Bonifaciu

Părintele nostru în rând cu sfinţii Bonifaciu (latineşte: Bonifacius), n. 672 - d. 5 iunie 754 sau 755, „Apostolul germanilor”, a fost un propovăduitor care a răspândit creştinismul în Germania secolului al VIII-lea.

Prăznuirea sa se face la 5 iunie, ziua adormirii sale.

Nu trebuie confundat cu Sf. Mucenic Bonifaciu, care a primit mucenicia în Cilicia, în vremea prigoanei lui Diocleţian, pomenit la 19 decembrie.

Viaţa

Sf. Bonifaciu s-a născut în anul 672, în Crediton, Devonshire, Anglia. Numele său era Winfrid sau Wynfrith. Se trăgea dintr-o familie bună şi, într-o anumită măsură, a fost împotriva dorinţelor tatălui său faptul că s-a dedicat de la o vârstă fragedă vieţii monahale. El a primit o educaţie teologică la mănăstirile benedictine din Adescancastre, de lângă Exeter şi Nursling, dintre Winchester şi Southampton, unde era stareţ Winbert. La vârsta de 30 de ani a devenit preot. A scris prima gramatică latină din Anglia.

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.

În 716 el a iniţiat o expediţie misionară în Frisia, cu intenţia de a-i converti pe aceştia propovăduindu-le în propria lor limbă, propria sa limbă anglo-saxonă fiind similară cu cea din Frisia, dar în eforturile sale au fost împiedicate de războiul dus în acele vremuri de cei doi regi din Frisia, Charles Martel şi Radbod. El s-a reîntors în Nursling. Winfrid a plecat din nou în 718, a vizitat Roma şi a fost însărcinat în 719 de către Papa Grigorie al II-lea, care i-a dat numele de Bonifatie, să evanghelizeze Germania şi să reorganizeze biserica de acolo. În următorii cinci ani el a lucrat în Hesse, Thuringia şi Frisia, iar în 30 noiembrie 722, a fost ridicat la rangul de episcop al teritoriilor germane pe care le adusese în staulul Bisericii Romane.

În 723, Bonifatie a tăiat stejarul sfânt dedicat lui Thor de lângă oraşul actual Fritzlar din nordul Hesse. El a construit o capelă din lemnul acestuia pe locul unde se găseşte în prezent catedrala din Fritzlar şi mai târziu a înfiinţat prima episcopie din Germania, la nord de graniţa romană fortificată, în cadrul aşezării fortificate france din Büraburg, pe un deal proeminent din faţa oraşului de peste râul Eder. Tăierea stejarului lui Thor este în general considerată ca fiind începutul creştinării germanilor. În 732, el a călătorit din nou la Roma pentru a-şi prezenta rezultatele muncii iar Grigorie al II-lea i-a conferit pallium de arhiepiscop cu jurisdicţie asupra Germaniei. Bonifatie s-a reîntors în Germania, a botezat mii şi a mii şi a trebuit să facă faţă problemelor multor altor creştini care pierduseră contactul cu ierarhia regulată a Bisericii Catolice. În timpul celei de a treia vizite la Roma din 737/38, el a fost făcut legat papal pentru Germania. În 745 el şi-a ales oraşul Mainz ca scaun mitropolitan.

După a treia călătorie la Roma, Bonifatie a mers în Bavaria şi acolo a înfiinţat episcopiile de Salzburg, Regensburg, Freising şi Passau. În 742, unul din ucenicii săi, Sturm (cunoscut şi sub numele de Sturmi sau Sturmius), a înfiinţat abaţia Fulda, nu departe de aăezământul misionar anterior al lui Bonifatie din Fritzlar. Cu toate că este abatele fondator de la Fulda, Bonifatie a fost puternic implicat în înfiinţarea acesteia. Permisiunea iniţială a fost semnată de Carloman, fiul lui Charles Martel.

Suportul responsabililor fraci ai palatului (maior domos) şi mai târziu al primilor guvernatori pippinizi şi caroligieni a fost semnificativ în programul lui Bonifatie de convertiri forţate. Liderii franci creştini doreau învingerea puterii rivale, saxonii păgâni, şi înglobarea teritoriilor acestora în imperiul aflat în expansiune. Distrugerea de către Bonifatie a credinţei germane indigene şi a locurilor sfinte ale acestora a fost una din aspectele importante ale campaniei france.

Cu toate acestea, Bonifatie a echilibrat acest sprijin şi a încercat să-şi menţină o oarecare independenţă prin obţinerea suportului papalităţii şi a guvernatorilor Agilolfing din Bavaria. În teritoriile france, hesiene şi turingiene, el a înfiinţat eparhiile de Büraburg, Würzburg şi Erfurt. Pe lângă acestea, el a organizat sinoade provinciale în cadrul bisericii france şi a menţinut o relaţie uneori turbulentă cu regele francilor, Pepin, pe care l-a încoronat la Soissons în 751. Prin numirea propriilor ucenici ca episcopi, el a fost capabil să păstreze o oarecare independenţă faţă de guvernanţii caroligieni, care ar fi fost foarte mulţumiţi să se scape de el odată ce creştinismul fusese impus saxonilor şi celuilalt popor păgân indiferent de mijloace.

El nu a renunţat niciodată la speranţa de a-i converti pe frisiani şi în 754 s-a stabilit în Frisia cu o mică suită. Acolo a botezat un mare număr de persoane şi a convocat o adunare generală de confirmare într-un loc nu departe de Dokkum, între Franeker şi Groningen. Totuşi, în locul convertiţilor săi a apărut un grup de localnici înarmaţi care l-au ucis pe bătrânul arhiepiscop. Moaştele sale au fost îngropate mai târziu în abaţia Fulda. Convertirea forţată a germanilor până la râul Elba a fost finalizată de Charlemagne, care a sfărâmat independenţa saxonă în ultimele decade ale secolului al VIII-lea.

O statuie faimoasă a Sfântului Bonifatie se găseşte în faţa Catedralei din Mainz. O reprezentare mai modernă se găseşte cu faţa spre catedrala din Fritzlar.

Izvoare

• Saint Boniface on Wikipedia

Legături externe

• Icon and Story of St. Boniface