Bogăția

Bogăţia este starea materială favorabilă care depăşeşte necesităţile obişnuite, constând în abundenţa de bani, bunuri materiale, obiecte preţioase. Ea aduce după sine pizma şi blestemele celorlalţi iar în propria familie ceartă, tulburare sau chiar ură, în general ea ascunzând multe surprize. Bogăția este o binecuvântare dată omului de Dumnezeu precum ne spune în multe rânduri Sfânta Scriptură În cazul multora ea duce la rătăcirea de la credinţă, cei stăpâniți de ea ajungând străpunşi de o mulţime de chinuri; iar bogații ajung greu în împărăția cerurilor, așa cum spune Iisus Sfânta Scriptură se referă și la bogați drepți precum Avraam, Lot, Isaac, Iacov, Iosif, Iov, Iosif din Arimateea, Nicodim, femeia cu scurgere de sânge de 12 ani, femeia bogată din Şunem şi alţii. Bogaţii trebuie să le urmeze modelul, având datoria să nu se semeţească, să nu-şi lipească inima de averi şi să nu-şi pună nădejdea în bogăţia cea nestatornică, ci în Dumnezeul cel viu, să fie darnici şi cu inima largă, îmbogăţindu-se în fapte bune, ca bună temelie pentru viaţa veşnică în rai.

Bogatul

Averea este pentru cel bogat o cetate întărită , un zid înalt. Bogatul se crede înţelept, vorbeşte cu asprime, este stăpânul săracilor, are mulţi prieteni, nu ascultă mustrarea. Bogăţia îl poate determina să se lepede de Dumnezeu, Ea aduce de multe ori ură, tulburare sau ceartă în casă. Averea câştigată pe nedrept, pe căi sucite, este deşartă şi duce la moarte Un sărac cinstit este mai bun decât un bogat păcătos Bogatul este stăpânul celor săraci şi creditorul este stăpânul datornicului. Credinciosul este tulburat şi mâhnit când îi vede pe cei răi şi bogaţi ca sunt fericiţi, netulburaţi, mândri, asupritori şi semănători ai îndoielii în puterea lui Dumnezeu dar intrarea în biserică îi dezvăluie lămurit prăpădul ce îi aşteaptă . Omul rău îşi întrebuinţează câştigul pentru păcat. Cel ce vrea să se îmbogăţească repede nu rămâne nepedepsit. Bogăţia câştigată fără efort este cheltuită mai uşor decât cea strânsă în timp. Bogăţiile păcătosului sunt păstrate pentru cel neprihănit. Asupritorii săracilor vor trebui să-şi dea tainul celor mai bogaţi Unii bogaţi şi-au strâns comori în zilele din urmă, au oprit plata lucrătorilor, au trăit în huzur şi au ucis pe cel neprihănit.

Iisus îi căinează pe bogaţi, căci îşi iau de pe-aici mângâierea

Bogăţia, care este efemeră, ca vulturul care-şi ia zborul spre ceruri, este mult inferioară înţelepciunii, numelui bun şi faptului de a fi iubit Căci cel care se încrede în ea va cădea; bogăţia nu-i va sluji la nimic în ziua mâniei Iov nu se încrede în bogăţii. Bogăţia câştigată fără trudă scade, o moştenire repede câştigată de la început nu va fi binecuvântată la sfârşit(31), cel ce vrea să se îmbogăţească repede nu va rămâne nepedepsit, averea păcătosului ajunge la cel neprihănit, peste zgârcit va veni lipsa Bogăţia este un dar de la Dumnezeu. Isaac, Iov, Solomon, Iezechia sunt binecuvântaţi de Dumnezeu şi ajung foarte bogaţi Zaheu, mai marele vameşilor, se învredniceşte de mântuire, căci pocăinţa să poartă roadă Uneori oamenii bogaţi sunt apropiaţi de credinţă , lucru rar, căci mai uşor trece o cămilă prin urechile acului decât intră un bogat în împărăţia cerurilor, astfel încât ,,mulţi dintre cei dintâi vor fi cei din urmă”.(37a)37) 37a) Mt19.16-30

