Bogăția: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (Actualizare link-uri. Corectare diacritice.)
 
(Nu s-au afișat 6 versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
 
{{Spiritualitate didactică}}
 
{{Spiritualitate didactică}}
'''Bogăţia''' este starea materială favorabilă care depăşeşte necesităţile obişnuite, constând în abundenţa de bani, bunuri materiale, obiecte preţioase. Ea aduce după sine [[invidia|pizma]] şi [[blestem]]ele celorlalţi iar în propria familie [[cearta|ceartă]], tulburare sau chiar [[uciderea|ură]], în general ea ascunzând multe suprize. În cazul multora ea duce la rătăcirea de la [[credinţa|credinţă]], cei stăpâniti de ea ajungând străpunşi de o mulţime de chinuri. Au facut excepţie [[Avraam]], [[Lot]], [[Isaac]], [[Iacov]], [[Iosif]], [[Iov]], [[Iosif din Arimateea]], [[Nicodim]], femeia cu scurgere de sânge de 12 ani, femeia bogată din Şunem şi alţii. Bogaţii trebuie să le urmeze modelul, având datoria să nu se [[mândria|semeţească]], să nu-şi lipească inima de averi şi să nu-şi pună [[nădejdea]] în bogăţia cea nestatornică, ci în [[Dumnezeu]]l cel viu, să fie darnici şi cu inima largă, îmbogăţindu-se în fapte bune, ca bună temelie pentru [[viaţa veşnică]] în [[rai]].
+
'''Bogăția''' este starea materială favorabilă care depășește necesitățile obișnuite, constând în abundența de bani, bunuri materiale, obiecte prețioase. Ea aduce după sine [[invidia|pizma]] și [[blestem]]ele celorlalți iar în propria familie [[cearta|ceartă]], tulburare sau chiar [[uciderea|ură]], în general ea ascunzând multe surprize. [[Bogăția]] este o binecuvântare dată omului de [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] precum ne spune în multe rânduri [[Sfânta Scriptură]] <ref>(Fac 26.12-Isaac, Fac 39.5-Iosif, Iov 1.10- Iov, 2Cron 32.27-29 - Iezechia)</ref>În cazul multora ea duce la rătăcirea de la [[credința|credință]], cei stăpâniți de ea ajungând străpunși de o mulțime de chinuri; iar  bogații ajung greu în [[Împărăția lui Dumnezeu|Împărăția cerurilor]], așa cum spune [[Iisus Hristos]]<ref>Mc10.25, Lc 10.25</ref> Sfânta Scriptură se referă și la bogați drepți precum [[Avraam]], [[Lot]], [[Isaac]], [[Iacov]], [[Iosif]], [[Iov]], [[Iosif din Arimateea]], [[Nicodim]], femeia cu scurgere de sânge de 12 ani, femeia bogată din Șunem și alții. Bogații trebuie să le urmeze modelul, având datoria să nu se [[mândria|semețească]], să nu-și lipească inima de averi și să nu-și pună [[nădejdea]] în bogăția cea nestatornică, ci în Dumnezeul cel viu, să fie darnici și cu inima largă, îmbogățindu-se în fapte bune, ca bună temelie pentru [[viața veșnică]] în [[rai]].
 +
 
