducea o viaţă ascetică. El era totodată un mărturisitor şi apărător al credinţei ortodoxe, aşa cum fusese ea stabilită la [[Sinodul I Ecumenic|Sinodul de la Niceea]], împotriva ereziei [[arianism|ariene]].
 +
 +
Astfel, când, după o campanie împotriva goţilor (369), împăratul roman Valens (364-378), care era arian, ajunge la Tomis şi intră în [[catedrala]] oraşului, cerându-i episcopului Bretanion să îmbrăţişeze erezia ariană, slujind [[Sfintele Taine]] împreună cu aceştia, sfântul episcop refuză categoric, invocând hotărârile Sinodului I Ecumenic (325), care condamnase arianismul. El se retrage împreună cu credincioşii ortodocşi într-o altă biserică.  
  
Alte ştiri despre viaţa şi activitatea ierarhului de Tomis le putem afla tot de la istoricii vremii. Se pare că  '''Sfântul Ierarh Bretanion''' a avut un rol important în redactarea şi trimiterea documentelor cu privire la transferarea sfintelor moaşte ale Sfântului [[Sava de la Buzău]] în Capadocia, la cererea Sfântului [[Vasile cel Mare]]. Acest fapt se desprinde mai cu seamă din Scrisoarea nr. 165 a Sfântului [[Vasile cel Mare]] către '''Bretanion''', în care se arată că destinatarul acestei scrisori este vrednic de laudă datorită luptei sale pentru apărarea credinţei ortodoxe, totodată Sfântul Vasile şi mulţumind pentru ajutorul dat de '''Bretanion''' cu privire la mutarea sfintelor [[moaşte]] în Capadocia.
+
'''Episcopul Bretanion''' ducea o  de sfinţenie şi se împotrivea cu dârzenie să nu pătrundă arianismul în hotarele eparhiei sale, care se întindea între [[Dunăre]] şi [[Marea Neagră]]. Împăratul, mânios pe episcopul care îl înfruntase, încearcă să-l trimită în exil, dar renunţă până la urmă la idee, întrucât Sf. Bretanion era iubit de credincioşi. Pentru a evita o revoltă a tomitanilor, care jucau un rol important în apărarea graniţelor Imperiului, împăratul renunţă să-l mai pedepsească, după cum arată Sozomen şi Teodoret din Cyr.
  
Totodată, o altă epistolă a Sfântului [[Vasile cel Mare]] sugerează faptul că '''Bretanion''' este cel care ar fi redactat actul martiric al Sfântului [[Sava de la Buzău]]. Din păcate însă nu s-au păstrat scrisorile de răspuns ale episcopului '''Bretanion''' către Sfântul [[Vasile cel Mare]], ca să ne putem da seama mai bine de calităţile acestui ierarh de la Tomis.
+
Sfântul Ierarh Bretanion a avut, se pare, şi un rol important în trimiterea în Capadocia a [[moaşte]]lor Sf. Mc. [[Sava de la Buzău]] (originar, ca şi el, din această regiune). El a supravegheat şi/sau participat totodată la redactarea ''Actului martiric'' al Sf. Sava, trimis Bisericii din Capadocia odată cu moaştele sfântului. Aceste informaţii le regăsim în câteva scrisori ale Sf. Vasile cel Mare - mai ales scrisoarea nr. 164 şi 165, cel mai probabil adresată episcopului Bretanion. Aici, Sf. Vasile îi mulţumeşte şi îl laudă pe episcopul locului pentru strădania sa de a trimite moaştele Sf. Sava înapoi în ţara sa natală.
  
'''Fericitul episcop Bretanion''' a încurajat mult viaţa ascetică şi nevoinţa sihaştrilor de prin peşteri şi mici bisericuţe rupestre, după obiceiul sihaştrilor din Capadocia. El a călăuzit în copilărie, spre nevoinţa monahală, pe tânărul [[Ioan Casian]] cu prietenul său [[Gherman din Dobrogea]] şi tot el, probabil, a înălţat o bazilică pe cripta cu moaştele celor patru martiri de la Niculiţel.
+
Unii istorici contemporani consideră că este posibil ca Sf. Bretanion să fi fost cel care a ridicat o primă biserică deasupra criptei cu moaştele celor patru mucenici de la Niculiţel ([[Zotic, Atal, Camasis şi Filip]]).
În timpul păstoriei sale existau în Eparhia Tomisului câteva aşezări monahale de renume, cu călugări cărturari şi teologi.
 