Persoane bogate păcătoase

În pilda bogatului nemilostiv, bogatul ajunge în Locuinţa morţilor, loc de chin şi suferinţă. (Lc16.19-31) O roabă cu duh pitonicesc care aducea mari câştiguri stăpânilor ei se luase după Pavel strigând că oamenii aceia (Pavel şi Sila) sunt robii Dumnezeului Celui Prea Înalt şi că vestesc calea mântuirii. După mai multe zile, Pavel, necăjit, se întoarce şi porunceşte duhului acesteia, în Numele lui Iisus Hristos, să iasă din ea şi roaba este părăsită de duh spre disperarea stăpânilor ei. Aceştia îi iau pe Pavel şi Sila, îi târăsc înaintea fruntaşilor şi îi dau pe mâna dregătorilor, acuzându-i de tulburarea cetăţii şi de vestirea unor obiceiuri noi. Apostolii Pavel şi Sila sunt biciuiţi şi întemniţaţi. (Fapte16,16-24)

Domnitorii filistenilor, aflaţi în urmărirea lui Samson (judecător în Israel timp de 20 de ani) îi promit Dalilei o mie o sută sicli de argint dacă va afla de la el sursa puterii sale obişnuite. După ce o minte de trei ori şi filistenii eşuează în a-l prinde, fiindcă ea îl necăjea şi-l chinuia în fiecare zi cu stăruinţele ei, sufletul i s-a umplut de o nelinişte de moarte, şi-a deschis toată inima faţă de ea, şi i -a zis că toată puterea lui îi stă în păr. Filistenii l-au prins, i-au scos ochii; l-au pogorât la Gaza, şi l-au legat cu nişte lanţuri de aramă şi îl ţineau în temniţă. Dar părul capului lui a început iarăşi să crească, după ce fusese ras. Domnitorii filistenilor s-au strâns să aducă o mare jertfă dumnezeului lor şi ca să se veselească, mulţumind dumnezeului lor că l-au prins pe Samson şi poporul făcea la fel. Şi au scos pe Samson din temniţă şi l-au obligat să joace. Pretextând că vrea să se rezeme pe stâlpii casei, Samson i-a cerut tânărului care-l ţinea să-l lase de mână şi, rugându-se Domnului să-i permită să se răzbune pe filisteni pentru pierderea ochilor, a dărâmat stâlpii pe care se rezema casa, ucigând astfel cei aproape trei mii de oameni care erau în casă şi pe acoperişul ei. (Jud, cap16). Unii bogaţi nu se dau în lături de la uciderea săracilor în goana lor pentru avere Iac 5:1-6