 
==Bogatul==
 
==Bogatul==
Averea este pentru cel bogat o cetate întărită <ref>Prov10.15,18.11 </ref>, un zid înalt<ref>Prov 18.11</ref>. Bogatul se crede [[înţelepciunea|înţelept]]<ref>Prov 28.11</ref>, vorbeşte cu asprime<ref>Prov 18.23</ref>, este stăpânul [[sărăcia|săracilor]]<ref>Prov 22.7</ref>, are mulţi [[prietenia|prieteni]]<ref>Prov 14.20</ref>, nu ascultă mustrarea<ref>Prov 13.7-8</ref>. Bogăţia îl poate determina să se lepede de Dumnezeu<ref>Prov 30.8-9</ref>, <ref>Mt19.30</ref> Ea aduce de multe ori [[uciderea|ură]]<ref>Prov 15.17</ref>, tulburare<ref>Prov 15.17</ref> sau [[cearta|ceartă]]<ref>Prov 17.1</ref> în casă. Averea câştigată pe [[nedreptatea|nedrept]], pe căi sucite, este deşartă şi duce la moarte<ref>Prov 16.8, 21.6,28.6,22.16 </ref>  
+
Averea este pentru cel bogat o cetate întărită <ref>Prov10.15,18.11 </ref>, un zid înalt.<ref>Prov 18.11</ref> Bogatul se crede [[Înțelepciunea|înțelept]]<ref>Prov 28.11</ref>, vorbește cu asprime<ref>Prov 18.23</ref>, este stăpânul [[sărăcia|săracilor]]<ref>Prov 22.7</ref>, are mulți [[prietenia|prieteni]]<ref>Prov 14.20</ref>, nu ascultă mustrarea<ref>Prov 13.7-8</ref>. Bogăția îl poate determina să se lepede de Dumnezeu<ref>Prov 30.8-9</ref>, <ref>Mt 19.30</ref> Ea aduce de multe ori [[uciderea|ură]]<ref>Prov 15.17</ref>, tulburare<ref>Prov 15.17</ref> sau [[cearta|ceartă]]<ref>Prov 17.1</ref> în casă. Averea câștigată pe [[nedreptatea|nedrept]], pe căi sucite, este deșartă și duce la moarte<ref>Prov 16.8, 21.6,28.6,22.16 </ref>  
Un sărac cinstit este mai bun decât un bogat [[păcat|păcătos]] <ref>Prov16.8,19.22, 21.6, 28.6, Ier 5.27,17.11</ref> Bogatul este stăpânul celor săraci şi creditorul este stăpânul datornicului<ref>Prov 22.7</ref>.
+
Un sărac cinstit este mai bun decât un bogat [[păcat|păcătos]] <ref>Prov 16.8,19.22, 21.6, 28.6, Ier 5.27,17.11</ref> Bogatul este stăpânul celor săraci și creditorul este stăpânul datornicului<ref>Prov 22.7</ref>.
Credinciosul este tulburat şi [[tristeţea|mâhnit]] când îi vede pe cei răi şi bogaţi ca sunt fericiţi, netulburaţi, [[mândria|mândri]], asupritori şi semănători ai îndoielii în puterea lui Dumnezeu dar intrarea în [[biserică]] îi dezvăluie lămurit prăpădul ce îi aşteaptă <ref>Ps73</ref>.
+
Credinciosul este tulburat și [[tristețea|mâhnit]] când îi vede pe cei răi și bogați ca sunt fericiți, netulburați, [[mândria|mândri]], asupritori și semănători ai îndoielii în puterea lui Dumnezeu dar intrarea în [[biserică]] îi dezvăluie lămurit prăpădul ce îi așteaptă <ref>Ps 73</ref>.
Omul rău îşi întrebuinţează câştigul pentru [[păcat]]<ref>Prov10.16,17.16,11.26</ref>. Cel ce vrea să se îmbogăţească repede nu rămâne nepedepsit<ref>Prov28.20</ref>. Bogăţia câştigată fără efort este cheltuită mai uşor decât cea strânsă în timp<ref>Prov13.11,20.21</ref>. Bogăţiile păcătosului sunt păstrate pentru cel neprihănit<ref>Prov13.22,28.8</ref>. Asupritorii săracilor vor trebui să-şi dea tainul celor mai bogaţi<ref>Prov22.16</ref>  
+
Omul rău îți întrebuințează câștigul pentru [[păcat]]<ref>Prov 10.16,17.16,11.26</ref>. Cel ce vrea să se îmbogățească repede nu rămâne nepedepsit<ref>Prov 28.20</ref>. Bogăția câștigată fără efort este cheltuită mai ușor decât cea strânsă în timp<ref>Prov 13.11,20.21</ref>. Bogățiile păcătosului sunt păstrate pentru cel neprihănit<ref>Prov 13.22,28.8</ref>. Asupritorii săracilor vor trebui să-și dea tainul celor mai bogați<ref>Prov 22.16</ref>  
Unii bogaţi şi-au strâns comori în zilele din urmă, au oprit plata lucrătorilor, au trăit în huzur
+
Unii bogați și-au strâns comori în zilele din urmă, au oprit plata lucrătorilor, au trăit în huzur și au ucis pe cel neprihănit.<ref>Iac 5.1-6</ref>
şi au ucis pe cel neprihănit.<ref>Iac5.1-6</ref>
 
 
   
 
   
Iisus îi căinează pe bogaţi, căci îşi iau de pe-aici mângâierea<ref> Mat6.2</ref>
+
Iisus îi căinează pe bogați, căci își iau de pe-aici mângâierea<ref>Mat 6.2</ref>
  
