Bretanion al Tomisului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
 
(Nu s-au afișat 13 versiuni intermediare efectuate de alți 5 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Îmbunătăţire}}
+
[[Imagine:Bretanion-Tomis.jpg|right|frame|Sfântul ierarh Bretanion al Tomisului]]
'''Sfântul Ierarh Bretanion (sau Vretanion)''' a vieţuit în secolul al IV-lea,fiind originar din Capadocia,fiind probabil ucenic al Sfântului Ierarh [[Vasile cel Mare]].El a ocupat scaunul [[Episcopiei Tomisului]] probabil prin anul 360, dovedindu-se un devotat păstor al turmei lui [[Hristos]] şi aprig apărător al credinţei ortodoxe niceene.  
+
'''Sfântul Ierarh Bretanion''' sau '''Vetranion''' (~ †380-381) a fost un episcop de Tomis, originar din Capadocia, care a trăit în secolul al IV-lea, fiind probabil ucenic al Sfântului Ierarh [[Vasile cel Mare]]. A fost un apărător al credinței ortodoxe [[Sinodul I Ecumenic|niceene]] împotriva [[arianism]]ului. [[Biserica Ortodoxă]] îl [[prăznuire|prăznuiește]] la [[25 ianuarie]].
  
==Viaţa==
+
==Viața==
  
'''Episcopul Bretanion''' ducea o viaţă ascetică de sfinţenie şi se împotrivea cu dârzenie să nu pătrundă arianismul în hotarele eparhiei sale, care se întindea între [[Dunăre]] şi [[Marea Neagră]].
+
Sfântul Ierarh Bretanion era originar din Capadocia (Turcia de azi), fiind un cunoscut ucenic al Sf. [[Vasile cel Mare]]. El a fost așezat episcop la [[Arhiepiscopia Tomisului|Tomis]] (Constanța de azi) probabil prin anul 360. Date despre Sf. Bretanion găsim la istoricul Sozomen, la scriitorul bisericesc [[Teodoret din Cir]] și în ''Scrisorile'' Sf. [[Vasile cel Mare]].  
Printr-o mărturie a istoricului bisericesc [[Sozomen]], cunoaştem un episod elocvent pentru bărbăţia şi înţelepciunea acestui ierarh al Bisericii. Astfel, împăratul [[Valens]], care era un aprig susţinător al ereziei ariene, a venit la [[Tomis]], după încheierea unei campanii războinice împotriva goţilor (369), şi intrând în catedrala episcopală a oraşului, a încercat să-l înduplece pe episcop să îmbrăţişeze credinţa rătăcită a arienilor, prin participarea la Sfintele taine alături de credincioşii arieni. Episcopul a refuzat însă, invocând hotărârile '''Sinodului I ecumenic de la Niceea''' (325), care condamnase arianismul, şi a părăsit biserica episcopală, mutându-se într-o altă biserică, împreună cu credincioşii ortodocşi.
 
  
Împăratul s-a mâniat foarte pe episcop, şi a încercat să-l alunge pe acesta în exil, dar în cele din urmă nu a luat nici o măsură, temându-se de răscularea credincioşilor tomitani, al căror păstor era '''Bretanion''', căci aceşti credincioşi aveau un rol important în apărarea graniţelor imperiului de năvălirile barbare.Astfel putem înţelege din această istorisire că '''Bretanion''' era un episcop foarte iubit şi respectat de credincioşii săi.[[Sozomen]] îşi încheie relatarea sa cu următoarele cuvinte: ''„Iată în ce chip a înfruntat Vetranion zelul împăratului, el fiind, de altfel, bărbat destoinic şi renumit prin viaţa sa virtuoasă, precum mărturisesc şi sciţii înşişi".''
+
Sf. Bretanion nu apare în [[sinaxar]]ele bizantine, însă a fost înscris în ''Martirologiul roman'' la data de [[25 ianuarie]], aceasta fiind adoptată ulterior și de [[Biserica Ortodoxă Română]] ca dată de prăznuire a sfântului.
  
