Modificări

{{Îmbunătăţire}}[[Imagine:Bretanion-Tomis.jpg|right|frame|Sfântul ierarh Bretanion al Tomisului]]'''Sfântul Ierarh Bretanion (''' sau Vretanion)''' Vetranion''' (~ †380-381) a fost un episcop de Tomis, originar din Capadocia, care a vieţuit trăit în secolul al IV-lea,fiind originar din Capadocia,fiind probabil ucenic al Sfântului Ierarh [[Vasile cel Mare]].El a ocupat scaunul A fost un apărător al credinței ortodoxe [[Sinodul I Ecumenic|niceene]] împotriva [[arianism]]ului. [[Biserica Ortodoxă]] îl [[Episcopiei Tomisuluiprăznuire|prăznuiește]] probabil prin anul 360, dovedindu-se un devotat păstor al turmei lui la [[Hristos25 ianuarie]] şi aprig apărător al credinţei ortodoxe niceene.

==ViaţaViața==

'''Episcopul Sfântul Ierarh Bretanion''' ducea o viaţă ascetică era originar din Capadocia (Turcia de sfinţenie şi se împotrivea cu dârzenie să nu pătrundă arianismul în hotarele eparhiei sale, care se întindea între [[Dunăre]] şi [[Marea Neagră]].Printr-o mărturie a istoricului bisericesc [[Sozomen]]azi), cunoaştem fiind un episod elocvent pentru bărbăţia şi înţelepciunea acestui ierarh cunoscut ucenic al BisericiiSf. Astfel, împăratul [[ValensVasile cel Mare]], care era un aprig susţinător al ereziei ariene, . El a venit fost așezat episcop la [[Arhiepiscopia Tomisului|Tomis]], după încheierea unei campanii războinice împotriva goţilor (369Constanța de azi), şi intrând în catedrala episcopală a oraşului, a încercat să-l înduplece pe episcop să îmbrăţişeze credinţa rătăcită a arienilor, probabil prin participarea anul 360. Date despre Sf. Bretanion găsim la Sfintele taine alături de credincioşii arieni. Episcopul a refuzat însăistoricul Sozomen, invocând hotărârile la scriitorul bisericesc [[Teodoret din Cir]] și în ''Scrisorile'Sinodului I ecumenic de la Niceea''' (325), care condamnase arianismul, şi a părăsit biserica episcopală, mutându-se într-o altă biserică, împreună cu credincioşii ortodocşiSf. [[Vasile cel Mare]].

Împăratul s-a mâniat foarte pe episcop, şi a încercat să-l alunge pe acesta Sf. Bretanion nu apare în exil[[sinaxar]]ele bizantine, dar în cele din urmă nu însă a luat nici o măsură, temându-se de răscularea credincioşilor tomitani, al căror păstor era '''Bretanion''', căci aceşti credincioşi aveau un rol important fost înscris în apărarea graniţelor imperiului de năvălirile barbare.Astfel putem înţelege din această istorisire că '''BretanionMartirologiul roman''' era un episcop foarte iubit şi respectat la data de credincioşii săi.[[Sozomen25 ianuarie]] îşi încheie relatarea sa cu următoarele cuvinte: ''„Iată în ce chip a înfruntat Vetranion zelul împăratului, el aceasta fiind, adoptată ulterior și de [[Biserica Ortodoxă Română]] ca dată de altfel, bărbat destoinic şi renumit prin viaţa sa virtuoasă, precum mărturisesc şi sciţii înşişi"prăznuire a sfântului.''

