Botez: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Validitatea botezului)
m (Botez şi ecumenism: fr)
Linia 104: Linia 104:
 
[[el:Βάπτισμα]]
 
[[el:Βάπτισμα]]
 
[[en:Baptism]]
 
[[en:Baptism]]
 +
[[fr:Baptême]]

Versiunea de la data 28 mai 2008 16:49

Acest articol face parte din seria
Spiritualitate ortodoxă
Sfintele Taine
BotezulMirungerea
Sf. ÎmpărtășanieSpovedania
CăsătoriaPreoția
Sf. Maslu
Starea omului
PăcatulPatimaVirtutea
RaiulIadul
Păcate
Păcate strigătoare la cer
Păcate capitale
Alte păcate
Păcatele limbii
Virtuți
Virtuțile teologice

CredințaNădejdeaIubirea

Virtuțile morale

ÎnțelepciuneaSmerenia
RăbdareaStăruința în bine
PrieteniaIertareaBlândețea
PaceaMilaDreptateaHărnicia

Etapele vieții duhovnicești
Despătimirea (Curățirea)
Contemplația
Îndumnezeirea
Isihasm
Trezvia Pocăința
IsihiaDiscernământul
Mintea
Asceza
FecioriaAscultarea
StatorniciaPostul
SărăciaMonahismul
Rugăciunea
ÎnchinareaCinstirea
Pravila de rugăciune
Rugăciunea lui Iisus
Sf. MoașteSemnul Sf. Cruci
Sfinții Părinți
Părinții apostolici
Părinții pustiei
Părinții capadocieni
Filocalia
Scara dumnezeiescului urcuș
Editați această casetă

Botezul creştin este taina începerii unui nou fel de viaţă prin moartea celei vechi şi naşterea din nou la o viaţă în Hristos. În Biserica Ortodoxă, botezul este pentru "spălarea de păcate" (conform cu Crezul de la Niceea) şi intrarea în Biserică.

Învăţături ortodoxe despre botez

"Şi mărturisim un botez spre iertarea păcatelor."

Aceste cuvinte, din Crezul Niceo-Constantinopolitan, simplu şi totuşi clar afirmă învăţătura ortodoxă despre botez. Evenimentul botezului este adesea considerat evenimentul creştin de bază.

Scufundarea în apă

Cuvântul a boteza vine din baptizo, forma transcrisă din greacă a cuvântului βάπτειν sau βαπτιζω. Într-un context istoric, acesta înseamnă "a scufunda, a plonja (prin imersiune)" ceva în întregime, de exemplu în apă. Cu toate că de obicei este asociat cu botezul creştin, acest cuvânt este cunosc ca având şi alte contexte. De exemplu, un autor din secolul al II-lea numit Nicandru a scris o reţetă de murături care ilustrează folosirea uzuală a acestui cuvânt. El spune prima dată trebuie scufundate (bapto) în apă fierbinte, apoi scufundate complet (baptizo) într-o soluţie de oţet. De asemenea, cuvântul este folosit pentru a prezenta procesul de scufundare a hainelor într-o soluţie de vopsire. Ritualul creştin de botezare în apă merge înapoi în timp până la Sfântul Ioan Botezătorul, despre care Sfânta Scriptură spune că îi boteza pe mulţi, inclusiv pe Iisus. Anumite forme de botez erau practicate şi în Vechiul Testament. Adiţional, botezul era practicat şi în cadrul unor religii păgâne ca simbol al morţii şi renaşterii.

Botezul ca Taină

În contrast cu punctele de vedere protestante obişnuite, botezul este mai mult decât un act simbolic de îngropare şi înviere (cf. Romani 6, 3-5; Coloseni 2, 12 și 3,1-4).

Scufundarea completă este marca botezului ortodox.

Botezul se face prin cufundarea în apă de trei ori a unei persoane în numele Sfintei Treimi. Adică, o persoană este scufundată "în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh", câte una pentru fiecare Persoană a Sfintei Treimi. Botezarea prin stropire în loc de cufundarea în apă nu este învăţată sau practicată de Biserica Ortodoxă aşa cum este ea practicată în alte Biserici precum cea romano-catolică sau în Bisericile protestante. Botezul este imediat urmat de Mirungere şi de Sfânta Împărtășanie la următoarea Sfântă Liturghie, indiferent de vârstă.

Catehumenii

Adulţii sunt botezaţi după ce şi-au încheiat perioada de catehizare.

Botezarea copiilor

De asemenea, ortodocşii practică botezul copiilor; pentru acestă practică, Biserica se sprijină pe numeroase texte biblice (cum ar fi [Matei 19,14]) care sunt interpretate astfel încât să acorde copiilor statutul de membri cu drepturi depline ai Bisericii. Acest lucru se realizează în general prin aducerea mărturisirii de credinţă pentru copil de către naşii săi. Biserica Ortodoxă nu practică botezul copiilor pentru curăţarea stricăciunii lăsate de păcatul originar, pentru că această doctrină nu este o învăţătură a Bisericii Ortodoxe.