Bogăţia, care este efemeră, ca vulturul care-şi ia zborul spre ceruri<ref>Prov23.4-5; 27.23-27</ref>, este mult inferioară [[înţelepciunea|înţelepciunii]]<ref>Prov 3.14</ref>, numelui bun<ref>Prov 22.1 </ref> şi faptului de a fi [[iubirea|iubit]]<ref>Prov 22.1</ref> Căci cel care se încrede în ea va cădea<ref>Prov 11.28</ref>; bogăţia nu-i va sluji la nimic în ziua mâniei<ref>Prov 11.4</ref> [[Iov]] nu se încrede în bogăţii<ref>Iov 24</ref>.
+
Bogăția, care este efemeră, ca vulturul care-și ia zborul spre ceruri<ref>Prov 23.4-5; 27.23-27</ref>, este mult inferioară [[înțelepciunea|înțelepciunii]]<ref>Prov 3.14</ref>, numelui bun<ref>Prov 22.1 </ref> și faptului de a fi [[iubirea|iubit]].<ref>Prov 22.1</ref> Căci cel care se încrede în ea va cădea<ref>Prov 11.28</ref>; bogăția nu-i va sluji la nimic în ziua mâniei<ref>Prov 11.4</ref> [[Iov]] nu se încrede în bogății<ref>Iov 24</ref>.
Bogăţia câştigată fără trudă scade<ref>Prov 13.11</ref>, o moştenire repede câştigată de la început nu va fi binecuvântată la sfârşit<ref>Prov 20.21</ref>(31), cel ce vrea să se îmbogăţească repede nu va rămâne nepedepsit<ref> Prov 28.20</ref>, averea păcătosului ajunge la cel neprihănit<ref>Prov 13.22, 28.8</ref>, peste zgârcit va veni lipsa<ref>Prov 28.22</ref>
+
Bogăția câștigată fără trudă scade<ref>Prov 13.11</ref>, o moștenire repede câștigată de la început nu va fi binecuvântată la sfârșit<ref>Prov 20.21</ref>, cel ce vrea să se îmbogățească repede nu va rămâne nepedepsit<ref>Prov 28.20</ref>, averea păcătosului ajunge la cel neprihănit<ref>Prov 13.22, 28.8</ref>, peste zgârcit va veni lipsa.<ref>Prov 28.22</ref>
Bogăţia este un dar de la [[Dumnezeu]]. [[Isaac]], [[Iov]], [[Solomon]], [[Iezechia]] sunt binecuvântaţi de Dumnezeu şi ajung foarte bogaţi<ref>Fac26.12-14, 1Imparati 3.1-14, ?Regi 3.13,10.23; 2 Cronici1.11, 9.22, 1 Reg 2.7,8, 2 Cron 32.23-29, Ps112.1-3, Is.61.6</ref> [[apostolul Zaheu|Zaheu]], mai marele vameşilor, se învredniceşte de mântuire, căci [[pocăinţă|pocăinţa]] să poartă roadă<ref>Lc19.1-10</ref> Uneori oamenii bogaţi sunt apropiaţi de [[credinţa|credinţă]]<ref>Mt27.57</ref> , lucru rar, căci mai uşor trece o cămilă prin urechile acului decât intră un bogat în [[împărăţia cerurilor]], astfel încât ,,mulţi dintre cei dintâi vor fi cei din urmă”.<ref>Prov10.15,18.11</ref>(37a)37)  37a) Mt19.16-30
+
Bogăția este un dar de la Dumnezeu. [[Isaac]], [[Iov]], [[Solomon]], [[Iezechia]] sunt binecuvântați de Dumnezeu și ajung foarte bogați<ref>Fac 26.12-14, 1Imparati 3.1-14, ?Regi 3.13,10.23; 2 Cronici 1.11, 9.22, 1 Reg 2.7,8, 2 Cron 32.23-29, Ps 112.1-3, Is 61.6</ref> [[Apostolul Zaheu|Zaheu]], mai marele vameșilor, se învrednicește de mântuire, căci [[pocăință|pocăința]] să poartă roadă<ref>Lc 19.1-10</ref> Uneori oamenii bogați sunt apropiați de [[credința|credință]]<ref>Mt 27.57</ref> , lucru rar, căci mai ușor trece o cămilă prin urechile acului decât intră un bogat în [[Împărăția lui Dumnezeu|împărăția cerurilor]], astfel încât „mulți dintre cei dintâi vor fi cei din urmă”.<ref>Prov 10.15,18.11</ref> Mt 19.16-30
  
 
===Persoane bogate păcătoase===
 
===Persoane bogate păcătoase===
În pilda bogatului nemilostiv, bogatul ajunge în Locuinţa morţilor, loc de chin şi [[suferinţa|suferinţă]]. (Lc16.19-31)
+
În pilda bogatului nemilostiv, bogatul ajunge în Locuința morților, loc de chin și [[suferința|suferință]]. (Lc16.19-31)
O roabă cu duh [[vrăjitoria|pitonicesc]] care aducea mari câştiguri stăpânilor ei se luase după [[apostolul Pavel|Pavel]] strigând  că oamenii aceia (Pavel şi [[apostolul Sila|Sila]]) sunt robii Dumnezeului Celui Prea Înalt şi că vestesc calea [[mântuire|mântuirii]]. După mai multe zile, Pavel, necăjit, se întoarce şi porunceşte duhului acesteia, în Numele lui [[Iisus Hristos]], să iasă din ea şi roaba este părăsită de duh spre disperarea stăpânilor ei. Aceştia îi iau pe Pavel şi Sila, îi târăsc înaintea fruntaşilor şi îi dau pe mâna dregătorilor, acuzându-i de tulburarea cetăţii şi de vestirea unor obiceiuri noi. Apostolii Pavel şi Sila sunt biciuiţi şi întemniţaţi. (Fapte16,16-24)
+
 
 +
O roabă cu duh [[vrăjitoria|pitonicesc]] care aducea mari câștiguri stăpânilor ei se luase după [[Apostolul Pavel|Pavel]] strigând  că oamenii aceia (Pavel și [[Apostolul Sila|Sila]]) sunt robii Dumnezeului Celui Prea Înalt și că vestesc calea [[Soteriologie|mântuirii]]. După mai multe zile, Pavel, necăjit, se întoarce și poruncește duhului acesteia, în Numele lui [[Iisus Hristos]], să iasă din ea și roaba este părăsită de duh spre disperarea stăpânilor ei. Aceștia îi iau pe Pavel și Sila, îi târăsc înaintea fruntașilor și îi dau pe mâna dregătorilor, acuzându-i de tulburarea cetății și de vestirea unor obiceiuri noi. Apostolii Pavel și Sila sunt biciuiți și întemnițați. (Fapte 16,16-24)
 +
 