Persoane bogate virtuoase

Avraam, fiind binecuvântat de Dumnezeu, ajunsese ,,foarte bogat în vite, în argint şi aur”(Fac13.2). Lot avea şi el averi foarte mari (Fac13.5-6). Isaac, fiul lui Avraam, binecuvântat şi el, a ajuns foarte bogat. (Fac26.12-13). Iacov, fiul lui Isaac, s-a îmbogăţit, având multe turme, robi şi roabe, cămile şi măgari (Fac30.43). Iov avea ,,şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgăriţe şi un foarte mare număr de slujitori. Şi omul acesta era cel mai cu vază dintre toţi locuitorii Răsăritului”(Iov1.3). Credinţa lui Iov a rămas neclintită chiar şi după ce a pierdut toate bogăţiile şi pe cei şapte fii şi cele trei fete pe care le avea spunând:"Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!" (Iov1.21) Solomon este cel care, cerând de la Dumnezeu înţelepciune pentru a-şi conduce poporul, primeşte o „o minte înţeleaptă şi pricepută” cum n-a avut nimeni înainte de el, şi cum nu va avea nimeni după el (3Regi 3.10-12) , cunoştinţe multe ca nisipul mării în domeniile zoologiei şi botanicii (3Regi4.29) şi care, pe deasupra, mai primeşte bogăţii şi slavă, aşa încât în timpul vieţii lui nu va mai fi niciun împărat ca el. (3Regi3.13). Dumnezeu apreciază că acesta n-a cerut pentru el nici viaţă lungă, nici bogăţii, nici moartea vrăjmaşilor.(3Regi3.11) Iezechia ,,a avut bogăţie şi mărire foarte mare; şi şi-a făcut vistierii de păstrat argint, aur, pietre scumpe, aromate, scuturi şi tot felul de vase preţioase. /. A făcut de asemenea şi hambare pentru roade: grâu, vin şi untdelemn; aşezări şi iesle pentru tot felul de vite şi staule pentru turme./ Şi-a zidit şi cetăţi şi a avut o mulţime de vite mari şi de vite mărunte, pentru că Dumnezeu îi dăduse lui foarte multă avere.”(2Cron32.27-29). Zaheu, mai marele vameşilor, se pocăieşte , dăruind jumătate din averea sa săracilor şi întorcând împătrit celor pe care îi nedreptăţise, aducând astfel mântuire lui şi întregii sale case (Lc19.1-10) Iosif din Arimateea era un om bogat, ucenic al lui Iisus (Mt 27.57), dar pe ascuns, de frica iudeilor(Ioan.19.38), sfetnic de vază al Soborului, care şi el aştepta împărăţia lui Dumnezeu(Mc15.43). El s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus şi l-a primit în dar (Mc15.45). Iosif a luat trupul şi, împreună cu Nicodim care adusese o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe(Ioan.19.39) l-a înfăşurat într-o pânză curată de în, cumpărată de el, l-a uns cu miresme, după obiceiul evreilor, şi l -a pus într-un mormânt nou al lui însuşi, pe care -l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormântului, şi a plecat.(Mt 27.57-60, Mc15.42-47, Ioan.19.38-42) Nicodim era un om bogat din moment ce a adus amestecătura de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe (Ioan 19.39). El era fariseu, fruntaş al iudeilor, ,,învăţător al lui Israel”(Ioan3.10)este acela care este iniţiat de Iisus în taina botezului (Ioan3.1-21) El este acela care se opune judecaţii răutăcioase şi premature făcută de farisei chiar înainte de judecata propriu-zisă (Ioan7.45-49), punând întrebarea retorică:,,Legea noastră osândeşte ea pe un om înainte ca să-l asculte şi să ştie ce face?`` (Ioan7.51)

Femeia care avea o scurgere de sânge de 12 ani şi-şi cheltuise toată averea pentru vindecare se vindecă atingându-se de poala lui Iisus, care îi spune că credinţa sa a mântuit-o. (Lc8.44)

O femeie bogată i-a făcut lui Elisei, pe care-l recunoştea ca pe un om sfânt, o cameră sus la ea pentru a rămâne acolo când va dori. În semn de recunoştinţă, Elisei, la sfatul lui Ghehazi, slujitorul lui, care-i spusese că ea nu are copil iar bărbatul ei e bătrân, îi spune că peste un an va ţine în braţe un fiu şi prorocia se împlineşte (4Regi4.8-17)

Inconvenientele bogăţiei

Bogăţia este adesea o pricină de pizmă şi blesteme (6). Fiind binecuvântat de Dumnezeu, Isaac a ajuns foarte bogat, motiv pentru care a început să fie pizmuit de filisteni, care au astupat fântânile pe care săpaseră robii tatălui său, Avraam iar Abimelec i-a cerut să plece. Înţeleptul Solomon ne interzice să blestemăm pe împărat sau pe cei bogaţi (puternici)(Eccl10.20). Cel lacom stârneşte certuri(Prov 28.25), îşi tulbură casa (Prov15.27) iar bogăţia aduce după sine ceartă (Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă! -Prov.17.1), tulburare (Mai bine puţin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăţie, cu tulburare! -Prov15.16) sau chiar ură (Mai bine un prânz de verdeţuri, şi dragoste, decît un bou îngrăşat, şi ură-Prov15.17) Averea mare se strânge uneori pe căi sucite, (Mai mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui, decât bogatul care umblă pe căi sucite-Prov.28.6) cu strâmbătate (Mai bine puţin, cu dreptate, decât mari venituri, cu strâmbătate. Prov16.8, Ier 17.11), nelegiuiri , vicleşug şi indiferenţă (Ier 5.27) sau minciună (Comorile cîştigate cu o limbă mincinoasă sunt o deşertăciune care fuge, şi ele duc la moarte- Prov 21.6). În plus, cel rău îşi întrebuinţează venitul pentru păcat.(Prov10.16) În timp ce ,,un om credincios este năpădit de binecuvântări, cel ce vrea să se îmbogăţească repede nu rămâne nepedepsit. (Prov28.20)