Validitatea botezului

Deoarece Taina Botezului are efecte spirituale şi mântuitoare reale, anumite criterii sunt obligatoriu de îndeplinit pentru a asiguraa validitatea acesteia (adică pentru a avea într-adevăr efect). Botezul cu apă este una din aceste reguli implicite. Nerespectarea anumitor reguli referitoare la botez îl face să fie ilicit (adică nerespectarea canoanelor Bisericii, şi este un considerată păcat participarea de bunăvoie şi în cunoştinţă de cauză la acesta) dar totuşi Botezul este valid. De exemplu, dacă un preot introduce unele elemente neautorizate în slujba Botezului, botezul este valabil atâta timp cât anumite criterii cheie sunt îndeplinite, chiar şi în cazul în care preotul nu a respectat regulile stabilite de Biserică şi păcătuind astfel, atât el cât și ceilalţi participanţi (dacă ei cunoşteau caracterul ilicit al comportării preotului).

În condiţii normale, un botez valabil este realizat de către un episcop, sau un preot, aflat în comuniune cu Biserica. Cu toate acestea, în caz de urgenţă (de exemplu: copilul este pe moarte), oricine, chiar şi părinţii (cu condiţia ca cel ce săvârşeşte botezul să fie la rândul său botezat ortodox) poate face botezul, doar prin rostirea cuvintelor "Se botează robul lui Dumnezeu..., în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh". Un altfel de botez (numit uneori "de urgenţă") este confirmat de Biserică prin Mirungere.

Unul din criteriile pentru validitatea botezului se referă la formula corectă folosită. Ortodocşii folosesc formula "Se botează robul lui Dumnezeu ...". Catolicii folosesc formula "(Eu) Te botez ...". În orice caz, ambele Biserici recunosc formulele celeilalte ca fiind valabile. Biserica Catolică învaţă că folosirea verbului "a boteza" este esenţială.

De asemenea este considerată esenţială utilizarea unei formule baptismale trinitariene (Botezul în numele Sfintei Treimi). Botezul în bisericile ne-trinitariene, care nu recunosc dogma Sfintei Treimi, cum este cazul unora dintre penticostali (Penticostalii Unimii) este în general considerat nevalid. Există o veche controversă referitoare la botezul cu privire la folosirea formulei baptismale a Penticostalilor Unimii, întrucât existau unele autorităţi care susţineau că și aceasta ar fi fost valabilă. Totuşi, aceste poziții erau motivate de folosirea evidentă în unele locuri din Scriptură a acestei formule şi nu din considerente anti-trinitariene (care aproape sigur puteau invalida botezul, chiar dacă formula era corectă). Partea cea mai importantă, au argumentat unii teologi, nu implică atât de mult formularea trinitariană, cât intenţia trinitariană şi recunoaşterea faptului că botezul implică toate trei Persoanele Sfintei Treimi.

Unii teologi au argumentat şi că stropirea unei alte părţi a corpului, alta decât capul, în caz de urgenţă conduce la validitatea botezului.

O persoană, odată botezată, nu poate fi rebotezată. A existat o practică veche în unele locuri de a-i reboteza pe cei care se reîntorc în Biserică din erezie, dar această practică a fost respinsă peste tot.

Botezarea de către neortodocşi

Diferitele jurisdicţii ale Bisericii Ortodoxe, în general, acceptă botezul făcut de alte denominaţiuni ca fiind valid, dar în anumite condiţii. Este posibil să fii botezat doar o singură dată, astfel încât oamenii care au avut un botez valid la alte denominaţiuni nu mai pot fi botezaţi după convertire. În schimb, pentru aceşti convertiţi se face Mirungerea. Totuşi, în unele cazuri poate fi dificilă stabilirea validităţii botezului, astfel încât, dacă există dubii, se face un botez condiţionat, în care oficianţii spun ceva de forma "Se botează robul lui Dumnezeu.... dacă nu a fost botezat". Nevoia unei botezări condiţionată nu este motivată numai de incertitudini reale referitoare la botezul iniţial, ci şi de incertitudinile teologiei botezului privind condiţiile exacte pentru validitatea botezului. (Biserica spune că nimeni nu poate fi sigur că opiniile unui teolog pios, dar despre care Biserica nu s-a pronunţat cu autoritate, sunt corecte, şi chiar enunţările hotărâte pot avea mai multe interpretări pe care Biserica nu le-a acceptat sau respins definitiv.)