Un alt scriitor bisericesc care vorbeşte despre '''Sfântul Ierarh Bretanion''' este [[Teodoret]], '''episcopul Cirului''',care spune ''„Iar Vetranion, fiind împodobit cu tot felul de virtuţi şi încredinţându-i-se sarcina de arhiereu peste cetăţile din toată Sciţia (Dacia Pontică), şi-a înflăcărat cugetarea cu râvnă şi a înfruntat stricarea învăţăturilor dreptei credinţe şi fărădelegile comise de Valens împotriva dreptcredincioşilor...".''
+
''Istoria bisericească'' a lui Sozomen și celelalte scrieri amintite îl descriu pe Sf. Bretanion ca pe un [[episcop]] nevoitor, ce ducea o viață ascetică. El era totodată un mărturisitor și apărător al credinței ortodoxe, așa cum fusese ea stabilită la [[Sinodul I Ecumenic|Sinodul de la Niceea]], împotriva ereziei [[arianism|ariene]].
 +
 +
Astfel, când după o campanie împotriva goților (369), împăratul roman Valens (364-378), care era arian, ajunge la Tomis și intră în [[catedrală|catedrala]] orașului, cerându-i episcopului Bretanion să îmbrățișeze erezia ariană, slujind [[Sfintele Taine]] împreună cu aceștia, sfântul episcop refuză categoric, invocând hotărârile Sinodului I Ecumenic (325), care condamnase arianismul. El se retrage împreună cu credincioșii ortodocși într-o altă biserică. Împăratul, mânios pe episcopul care îl înfruntase, încearcă să-l trimită în exil. Întrucât Sf. Bretanion era iubit de credincioși, pentru a evita o revoltă a tomitanilor, care jucau un rol important în apărarea granițelor Imperiului, împăratul renunță să-l mai pedepsească, după cum arată Sozomen și Teodoret din Cyr.
  
Alte ştiri despre viaţa şi activitatea ierarhului de Tomis le putem afla tot de la istoricii vremii. Se pare că  '''Sfântul Ierarh Bretanion''' a avut un rol important în redactarea şi trimiterea documentelor cu privire la transferarea sfintelor moaşte ale Sfântului [[Sava de la Buzău]] în Capadocia, la cererea Sfântului [[Vasile cel Mare]]. Acest fapt se desprinde mai cu seamă din Scrisoarea nr. 165 a Sfântului [[Vasile cel Mare]] către '''Bretanion''', în care se arată că destinatarul acestei scrisori este vrednic de laudă datorită luptei sale pentru apărarea credinţei ortodoxe, totodată Sfântul Vasile şi mulţumind pentru ajutorul dat de '''Bretanion''' cu privire la mutarea sfintelor [[moaşte]] în Capadocia.
+
Sfântul Ierarh Bretanion a avut și un rol important în trimiterea în Capadocia a [[moaște]]lor Sf. Mucenic [[Sava de la Buzău]] (originar, ca și el, din această regiune). El a supravegheat și/sau a participat totodată la redactarea ''Actului martiric'' al Sf. Sava, trimis Bisericii din Capadocia odată cu moaștele sfântului. Aceste informații le regăsim în câteva scrisori ale Sf. Vasile cel Mare - mai ales scrisorile nr. 164 și nr. 165, cel mai probabil adresate episcopului Bretanion. Aici, Sf. Vasile îi mulțumește și îl laudă pe episcopul locului pentru strădania sa de a trimite moaștele Sf. Sava înapoi în țara sa natală.
  
Totodată, o altă epistolă a Sfântului [[Vasile cel Mare]] sugerează faptul '''Bretanion''' este cel care ar fi redactat actul martiric al Sfântului [[Sava de la Buzău]]. Din păcate însă nu s-au păstrat scrisorile de răspuns ale episcopului '''Bretanion''' către Sfântul [[Vasile cel Mare]], ca să ne putem da seama mai bine de calităţile acestui ierarh de la Tomis.
+
Unii istorici contemporani consideră este posibil ca Sf. Bretanion să fi fost cel care a ridicat o primă biserică deasupra criptei cu moaștele celor patru mucenici de la Niculițel ([[Zotic, Atal, Camasis și Filip]]).
  