 +
Domnitorii filistenilor, aflați în urmărirea lui [[Samson]] (judecător în [[Israel]] timp de 20 de ani) îi promit [[Dalila|Dalilei]] o mie o sută sicli de argint dacă va afla de la el sursa puterii sale obișnuite. După ce o minte de trei ori și filistenii eșuează în a-l prinde, fiindcă ea îl necăjea și-l chinuia în fiecare zi cu stăruințele ei, sufletul i s-a umplut de o neliniște de moarte, și-a deschis toată inima față de ea, și i-a zis că toată puterea lui îi stă în păr. Filistenii l-au prins, i-au scos ochii; l-au pogorât la Gaza, și l-au legat cu niște lanțuri de aramă și îl țineau în temniță. Dar părul capului lui a început iarăși să crească, după ce fusese ras. Domnitorii filistenilor s-au strâns [[închinarea la dumnezei străini|să aducă o mare jertfă dumnezeului lor]] și ca să se [[bucuria|veselească]], mulțumind dumnezeului lor că l-au prins pe Samson și poporul făcea la fel. Și au scos pe Samson din temniță și l-au obligat să joace. Pretextând că vrea să se rezeme pe stâlpii casei, Samson i-a cerut tânărului care-l ținea să-l lase de mână și, [[Rugăciunea|rugându-se]] Domnului să-i permită să se răzbune pe filisteni pentru pierderea ochilor, a dărâmat stâlpii pe care se rezema casa, ucigând astfel cei aproape trei mii de oameni care erau în casă și pe acoperișul ei. (Jud, cap16).
 +
 
 +
Unii bogați nu se dau în lături de la [[uciderea]] [[sărăcia|săracilor]] în goana lor pentru avere. (Iac 5:1-6)
  
Domnitorii filistenilor, aflaţi în urmărirea lui [[Samson]] (judecător în [[Israel]] timp de 20 de ani) îi promit [[Dalila|Dalilei]] o mie o sută sicli de argint dacă va afla de la el sursa puterii sale obişnuite. După ce o minte de trei ori şi filistenii eşuează în a-l prinde, fiindcă ea îl necăjea şi-l chinuia în fiecare zi cu stăruinţele ei, sufletul i s-a umplut de o nelinişte de moarte, şi-a deschis toată inima faţă de ea, şi i -a zis că toată puterea lui îi stă în păr. Filistenii l-au prins, i-au scos ochii; l-au pogorât la Gaza, şi l-au legat cu nişte lanţuri de aramă şi îl ţineau în temniţă. Dar părul capului lui a început iarăşi să crească, după ce fusese ras. Domnitorii filistenilor s-au strâns [[închinarea la dumnezei străini|să aducă o mare jertfă dumnezeului lor]] şi ca să se [[bucuria|veselească]], mulţumind dumnezeului lor că l-au prins pe Samson şi poporul făcea la fel. Şi au scos pe Samson din temniţă şi l-au obligat să joace. Pretextând că vrea să se rezeme pe stâlpii casei, Samson i-a cerut  tânărului care-l ţinea să-l lase de mână şi, [[rugăciune|rugându-se]] Domnului să-i permită să se răzbune pe filisteni pentru pierderea ochilor, a dărâmat stâlpii pe care se rezema casa, ucigând astfel cei aproape trei mii de oameni care erau în casă şi pe acoperişul ei. (Jud, cap16).
 
Unii bogaţi nu se dau în lături de la [[uciderea]] [[sărăcia|săracilor]] în goana lor pentru avere Iac 5:1-6
 
 
===Persoane bogate virtuoase===
 
===Persoane bogate virtuoase===
[[Avraam]], fiind binecuvântat de Dumnezeu, ajunsese ,,foarte bogat în vite, în argint şi aur”(Fac13.2). [[Lot]] avea şi el averi foarte mari (Fac13.5-6). [[Isaac]], fiul lui Avraam, binecuvântat şi el, a ajuns foarte bogat. (Fac26.12-13). [[Iacov]], fiul lui Isaac, s-a îmbogăţit, având multe turme, robi şi roabe, cămile şi măgari (Fac30.43). [[Iov]] avea ,,şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgăriţe şi un foarte mare număr de slujitori. Şi omul acesta era cel mai cu vază dintre toţi locuitorii Răsăritului”(Iov1.3). Credinţa lui Iov a rămas neclintită chiar şi după ce a pierdut toate bogăţiile şi pe cei şapte fii şi cele trei fete pe care le avea spunând:"Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!" (Iov1.21) [[Solomon]] este cel care, cerând de la Dumnezeu înţelepciune pentru a-şi conduce poporul, primeşte o „o minte înţeleaptă şi pricepută” cum n-a avut nimeni înainte de el, şi cum nu va avea nimeni după el (3Regi 3.10-12) , cunoştinţe multe ca nisipul mării în domeniile zoologiei şi botanicii (3Regi4.29) şi care, pe deasupra, mai primeşte bogăţii şi slavă, aşa încât în timpul vieţii lui nu va mai fi niciun împărat ca el. (3Regi3.13). [[Dumnezeu]] apreciază că acesta n-a cerut pentru el nici viaţă lungă, nici bogăţii, nici moartea vrăjmaşilor.(3Regi3.11) [[Iezechia]] ,,a avut bogăţie şi mărire foarte mare; şi şi-a făcut vistierii de păstrat argint, aur, pietre scumpe, aromate, scuturi şi tot felul de vase preţioase. /. A făcut de asemenea şi hambare pentru roade: grâu, vin şi untdelemn; aşezări şi iesle pentru tot felul de vite şi staule pentru turme./ Şi-a zidit şi cetăţi şi a avut o mulţime de vite mari şi de vite mărunte, pentru că Dumnezeu îi dăduse lui foarte multă avere.(2Cron32.27-29). [[apostolul Zaheu|Zaheu]], mai marele vameşilor, [[pocăinţă|se pocăieşte]] , [[mila|dăruind jumătate din averea sa]] săracilor şi întorcând împătrit celor pe care îi [[nedreptatea|nedreptăţise]], aducând astfel [[mântuirea|mântuire]] lui şi întregii sale case (Lc19.1-10)
+
[[Avraam]], fiind binecuvântat de Dumnezeu, ajunsese ''foarte bogat în vite, în argint și aur''.(Fac 13.2)
[[Iosif din Arimateea]] era un om bogat, ucenic al lui [[Iisus]] (Mt 27.57), dar pe ascuns, de frica iudeilor(Ioan.19.38), sfetnic de vază al Soborului, care şi el aştepta [[împărăţia lui Dumnezeu]](Mc15.43). El s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus şi l-a primit în dar (Mc15.45). Iosif a luat trupul şi, împreună cu [[Dreptul Nicodim|Nicodim]] care adusese o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe(Ioan.19.39) l-a înfăşurat într-o pânză curată de în, cumpărată de el, l-a uns cu miresme, după obiceiul evreilor, şi l -a pus într-un mormânt nou al lui însuşi, pe care -l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormântului, şi a plecat.(Mt 27.57-60, Mc15.42-47, Ioan.19.38-42)
+
 