  
'''Sfântul Ierarh Betranion''' şi-a dat sufletul în mâinile Domnului în anul 381, şi este cinstit de [[Biserica Ortodoxă]], ca sfânt, la [[25 ianuarie]].
+
Sfântul Ierarh Bretanion a trecut la Domnul în anul 380 sau 381
 +
 
 +
==Surse==
 +
 
 +
* [http://paginiortodoxe.tripod.com/vsian/01-25-sf_ierarh_betranion.html Sf. Bretanion, episcopul Tomisului], în ''[[Vieţile Sfinţilor]]'', 25 ianuarie.
 +
* [http://ro.wikipedia.org/wiki/Bretanion_de_Tomis Wikipedia:Bretanion de Tomis]
 +
* [http://www.credo.ro/proloage.php?data=2501&i=2 Sf. Bretanion al Tomisului], în ''Proloagele'' pe ianuarie.
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
  
 
*[http://www.agnos.ro/blog/2008/01/24/sfantul-episcop-bretanion-al-tomisului-vretanion/ Viaţa Sf. Bretanion al Tomisului]
 
*[http://www.agnos.ro/blog/2008/01/24/sfantul-episcop-bretanion-al-tomisului-vretanion/ Viaţa Sf. Bretanion al Tomisului]
 +
*Prof. Emilian Popescu, [http://www.univ-ovidius.ro/btcassian/SINAXAR_ORTODOX/sfinti/ianuarie/sfantul_bretanion.htm Sf. Bretanion al Tomisului]
 +
*[http://www.sfant.ro/sfinti-romani/sfantul-ierarh-vetranion-bretanion-episcop-al-tomisului-2.html Sf. Ier. Vetranion (Bretanion), episcop al Tomisului)]
 +
*Prof. Emilian Popescu, [http://www.sfantulvasile.ro/sf-vasile-romania.pdf Sf. Vasile cel Mare şi teritoriul românesc] (.pdf)
  
 
[[Categorie:Sfinţi]]
 
[[Categorie:Sfinţi]]

Versiunea de la data 13 august 2010 12:36

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.


Sfântul Ierarh Bretanion sau Vetranion (~ †380-381) a fost un episcop de Tomis, originar din Capadocia, care a trăit în secolul al IV-lea, fiind probabil ucenic al Sfântului Ierarh Vasile cel Mare. A fost un apărător al credinţei ortodoxe niceene împotriva arianismului. Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe 25 ianuarie.

Viaţa

Sfântul Ierarh Bretanion era originar din Capadocia (Turcia de azi), fiind un cunoscut (ucenic?) al Sf. Vasile cel Mare. El a fost aşezat episcop la Tomis (Constanţa de azi) probabil prin anul 360. Date despre Sf. Bretanion găsim la istoricul Sozomen, la scriitorul bisericesc Teodoret din Cyr şi în Scrisorile Sf. Vasile cel Mare.

Sf. Bretanion nu apare în sinaxarele bizantine, însă a fost înscris în Martirologiul roman la data de 25 ianuarie, aceasta fiind adoptată ulterior şi de Biserica Ortodoxă Română ca dată de prăznuire a sfântului.

Istoria bisericească a lui Sozomen şi celelalte scrieri amintite îl descriu pe Sf. Bretanion ca pe un episcop nevoitor, ce ducea o viaţă ascetică. El era totodată un mărturisitor şi apărător al credinţei ortodoxe, aşa cum fusese ea stabilită la Sinodul de la Niceea, împotriva ereziei ariene.

Astfel, când, după o campanie împotriva goţilor (369), împăratul roman Valens (364-378), care era arian, ajunge la Tomis şi intră în catedrala oraşului, cerându-i episcopului Bretanion să îmbrăţişeze erezia ariană, slujind Sfintele Taine împreună cu aceştia, sfântul episcop refuză categoric, invocând hotărârile Sinodului I Ecumenic (325), care condamnase arianismul. El se retrage împreună cu credincioşii ortodocşi într-o altă biserică.

Episcopul Bretanion ducea o de sfinţenie şi se împotrivea cu dârzenie să nu pătrundă arianismul în hotarele eparhiei sale, care se întindea între Dunăre şi Marea Neagră. Împăratul, mânios pe episcopul care îl înfruntase, încearcă să-l trimită în exil, dar renunţă până la urmă la idee, întrucât Sf. Bretanion era iubit de credincioşi. Pentru a evita o revoltă a tomitanilor, care jucau un rol important în apărarea graniţelor Imperiului, împăratul renunţă să-l mai pedepsească, după cum arată Sozomen şi Teodoret din Cyr.

Sfântul Ierarh Bretanion a avut, se pare, şi un rol important în trimiterea în Capadocia a moaştelor Sf. Mc. Sava de la Buzău (originar, ca şi el, din această regiune). El a supravegheat şi/sau participat totodată la redactarea Actului martiric al Sf. Sava, trimis Bisericii din Capadocia odată cu moaştele sfântului. Aceste informaţii le regăsim în câteva scrisori ale Sf. Vasile cel Mare - mai ales scrisoarea nr. 164 şi 165, cel mai probabil adresată episcopului Bretanion. Aici, Sf. Vasile îi mulţumeşte şi îl laudă pe episcopul locului pentru strădania sa de a trimite moaştele Sf. Sava înapoi în ţara sa natală.

Unii istorici contemporani consideră că este posibil ca Sf. Bretanion să fi fost cel care a ridicat o primă biserică deasupra criptei cu moaştele celor patru mucenici de la Niculiţel (Zotic, Atal, Camasis şi Filip).

Sfântul Ierarh Bretanion a trecut la Domnul în anul 380 sau 381.

Surse

Legături externe