[[Imagine:St_Boniface_-_Baptising-Martyrdom_-_Sacramentary_of_Fulda_-_11Century.jpg|right|thumb|270px|'''Sf. Bonifaciu'''<br>Botezul noilor creştini creștini (sus)<br>Martiriul (jos)]]Sfântul [[Ierarh]] [[Mucenic]] '''Bonifaciu''' sau '''Bonifatie''' (latineştelatinește: ''Bonifacius''), n. 672 - d. [[5 iunie]] 754 sau 755, „''[[Apostol]]ul germanilor''”, a fost un [[Misionar|propovăduitor]] care a răspândit [[creştinismcreștinism]]ul în Germania secolului al VIII-lea.

Nu trebuie confundat cu Sf. Mucenic Bonifaciu, care a primit [[mucenic]]ia în Cilicia, în vremea [[Persecuţii Persecuții împotriva creştinilorcreștinilor|prigoanei]] lui [[DiocleţianDioclețian]], pomenit la [[19 decembrie]].

==ViaţaViața==Sf. Bonifaciu s-a născut în anul 672, în Crediton, Devonshire, Anglia. Numele său era Winfrid sau Wynfrith. Se trăgea dintr-o familie bună şiși, într-o anumită măsură, a fost împotriva dorinţelor dorințelor tatălui său faptul că s-a dedicat de la o vârstă fragedă vieţii vieții [[monah]]ale. El a primit o educaţie educație [[Teologie|teologică]] la [[Mănăstire|mănăstirile]] benedictine din Adescancastre, de lângă Exeter şi și Nursling, dintre Winchester şi și Southampton, unde era [[stareţstareț]] Winbert. La vârsta de 30 de ani a devenit [[preot]]. A scris prima gramatică latină din Anglia.

În 716 el a iniţiat inițiat o expediţie expediție misionară în Frizia (o provincie istorică situată în nordul Olandei), cu intenţia intenția de a-i [[convertire|converti]] pe frizoni, propovăduindu-le în propria lor limbă (limba sa natală, anglo-saxona, fiind asemănătoare cu cea din Frizia). Eforturile sale au fost însă împiedicate de războiul dus în acele vremuri între Carol Martel (regele francilor) şi și Radbod (regele Friziei), astfel încât el s-a reîntors la Nursling, în Anglia.

Winfrid a plecat la Roma în anul 718. Acolo, a fost însărcinat (în 719) de către [[Papa]] [[Listă a episcopilor Romei|Grigore al II-lea]] să evanghelizeze Germania şi și să reorganizeze biserica de acolo. Cu această ocazie, Papa i-a dat numele de '''Bonifaciu'''. În următorii cinci ani el a şiși-a îndeplinit misiunea de evanghelizare în mai multe ţinuturi ținuturi germane: Hessa, Turingia şi și Frizia. La [[30 noiembrie]] 722 Bonifaciu a fost ridicat la rangul de [[episcop]] al teritoriilor germane pe care le adusese în sânul [[CreştinismCreștinism|creştinătăţiicreștinătății]].

În mod simbolic, în anul 723 Bonifaciu a tăiat stejarul sacru dedicat zeului germanic ''Thor'', care se afla lângă oraşul orașul actual Fritzlar, din nordul Hessei. El a construit o [[capelă]] din lemnul acestui stejar, pe locul unde se găseşte găsește în prezent [[catedrală|catedrala]] din Fritzlar, iar mai târziu a înfiinţat înființat prima [[episcopie]] din Germania, la nord de graniţa granița romană fortificată („limes”), în cadrul aşezării așezării fortificate france din Büraburg, pe un deal proeminent din faţa oraşuluifața orașului, peste râul Eder. Tăierea stejarului lui Thor este în general considerată ca fiind începutul creştinării creștinării germanilor. În 732, el a călătorit din nou la Roma pentru a-şi și prezenta rezultatele muncii iar Grigore al II-lea i-a conferit „pallium”-ul de [[arhiepiscop]], cu jurisdicţie jurisdicție asupra Germaniei. Bonifaciu s-a reîntors în Germania, a [[botez|botezat]] mii şi și a mii de oameni şi și a trebuit să facă faţă față problemelor multor altor creştini creștini care pierduseră contactul cu clerul din cadrul ierarhiei Bisericii. În timpul celei de a treia vizite la Roma din anii 737-738, el a fost făcut ''legat papal'' pentru Germania. În 745 Bonifaciu şiși-a ales oraşul orașul Mainz ca scaun [[mitropolit]]an.