[[Dreptul Nicodim|Nicodim]] era un om bogat din moment ce a adus amestecătura de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe (Ioan 19.39). El era [[farisei|fariseu]], fruntaş al iudeilor, ,,învăţător al lui Israel”(Ioan3.10)este acela care este iniţiat de [[Iisus]] în taina [[botez]]ului (Ioan3.1-21) El este acela care se opune judecaţii răutăcioase şi premature făcută de farisei chiar înainte de judecata propriu-zisă (Ioan7.45-49), punând întrebarea retorică:,,Legea noastră osîndeşte ea pe un om înainte ca să -l asculte şi ştie ce face?`` (Ioan7.51)  
+
[[Lot]] avea și el averi foarte mari. (Fac 13.5-6)
 +
 
 +
[[Isaac]], fiul lui Avraam, binecuvântat și el, a ajuns foarte bogat. (Fac 26.12-13)
 +
 
 +
[[Iacov]], fiul lui Isaac, s-a îmbogățit, având multe turme, robi și roabe, cămile și măgari. (Fac 30.43)
 +
 
 +
[[Iov]] avea ''șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgărițe și un foarte mare număr de slujitori. Și omul acesta era cel mai cu vază dintre toți locuitorii Răsăritului'' (Iov 1.3). Credința lui Iov a rămas neclintită chiar și după ce a pierdut toate bogățiile și pe cei șapte fii și cele trei fete pe care le avea spunând: ''Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!'' (Iov 1.21)
 +
[[Solomon]] este cel care, cerând de la Dumnezeu înțelepciune pentru a-și conduce poporul, primește ''o minte înțeleaptă și pricepută'' cum n-a avut nimeni înainte de el, și cum nu va avea nimeni după el (3Regi 3.10-12), cunoștințe multe ca nisipul mării în domeniile zoologiei și botanicii (3Regi 4.29) și care, pe deasupra, mai primește bogății și slavă, așa încât în timpul vieții lui nu va mai fi niciun împărat ca el. (3Regi 3.13) Dumnezeu apreciază că acesta n-a cerut pentru el nici viață lungă, nici bogății, nici moartea vrăjmașilor. (3Regi 3.11)
 +
 
 +
[[Iezechia]] ''a avut bogăție și mărire foarte mare; și și-a făcut vistierii de păstrat argint, aur, pietre scumpe, aromate, scuturi și tot felul de vase prețioase. A făcut de asemenea și hambare pentru roade: grâu, vin și untdelemn; așezări și iesle pentru tot felul de vite și staule pentru turme. Și-a zidit și cetăți și a avut o mulțime de vite mari și de vite mărunte, pentru că Dumnezeu îi dăduse lui foarte multă avere.'' (2Cron 32.27-29)
 +
 
 +
[[Apostolul Zaheu|Zaheu]], mai marele vameșilor, [[pocăință|se pocăiește]], [[mila|dăruind jumătate din averea sa]] săracilor și întorcând împătrit celor pe care îi [[nedreptatea|nedreptățise]], aducând astfel [[Soteriologie|mântuire]] lui și întregii sale case. (Lc 19.1-10)
 +
 
 +
[[Iosif din Arimateea]] era un om bogat, ucenic al lui [[Iisus]] (Mt 27.57), dar pe ascuns, de frica iudeilor(Ioan 19.38), sfetnic de vază al Soborului, care și el aștepta [[împărăția lui Dumnezeu]](Mc 15.43). El s-a dus la Pilat și a cerut trupul lui Iisus și l-a primit în dar. (Mc 15.45) Iosif a luat trupul și, împreună cu [[Dreptul Nicodim|Nicodim]] care adusese o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă și de aloe (Ioan 19.39) l-a înfășurat într-o pânză curată de în, cumpărată de el, l-a uns cu miresme, după obiceiul evreilor, și l-a pus într-un mormânt nou al lui însuși, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la ușa mormântului, și a plecat.(Mt 27.57-60, Mc 15.42-47, Ioan 19.38-42)
 +
 
