'''Bogomilismul''' (în bulgară: Богомилство) a fost o [[sectă]] dualistă gnostică [[Erezie|eretică]], cu o învăţătură învățătură care constituia o sinteză între paulicianismul armean şi mişcarea și mișcarea de reformă a Bisericii Slavone Bulgare, care a apărut în Bulgaria între 927 şi și 970 şi și apoi s-a răspândit în Imperiul Roman de Răsărit (Bizantin), Serbia, Bosnia, Italia şi Franţași Franța. Bogomilii se mai numeau paulicieni, babuni, patareni, albigenzi etc.

Bogomilii, adepţii adepții bogomilismului, îl urmau pe un cleric ortodox, probabil un [[preot]], din Bulgaria, pe nume Bogomil (în greceşte grecește ''Theophylus'') activ în jurul anului 950 D.H.

Doctrina lor se aseamănă cu cel mai mult cu paulicianismul armean şi și cu sectele gnostice timpurii în insistenţa insistența sa pe [[dualism]]. În forma sa creştinăcreștină, [[gnosticism]]ul tindea să insiste pe o "aparenţăaparență" a cărnii a lui [[Hristos]] deoarece "carnea adevărată" ar fi mai mult un obstacol în lucrarea Sa de [[mântuire]], decât un ajutor.

Cea mai veche menţiune mențiune despre teologia bogomilistă se găseşte găsește în lucrarea intitulată: ''Contra nou-apărutei [[erezie|erezii]] a bogomililor'' scrisă în staro-slavă de Cosma în secolul al X-lea. O lucrare din secolul al XII-lea a lui Eutimie Zigabenus pretindea că bogomilii cred că [[suflet]]ul omului a fost creat de [[Dumnezeu]], dar toată materia a fost inventată de Satana, fiul cel mare al lui Dumnezeu. Ca o consecinţă consecință a credinţei credinței lor că Duhul lui Dumnezeu nu poate adera la carne / materie, bogomilii credeau că Hristos a avut numai o aparenţă aparență de trup uman - [[dochetism]]. De asemenea, ei resping [[Euharistia]] şi și celelalte [[taine]], dar şi și [[moaştemoaște]]le, din cauza legăturii acestora cu firea materială. Ei mai practicau o [[asceză]] foarte severă, vegetarianismul şi și [[celibat]]ul, la fel ca şi și catarii şi și albigenzii, datorită urii lor pentru propriile trupuri de carne.

*Isidor IeşanIeșan, Secta patarenă în Balcani şi și în Dacia Traiană. Institutul de arte grafice C. Sfetea, BucureştiBucurești, 1912.