'''Fericitul episcop Bretanion''' a încurajat mult viaţa ascetică şi nevoinţa sihaştrilor de prin peşteri şi mici bisericuţe rupestre, după obiceiul sihaştrilor din Capadocia. El a călăuzit în copilărie, spre nevoinţa monahală, pe tânărul [[Ioan Casian]] cu prietenul său [[Gherman din Dobrogea]] şi tot el, probabil, a înălţat o bazilică pe cripta cu moaştele celor patru martiri de la Niculiţel.
+
Sfântul Ierarh Bretanion a trecut la Domnul în anul 380 sau 381.
În timpul păstoriei sale existau în Eparhia Tomisului câteva aşezări monahale de renume, cu călugări cărturari şi teologi.
 
  
'''Sfântul Ierarh Betranion''' şi-a dat sufletul în mâinile Domnului în anul 381, şi este cinstit de [[Biserica Ortodoxă]], ca sfânt, la [[25 ianuarie]].
+
==Imnografie==
  
 +
[[Tropar]] (glas?) [http://poeziicrestin-ortodoxe.blogspot.com/2011/01/sfantul-bretanion-episcopul-tomisului.html]
 +
 +
:Următor Păstorului celui mare te-ai făcut prea fericite,
 +
:Și pe toți i-ai îndemnat să săvârșească fapte smerite,
 +
:Cu ale tale rugăciuni luminează cămările inimilor noastre,
 +
:Ca văzând pe Domnul în lumina iubirii să părăsim căile păcătoase.
 +
 +
[[Condac]] (glas?)
 +
 +
:Ca un stâlp de foc ai stat în mijlocul poporului smerit,
 +
:Și l-ai călăuzit cu toiagul rugăciunii în chip gândit,
 +
:Acoperă-ne pe noi Sfinte, cu razele rugăciunilor tale,
 +
:Și ne dă nouă să aducem Stăpânului cinstită închinare.
 +
 +
==Iconografie==
 +
 +
*Sf. Ierarh Bretanion este de obicei reprezentat ca un bărbat între două vârste, cu părul scurt și barbă rotundă, îmbrăcat în veșminte de episcop, purtând în mână Evanghelia închisă.
 +
 +
==Surse==
 +
 +
* [http://paginiortodoxe.tripod.com/vsian/01-25-sf_ierarh_betranion.html Sf. Bretanion, episcopul Tomisului], în ''[[Viețile Sfinților]]'', 25 ianuarie.
 +
* [http://ro.wikipedia.org/wiki/Bretanion_de_Tomis Wikipedia:Bretanion de Tomis]
 +
* [http://www.credo.ro/proloage.php?data=2501&i=2 Sf. Bretanion al Tomisului], în ''Proloagele'' pe ianuarie.
 +
 +
==Legături externe==
 +
 +
*[http://www.agnos.ro/blog/2008/01/24/sfantul-episcop-bretanion-al-tomisului-vretanion/ Viața Sf. Bretanion al Tomisului]
 +
*Prof. Emilian Popescu, [http://www.univ-ovidius.ro/btcassian/SINAXAR_ORTODOX/sfinti/ianuarie/sfantul_bretanion.htm Sf. Bretanion al Tomisului]
 +
*[http://www.sfant.ro/sfinti-romani/sfantul-ierarh-vetranion-bretanion-episcop-al-tomisului-2.html Sf. Ier. Vetranion (Bretanion), episcop al Tomisului)]
 +
*Prof. Emilian Popescu, [http://www.sfantulvasile.ro/sf-vasile-romania.pdf Sf. Vasile cel Mare și teritoriul românesc] (.pdf)
 +
 +
[[Categorie:Sfinți]]
 +
[[Categorie:Sfinți români]]
 
[[Categorie:Episcopi]]
 
[[Categorie:Episcopi]]
 +
[[Categorie:Episcopi de Tomis]]

Versiunea curentă din 25 ianuarie 2021 06:34

Sfântul ierarh Bretanion al Tomisului

Sfântul Ierarh Bretanion sau Vetranion (~ †380-381) a fost un episcop de Tomis, originar din Capadocia, care a trăit în secolul al IV-lea, fiind probabil ucenic al Sfântului Ierarh Vasile cel Mare. A fost un apărător al credinței ortodoxe niceene împotriva arianismului. Biserica Ortodoxă îl prăznuiește la 25 ianuarie.