 +
[[Dreptul Nicodim|Nicodim]] era un om bogat din moment ce a adus amestecătura de aproape o sută de litri de smirnă și de aloe. (Ioan 19.39) El era [[farisei|fariseu]], fruntaș al iudeilor, ''învățător al lui Israel''(Ioan 3.10) este acela care este inițiat de [[Iisus Hristos]] în taina [[botez]]ului. (Ioan 3.1-21) El este acela care se opune judecații răutăcioase și premature făcută de farisei chiar înainte de judecata propriu-zisă (Ioan 7.45-49), punând întrebarea retorică: ''Legea noastră osândește ea pe un om înainte ca să-l asculte și știe ce face?'' (Ioan 7.51)  
 +
 
 +
Femeia care avea o scurgere de sânge de 12 ani și-și cheltuise toată averea pentru vindecare se vindecă atingându-se de poala lui Iisus, care îi spune că credința sa a mântuit-o. (Lc 8.44)
 +
 
 +
O femeie bogată i-a făcut lui [[Elisei]], pe care-l recunoștea ca pe un om sfânt, o cameră sus la ea pentru a rămâne acolo când va dori. În semn de recunoștință, Elisei, la sfatul lui Ghehazi, slujitorul lui, care-i spusese că ea nu are copil iar bărbatul ei e [[vârstele omului|bătrân]], îi spune că peste un an va ține în brațe un fiu și prorocia se împlinește. (4Regi 4.8-17)
 +
 
 +
==Inconvenientele bogăției==
 +
Bogăția este adesea o pricină de [[invidia|pizmă]] și [[blestem]]e (6). Fiind binecuvântat de [[Dumnezeu]], [[Isaac]] a ajuns foarte bogat, motiv pentru care a început să fie [[invidia|pizmuit]] de filisteni, care au astupat fântânile pe care săpaseră robii tatălui său, Avraam iar Abimelec i-a cerut să plece. [[Înțelepciunea|Înțeleptul]] [[Solomon]] ne interzice să blestemăm pe împărat sau pe cei bogați (puternici)(Eccl10.20). Cel lacom stârnește [[cearta|certuri]](Prov 28.25), își tulbură casa (Prov 15.27) iar bogăția aduce după sine ceartă (Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă! - Prov 17.1), tulburare (Mai bine puțin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăție, cu tulburare! - Prov 15.16) sau chiar [[uciderea|ură]] (Mai bine un prânz de verdețuri, și dragoste, decât un bou îngrășat, și ură - Prov 15.17) Averea mare se strânge uneori pe căi [[nedreptatea|sucite]], (Mai mult prețuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui, decât bogatul care umblă pe căi sucite - Prov 28.6) cu strâmbătate (Mai bine puțin, cu dreptate, decât mari venituri, cu strâmbătate. Prov 16.8,  Ier 17.11), nelegiuiri , vicleșug și [[nepăsarea|indiferență]] (Ier 5.27) sau [[minciuna|minciună]] (Comorile câștigate cu o limbă mincinoasă sunt o deșertăciune care fuge, și ele duc la moarte - Prov 21.6). În plus, cel rău își întrebuințează venitul pentru [[păcat]]. (Prov 10.16) În timp ce ''un om credincios este năpădit de binecuvântări'', cel ce vrea să se îmbogățească repede nu rămâne nepedepsit. (Prov 28.20)
 +
 
 +
==Surprizele bogăției==
 +
Bogăția va ajunge la cineva despre care nu se știe dacă va fi [[înțelepciunea|înțelept]] sau [[nesăbuința|nesăbuit]]<ref>Ecl 2.18-19, Ps 39.5-6, 49.11, 17.14</ref>, dar care nu s-a ostenit deloc pentru ea.<ref>Ecl 2.20-2</ref> Soarta bogatului singur este dramatică.<ref>Ecl 4.7-12</ref> Uneori avuțiile sunt păstrate spre nefericirea stăpânilor lor. <ref>Ecl5.12-13</ref> Alteori o întâmplare nenorocită poate zădărnici o trudă de-o viață.<ref>Ecl5.12-20</ref>  Alteori Dumnezeu îi dă omului tot ce-i dorește sufletul (avere, slavă) dar nu-l lasă să se bucure de ele căci sufletul său nu se satură de bunătățile agonisite, poftele sale rămânând neîmplinite. <ref>Ecl 6.1-12</ref> Când se înmulțesc bunătățile se înmulțesc și căpușele.<ref>Ec l5.11</ref>
  