Un alt scriitor bisericesc care vorbeşte despre ''Istoria bisericească''Sfântul Ierarh a lui Sozomen și celelalte scrieri amintite îl descriu pe Sf. Bretanion''' este ca pe un [[episcop]] nevoitor, ce ducea o viață ascetică. El era totodată un mărturisitor și apărător al credinței ortodoxe, așa cum fusese ea stabilită la [[Sinodul I Ecumenic|Sinodul de la Niceea]], împotriva ereziei [[Teodoretarianism|ariene]]. Astfel, '''episcopul Cirului'''când după o campanie împotriva goților (369), împăratul roman Valens (364-378),care spune ''„Iar Vetranionera arian, ajunge la Tomis și intră în [[catedrală|catedrala]] orașului, fiind împodobit cu tot felul de virtuţi şi încredinţânducerându-i-se sarcina de arhiereu peste cetăţile din toată Sciţia episcopului Bretanion să îmbrățișeze erezia ariană, slujind [[Sfintele Taine]] împreună cu aceștia, sfântul episcop refuză categoric, invocând hotărârile Sinodului I Ecumenic (Dacia Pontică325), şicare condamnase arianismul. El se retrage împreună cu credincioșii ortodocși într-a înflăcărat cugetarea cu râvnă şi a înfruntat stricarea învăţăturilor dreptei credinţe şi fărădelegile comise de Valens împotriva dreptcredincioşiloro altă biserică.Împăratul, mânios pe episcopul care îl înfruntase, încearcă să-l trimită în exil.Întrucât Sf."Bretanion era iubit de credincioși, pentru a evita o revoltă a tomitanilor, care jucau un rol important în apărarea granițelor Imperiului, împăratul renunță să-l mai pedepsească, după cum arată Sozomen și Teodoret din Cyr.''

Alte ştiri despre viaţa şi activitatea ierarhului de Tomis le putem afla tot de la istoricii vremii. Se pare că '''Sfântul Ierarh Bretanion''' a avut și un rol important în redactarea şi trimiterea documentelor cu privire la transferarea sfintelor moaşte ale Sfântului în Capadocia a [[moaște]]lor Sf. Mucenic [[Sava de la Buzău]] în Capadocia(originar, ca și el, din această regiune). El a supravegheat și/sau a participat totodată la cererea Sfântului [[redactarea ''Actului martiric'' al Sf. Sava, trimis Bisericii din Capadocia odată cu moaștele sfântului. Aceste informații le regăsim în câteva scrisori ale Sf. Vasile cel Mare]]- mai ales scrisorile nr. Acest fapt se desprinde mai cu seamă din Scrisoarea 164 și nr. 165 a Sfântului [[Vasile , cel Mare]] către '''mai probabil adresate episcopului Bretanion'''. Aici, în care se arată că destinatarul acestei scrisori este vrednic de Sf. Vasile îi mulțumește și îl laudă datorită luptei sale pe episcopul locului pentru apărarea credinţei ortodoxe, totodată Sfântul Vasile şi mulţumind pentru ajutorul dat strădania sa de '''Bretanion''' cu privire la mutarea sfintelor [[moaşte]] a trimite moaștele Sf. Sava înapoi în Capadociațara sa natală.

Totodată, o altă epistolă a Sfântului [[Vasile cel Mare]] sugerează faptul Unii istorici contemporani consideră că '''este posibil ca Sf. Bretanion''' este să fi fost cel care ar fi redactat actul martiric al Sfântului [[Sava a ridicat o primă biserică deasupra criptei cu moaștele celor patru mucenici de la Buzău]]. Din păcate însă nu s-au păstrat scrisorile de răspuns ale episcopului '''Bretanion''' către Sfântul Niculițel ([[Vasile cel MareZotic, Atal, Camasis și Filip]], ca să ne putem da seama mai bine de calităţile acestui ierarh de la Tomis).

'''Fericitul episcop Sfântul Ierarh Bretanion''' a încurajat mult viaţa ascetică şi nevoinţa sihaştrilor de prin peşteri şi mici bisericuţe rupestre, după obiceiul sihaştrilor din Capadocia. El a călăuzit în copilărie, spre nevoinţa monahală, pe tânărul [[Ioan Casian]] cu prietenul său [[Gherman din Dobrogea]] şi tot el, probabil, a înălţat o bazilică pe cripta cu moaştele celor patru martiri de trecut la Niculiţel.În timpul păstoriei sale existau Domnul în Eparhia Tomisului câteva aşezări monahale de renume, cu călugări cărturari şi teologianul 380 sau 381.