Fundalul evreiesc

Ritualul botezului este prefigurat în regulile de purificare din legea şi tradiţia ebraică. În Tanakh şi în tradiţia învăţăturilor din Tora, o baie rituală pentru eliminarea necurăţiilor se făcea de obicei în circumstanţe precizate pentru restaurarea stării iniţiale de puritate. De exemplu, femeile după menstruaţie şi după un anumit număr de zile de lăuzie erau spălate într-o baie rituală numită mikvah. Cei care, ritualic, se murdăreau prin contactul cu ceva infectat, trebuiau să se cureţe prin mikvah ca parte din procesul vindecării. De asemenea, spălatul era necesar convertiţilor. Prin astfel de practici, scufundarea în mikvah a început să reprezinte purificarea şi restaurarea şi calificarea pentru a deveni membrii deplini ai comunităţilor religioase (Numeri cap 19).Convertirea tradiţională la iudaism, de asemenea, necesita o mikvah, astfel încât pentru convertiţii la iudaism iniţierea era, într-o anumită măsură, similară cu convertirea creştină, cu toate că termenul botez nu era folosit pentru a descrie convertirea la iudaism.

Botezul în Evanghelii

Sfântul Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului

O înţelegere preliminară a botezului o găsim la Sfântul Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul, vărul Domnului Iisus Hristos. Ioan vorbeşte despre botez ca despre un fel de repetiţie pentru pregătirea venirii lui Mesia.

"În zilele arhiereilor Anna şi Caiafa, a fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie. Şi a venit el în toată împrejurimea Iordanului, propovăduind botezul pocăinţei, spre iertarea păcatelor, precum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia proorocul: "Este glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui. Orice vale se va umple şi orice munte şi orice deal se va pleca; căile cele strâmbe se vor face drepte şi cele colţuroase, drumuri netede. Şi toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu" (Luca 3,3-6; vezi şi Matei 3,1-6, Marcu 1,1-5).

În legătură cu raportarea sa la venirea Domnului, Ioan vorbeşte, de asemenea, de un alt fel de botez:

" A răspuns Ioan tuturor, zicând: Eu vă botez cu apă, dar vine Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor. El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc, a Cărui lopată este în mâna Lui, ca să cureţe aria şi să adune grâul în jitniţa Sa, iar pleava o va arde cu foc nestins" (Luca 3,16-17, vezi şi Matei 3,7-12, Marcu 1,6-8).

Botezul Domnului

Botezul Domnului (Epifania)

În timpul propovăduirii Sfântului Ioan, Domnul Iisus a mers la el pentru a fi botezat:

"Şi a mărturisit Ioan zicând: Am văzut Duhul coborându-Se, din cer, ca un porumbel şi a rămas peste El. Şi eu nu-L cunoşteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt. Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu." (Ioan 1, 32-34, Matei 3, 13-17, Marcu 1, 9-11).

Se pare că există și unele indicii despre faptul că Iisus şi/sau discipolii săi ar fi botezat unele persoane înainte de moartea Mântuitorului pe Cruce (cf. Ioan 3, 22-26; 4, 1-3).

Trimiterea Apostolilor

Domnul Iisus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, şi le-a zis,

"...Şi apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor, zicând: Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin." (Matei 28, 18-20; a se vedea și Marcu 16,14-20, Faptele Apostolilor 2,38).

Porunca Domnului de a boteza "în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh" era practicată de Biserica timpurie şi este încă prezentă în practica ortodoxă a botezului până în zilele noastre (vezi Faptele Apostolilor 2,38; 8,16; 10,48; 19,5).

Părinţii Bisericii despre Botez

"...În privinţa apei, desigur, este scris,referindu-se la israeliteni, că ei nu trebuie să primească botezul care duce la iertarea păcatelor, dar trebuie să-şi găsească altul pentru ei însăşi..." (Epistola lui Barnaba, Capitolul 11, Roberts-Donaldson)
"Binecuvântaţi sunt aceia care, punându-şi speranţa în cruce, au fost scufundaţi în apă... într-adevăr noi suntem coborâţi în apă plini de păcate şi pângăriri, dar suntem ridicaţi, aducând rod în inima noastră, cu frică de Dumnezeu şi cu speranţa în Iisus în sufletul nostru" (Epistola lui Barnaba, Capitolul 11, Roberts-Donaldson)
"El s-a născut şi botezat, astfel încât prin Răstignirea Sa, El să cureţe apa." (Epistola către Efeseni a Sfântului Ignatie Teoforul, Capitolul 18, Roberts-Donaldson)

Protestanţii despre botez

De-a lungul secolelor, mulţi protestanţi au minimalizat rolul botezului în credinţa creştină. În realitate, o parte din cei implicaţi direct în Reformă proveneau din Biserica Romano-Catolică şi aveau o mare consideraţie pentru Sfintele Taine şi pentru Sfânta Tradiţie.

Martin Luther a pus puternic accentul pe botezare. Luther scrie în Catehismul Mare din 1529 AD,

"Spunând-o cât mai simplu, puterea, efectul, beneficiul, rezultatul şi scopul botezului este mântuirea. Pentru a fi mântuiți, noi ştim că nu există altă posibilitate decât să fim izbăviţi de păcat, moarte şi diavol şi să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu, în care să trăim veşnic împreună cu El."

Sursa

Legături externe

În limba engleză:

Botez şi ecumenism