Femeia care avea o scurgere de sânge de 12 ani şi-şi cheltuise toată averea pentru vindecare se vindecă atingându-se de poala lui Iisus, care îi spune credinţa sa a mântuit-o. (Lc8.44)
+
==Sfaturi pentru bogați==
 +
Bogații au datoria să nu se [[mândria|semețească]], și să nu-și pună [[nădejdea]] în bogăția cea nestatornică, ci în Dumnezeul cel viu, să facă fapte bune, să fie [[mila|darnici]] și cu inima largă, îmbogățindu-se în fapte bune, ca bună temelie pentru [[viața veșnică]]. (1Tim 6.17-19) Căci omul are uneori înclinația de a se încrede în bogățiile lui cele mari și a se bizui pe răutatea lui. (Ps 52.7).
 +
[[Înțelepciunea|Înțeleptul]] [[Solomon]] ne spune să nu ne chinuim să ne îmbogățim și să nu se punem priceperea în aceasta căci bogăția este efemeră, își face aripi și, ca vulturul, își ia zborul spre ceruri. (Prov 23.4-5)
 +
Psalmistul arată că potrivnicii lui se încred în avuțiile lor, se fălesc cu bogăția lor cea mare, dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu prețul răscumpărării. (Ps 49.6-7)
 +
În altă parte psalmistul le spune bogaților să nu se încreadă în asuprire, nici să-și pună [[nădejdea]] zadarnică în [[furt|răpire]], adăugând că atunci când cresc bogățiile omul nu trebuie să-și lipească inima de ele. (Ps 62.10)
 +
Proorocul [[Ieremia]] ne spune că nu e bine ca înțeleptul să se laude cu înțelepciunea lui, nici cel tare cu tăria lui, nici cel bogat cu bogăția lui. Cel care se laudă să se laude că are pricepere și că îl cunoaște pe Dumnezeu, că știe El este cel care face [[mila|milă]], judecată și [[dreptatea|dreptate]] pe pământ căci în acestea găsește plăcere Dumnezeu. (Ier 9.23)
 +
[[Apostolul Iacov]] le recomandă bogaților să se laude cu [[smerenia]] lor căci ei se vor veșteji în umbletele lor precum floarea ierbii: iarba se usucă de la soare, floarea ei cade jos și astfel frumusețea înfățișării ei piere (Iac 1.9-11). Bogații să ia exemplu de la [[Iov]] care nu și-a pus încrederea în aur și nu s-a [[mândria|îngâmfat]] de mărimea averilor sale. (Iov 31.24-25)
  
O femeie bogată i-a făcut lui [[Elisei]], pe care-l recunoştea ca pe  un om sfânt, o cameră sus la ea pentru a rămâne acolo când va dori. În semn de recunoştinţă, Elisei, la sfatul lui Ghehazi, slujitorul lui, care-i spusese că ea nu are copil iar bărbatul ei e [[vârstele omului|bătrân]], îi spune că peste un an va ţine în braţe un fiu şi prorocia se împlineşte (4Regi4.8-17)
+
==În ziua Judecății==
==Inconvenientele bogăţiei==
+
În ziua [[Judecată|Judecății]], bogăția este inutilă, iar bogăția nedreaptă stă împotriva noastră.<ref>Prov 10.2, 11.4, 11.28, Ier 17.11</ref> Cei nelegiuiți se încred în avuțiile lor, și se [[mândria|fălesc]] cu bogăția lor cea mare, dar nu pot să-și răscumpere [[suflet]]ul, ci mor deopotrivă cu ceilalți, iar bogățiile lor nu îi urmează în mormânt.<ref>Ps 49.16,17, Prov 11.28 17, Apoc 3.15-18</ref> Bogățiile pământești nu sunt veșnice.<ref>Prov 27.23-27, Is10.1-3, Is.55.1-7, Is.5.17</ref>  
Bogăţia este adesea o pricină de [[invidia|pizmă]] şi [[blestem]]e (6). Fiind binecuvântat de [[Dumnezeu]], [[Isaac]] a ajuns foarte bogat, motiv pentru care a început să fie [[invidia|pizmuit]] de filisteni, care au astupat fântânile pe care săpaseră robii tatălui său, Avraam iar Abimelec i-a cerut să plece. [[Înţelepciunea|Înţeleptul]] [[Solomon]] ne interzice să blestemăm pe împărat sau pe cei bogaţi (puternici)(Eccl10.20). Cel lacom stârneşte [[cearta|certuri]](Prov 28.25), îşi tulbură casa (Prov15.27) iar bogăţia aduce după sine ceartă (Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă! -Prov.17.1), tulburare (Mai bine puţin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăţie, cu tulburare! -Prov15.16) sau chiar [[uciderea|ură]] (Mai bine un prânz de verdeţuri, şi dragoste, decît un bou îngrăşat, şi ură-Prov15.17) Averea mare se strânge uneori pe căi [[nedreptatea|sucite]], (Mai mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui, decât bogatul care umblă pe căi sucite-Prov.28.6) cu strâmbătate (Mai bine puţin, cu dreptate, decât mari venituri, cu strâmbătate. Prov16.8,  Ier 17.11), nelegiuiri , vicleşug şi [[nepăsarea|indiferenţă]] (Ier 5.27) sau [[minciuna|minciună]] (Comorile cîştigate cu o limbă mincinoasă sunt o deşertăciune care fuge, şi ele duc la moarte- Prov 21.6). În plus, cel rău îşi întrebuinţează venitul pentru [[păcat]].(Prov10.16) În timp ce ,,un om credincios este năpădit de binecuvântări, cel ce vrea să se îmbogăţească repede nu rămâne nepedepsit. (Prov28.20)
 