Surprizele bogăţiei

Bogăţia va ajunge la cineva despre care nu se ştie dacă va fi înţelept sau nesăbuit, dar care nu s-a ostenit deloc pentru ea. Soarta bogatului singur este dramatică. Uneori avuţiile sunt păstrate spre nefericirea stăpânilor lor. Alteori o întâmplare nenorocită poate zădărnici o trudă de-o viaţă. Alteori Dumnezeu îi dă omului tot ce-i doreşte sufletul (avere, slavă) dar nu-l lasă să se bucure de ele căci sufletul său nu se satură de bunătăţile agonisite, poftele sale rămânând neîmplinite. Când se înmulţesc bunătăţile se înmulţesc şi căpuşele.

Sfaturi pentru bogaţi

Bogaţii au datoria să nu se semeţească, şi să nu-şi pună nădejdea în bogăţia cea nestatornică, ci în Dumnezeul cel viu, să facă fapte bune, să fie darnici şi cu inima largă, îmbogăţindu-se în fapte bune, ca bună temelie pentru viaţa veşnică (1Tim 6.17-19). Căci omul are uneori înclinaţia de a se încrede în bogăţiile lui cele mari şi a se bizui pe răutatea lui. (Ps52.7). Înţeleptul Solomon ne spune să nu ne chinuim să ne îmbogăţim şi să nu se punem priceperea în aceasta căci bogăţia este efemeră, îşi face aripi şi, ca vulturul, îşi ia zborul spre ceruri. (Prov.23.4-5). Psalmistul arată că potrivnicii lui se încred în avuţiile lor, se fălesc cu bogăţia lor cea mare, dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării (Ps 49.6-7). În altă parte psalmistul le spune bogaţilor să nu se încreadă în asuprire, nici să-şi pună nădejdea zadarnică în răpire, adăugând că atunci când cresc bogăţiile omul nu trebuie să-şi lipească inima de ele. (Ps.62.10). Proorocul Ieremia ne spune că nu e bine ca înţeleptul să se laude cu înţelepciunea lui, nici cel tare cu tăria lui, nici cel bogat cu bogăţia lui. Cel care se laudă să se laude că are pricepere şi că îl cunoaşte pe Dumnezeu, că ştie că El este cel care face milă, judecată şi dreptate pe pământ căci în acestea găseşte plăcere Dumnezeu. (Ier 9.23). Apostolul Iacov le recomandă bogaţilor să se laude cu smerenia lor căci ei se vor veşteji în umbletele lor precum floarea ierbii: iarba se usucă de la soare, floarea ei cade jos şi astfel frumuseţea înfăţişării ei piere (Iac 1.9-11). Bogaţii să ia exemplu de la Iov care nu şi-a pus încrederea în aur şi nu s-a îngâmfat de mărimea averilor sale (Iov 31.24-25)

În ziua Judecăţii

În ziua Judecăţii, bogăţia este inutilă, iar bogăţia nedreaptă stă împotriva noastră. Cei nelegiuiţi se încred în avuţiile lor, şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare, dar nu pot să-şi răscumpere sufletul, ci mor deopotrivă cu ceilalţi, iar bogăţiile lor nu îi urmează în mormânt. Bogăţiile pământeşti nu sunt veşnice

Bibliografie

• Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2

• Mitropolia Moldovei şi Bucovinei- Concordanţă biblică tematică, ediţie revăzută şi completată de Vasile Dogaru şi Neculai Dorneanu după lucrarea ,,Călăuza predicatorului de Constantin Chiricescu şi Constantin Nazarie, Editura Mitropoliei şi Bucovinei, Iaşi, 2000, ISBN 973-9272-58-4

• Învăţătura de credinţă ortodoxă, IBMBOR, Bucureşti, 1996.

A se vedea şi

Sărăcia

Mila

Iubirea de arginţi

Judecată

Rai

Iad