Viața

Sfântul Ierarh Bretanion era originar din Capadocia (Turcia de azi), fiind un cunoscut ucenic al Sf. Vasile cel Mare. El a fost așezat episcop la Tomis (Constanța de azi) probabil prin anul 360. Date despre Sf. Bretanion găsim la istoricul Sozomen, la scriitorul bisericesc Teodoret din Cir și în Scrisorile Sf. Vasile cel Mare.

Sf. Bretanion nu apare în sinaxarele bizantine, însă a fost înscris în Martirologiul roman la data de 25 ianuarie, aceasta fiind adoptată ulterior și de Biserica Ortodoxă Română ca dată de prăznuire a sfântului.

Istoria bisericească a lui Sozomen și celelalte scrieri amintite îl descriu pe Sf. Bretanion ca pe un episcop nevoitor, ce ducea o viață ascetică. El era totodată un mărturisitor și apărător al credinței ortodoxe, așa cum fusese ea stabilită la Sinodul de la Niceea, împotriva ereziei ariene.

Astfel, când după o campanie împotriva goților (369), împăratul roman Valens (364-378), care era arian, ajunge la Tomis și intră în catedrala orașului, cerându-i episcopului Bretanion să îmbrățișeze erezia ariană, slujind Sfintele Taine împreună cu aceștia, sfântul episcop refuză categoric, invocând hotărârile Sinodului I Ecumenic (325), care condamnase arianismul. El se retrage împreună cu credincioșii ortodocși într-o altă biserică. Împăratul, mânios pe episcopul care îl înfruntase, încearcă să-l trimită în exil. Întrucât Sf. Bretanion era iubit de credincioși, pentru a evita o revoltă a tomitanilor, care jucau un rol important în apărarea granițelor Imperiului, împăratul renunță să-l mai pedepsească, după cum arată Sozomen și Teodoret din Cyr.

Sfântul Ierarh Bretanion a avut și un rol important în trimiterea în Capadocia a moaștelor Sf. Mucenic Sava de la Buzău (originar, ca și el, din această regiune). El a supravegheat și/sau a participat totodată la redactarea Actului martiric al Sf. Sava, trimis Bisericii din Capadocia odată cu moaștele sfântului. Aceste informații le regăsim în câteva scrisori ale Sf. Vasile cel Mare - mai ales scrisorile nr. 164 și nr. 165, cel mai probabil adresate episcopului Bretanion. Aici, Sf. Vasile îi mulțumește și îl laudă pe episcopul locului pentru strădania sa de a trimite moaștele Sf. Sava înapoi în țara sa natală.

Unii istorici contemporani consideră că este posibil ca Sf. Bretanion să fi fost cel care a ridicat o primă biserică deasupra criptei cu moaștele celor patru mucenici de la Niculițel (Zotic, Atal, Camasis și Filip).

Sfântul Ierarh Bretanion a trecut la Domnul în anul 380 sau 381.

Imnografie

Tropar (glas?) [1]

Următor Păstorului celui mare te-ai făcut prea fericite,
Și pe toți i-ai îndemnat să săvârșească fapte smerite,
Cu ale tale rugăciuni luminează cămările inimilor noastre,
Ca văzând pe Domnul în lumina iubirii să părăsim căile păcătoase.

Condac (glas?)

Ca un stâlp de foc ai stat în mijlocul poporului smerit,
Și l-ai călăuzit cu toiagul rugăciunii în chip gândit,
Acoperă-ne pe noi Sfinte, cu razele rugăciunilor tale,
Și ne dă nouă să aducem Stăpânului cinstită închinare.

Iconografie

  • Sf. Ierarh Bretanion este de obicei reprezentat ca un bărbat între două vârste, cu părul scurt și barbă rotundă, îmbrăcat în veșminte de episcop, purtând în mână Evanghelia închisă.

Surse

Legături externe