După a treia călătorie la Roma, Bonifaciu a mers în Bavaria şi și acolo a înfiinţat înființat episcopiile de Salzburg, Regensburg, Freising şi și Passau. În 742, unul din [[ucenic]]ii săi, Sturm (cunoscut şi și sub numele de Sturmi sau Sturmius), a înfiinţat abaţia înființat abația Fulda, nu departe de așezământul misionar anterior al lui Bonifaciu din Fritzlar. Cu toate că el nu este [[abate]]le fondator de la Fulda, Bonifaciu a fost puternic implicat în înfiinţarea înființarea acesteia. Permisiunea iniţială inițială a fost semnată de regele franc Carloman, fiul lui Charles Martel.

Susținerea ''majordomilor'' franci ai palatului regal (din latin. ''maior domus''), şi și mai târziu a primilor regi din dinastia carolingiană (Carloman, Pepin cel Tânăr şi și Carol cel Mare), a fost semnificativă în programul lui Bonifaciu de convertiri intensive. Liderii franci creştini creștini doreau învingerea puterii rivale, saxonii păgâni, şi și înglobarea teritoriilor acestora în imperiul aflat în expansiune. Distrugerea de către Bonifaciu a credinţelor credințelor germane indigene şi și a locurilor de cult ale acestora a fost unul din aspectele importante ale campaniei france de expansiune spre răsărit.

TotuşiTotuși, Bonifaciu a încercat să echilibreze acest sprijin politic acordat regilor din dinastia carolingiană prin menţinerea menținerea unei independenţe independențe relative a Bisericii şi și prin susținerea papalităţii şi papalității și a principilor Bavariei, din dinastia ''Agilolfingilor'', adversari ai carolingienilor.

În teritoriile france, hessiene şi și turingiene, Bonifaciu a înfiinţat înființat [[eparhie|eparhiile]] de Büraburg, Würzburg şi și Erfurt. Pe lângă acestea, el a organizat [[sinod|sinoade]] provinciale în cadrul bisericii france. Deşi Deși a avut o relaţie relație uneori dificilă cu regele francilor, Pepin, el este cel care l-a încoronat ca rege, la Soissons, în anul 751. Prin numirea propriilor ucenici ca episcopi, Bonifaciu a fost capabil să păstreze o oarecare independenţă faţă independență față de guvernanţii guvernanții carolingieni, care ar fi fost foarte mulţumiţi mulțumiți să scape de el odată ce creştinismul creștinismul fusese impus saxonilor şi și celorlalte popoare păgâne supuse de către franci.

Bonifaciu nu a renunţat renunțat niciodată la speranţa speranța de a-i converti pe toţi toți frizonii şi și în 754 s-a stabilit în Frizia cu o mică suită. Acolo a [[botez]]at un mare număr de persoane şi și a convocat o adunare generală de confirmare într-un loc nu departe de Dokkum, între Franeker şi și Groningen. TotuşiTotuși, în locul noilor convertiţi convertiți a apărut un grup de localnici înarmaţiînarmați, care l-au ucis pe bătrânul [[arhiepiscop]] Bonifaciu.

==MoaşteleMoaștele==[[MoaşteMoaște]]le Sf. Bonifaciu au fost îngropate mai târziu în abaţia abația Fulda. Creştinarea Creștinarea germanilor până la râul Elba a fost finalizată de Carol cel Mare, care a sfărâmat independenţa independența saxonă în ultimele decade ale secolului al VIII-lea.

O statuie faimoasă a Sf. Bonifaciu se găseşte găsește în faţa fața [[catedrală|catedralei]] din Mainz. O altă reprezentarea sa, mai modernă, se găseşte găsește în faţa fața catedralei din Fritzlar.