==Surprizele bogăţiei==
 
Bogăţia va ajunge la cineva despre care nu se ştie dacă va fi [[înţelepciunea|înţelept]] sau [[nesăbuinţa|nesăbuit]]<ref>Ecl 2.18-19, Ps 39.5-6, 49.11, 17.14</ref>, dar care nu s-a ostenit deloc pentru ea.<ref>Ecl 2.20-2</ref> Soarta bogatului singur este dramatică.<ref>Ecl 4.7-12</ref> Uneori avuţiile sunt păstrate spre nefericirea stăpânilor lor. <ref>Ecl5.12-13</ref> Alteori o întâmplare nenorocită poate zădărnici o trudă de-o viaţă.<ref>Ecl5.12-20</ref>  Alteori [[Dumnezeu]] îi dă omului tot ce-i doreşte sufletul (avere, slavă) dar nu-l lasă să se bucure de ele căci sufletul său nu se satură de bunătăţile agonisite, poftele sale rămânând neîmplinite. <ref>Ecl 6.1-12</ref> Când se înmulţesc bunătăţile se înmulţesc şi căpuşele.<ref>Ecl5.11</ref>
 
==Sfaturi pentru bogaţi==
 
Bogaţii au datoria să nu se [[mândria|semeţească]], şi să nu-şi pună [[nădejdea]] în bogăţia cea nestatornică,  ci în [[Dumnezeu]]l cel viu, să facă fapte bune, să fie [[mila|darnici]] şi cu inima largă, îmbogăţindu-se în fapte bune, ca bună temelie pentru [[viaţa veşnică]] (1Tim 6.17-19). Căci omul are uneori înclinaţia de a se încrede în bogăţiile lui cele mari şi a se bizui pe răutatea lui. (Ps52.7).
 
[[Înţelepciunea|Înţeleptul]] [[Solomon]] ne spune să nu ne chinuim să ne îmbogăţim şi să nu se punem priceperea în aceasta căci bogăţia este efemeră, îşi face aripi şi, ca vulturul, îşi ia zborul spre ceruri. (Prov.23.4-5).
 
Psalmistul arată că potrivnicii lui se încred în avuţiile lor, se fălesc cu bogăţia lor cea mare, dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării (Ps 49.6-7). În altă parte psalmistul le spune bogaţilor să nu se încreadă în asuprire, nici să-şi pună [[nădejdea]] zadarnică în [[furt|răpire]], adăugând că atunci când cresc bogăţiile omul nu trebuie să-şi lipească inima de ele. (Ps.62.10).
 
Proorocul [[Ieremia]] ne spune că nu e bine ca înţeleptul să se laude cu înţelepciunea lui, nici cel tare cu tăria lui, nici cel bogat cu bogăţia lui. Cel care se laudă să se laude că are pricepere şi că îl cunoaşte pe [[Dumnezeu]], că ştie că El este cel care face [[mila|milă]], judecată şi [[dreptatea|dreptate]] pe pământ căci în acestea găseşte plăcere Dumnezeu. (Ier 9.23).
 
[[Apostolul Iacov]] le recomandă bogaţilor să se laude cu [[smerenia]] lor căci ei se vor veşteji în umbletele lor precum floarea ierbii: iarba se usucă de la soare, floarea ei cade jos şi astfel frumuseţea înfăţişării ei piere (Iac 1.9-11). Bogaţii să ia exemplu de la [[Iov]] care nu şi-a pus încrederea în aur şi nu s-a [[mândria|îngâmfat]] de mărimea averilor sale (Iov 31.24-25)
 
==În ziua Judecăţii==
 
În ziua [[Judecată|Judecăţii]], bogăţia este inutilă, iar bogăţia nedreaptă stă împotriva noastră<ref>Prov 10.2, 11.4, 11.28, Ier 17.11</ref>. Cei nelegiuiţi se încred în avuţiile lor, şi se [[mândria|fălesc]] cu bogăţia lor cea mare, dar nu pot să-şi răscumpere [[suflet]]ul, ci mor deopotrivă cu ceilalţi, iar bogăţiile lor nu îi urmează în mormânt.<ref>Ps 49.16,17, Prov.11.28 17, Apoc.3.15-18</ref> Bogăţiile pământeşti nu sunt veşnice<ref>Prov.27.23-27, Is10.1-3, Is.55.1-7, Is.5.17</ref>  
 
  
 
==Note==
 
==Note==
 
<div style="font-size:85%; -moz-column-count:2; column-count:2;"><references /></div>
 
<div style="font-size:85%; -moz-column-count:2; column-count:2;"><references /></div>
 +
 
==Bibliografie==
 
==Bibliografie==
Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2
+
*Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001, ISBN 973-9332-86-2
==A se vedea şi==
+
 
 +
*Mitropolia Moldovei și Bucovinei- Concordanță biblică tematică, ediție revăzută și completată de Vasile Dogaru și Neculai Dorneanu după lucrarea ''Călăuza predicatorului'' de Constantin Chiricescu și Constantin Nazarie, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 2000, ISBN 973-9272-58-4
 +
 
 +
*''[http://teologie.md/index.files/doc/Catehism.pdf Învățătura de credință ortodoxă]'', IBMBOR, București, 1996.
 +
 
 +
==A se vedea și==
 
[[Sărăcia]]
 
[[Sărăcia]]
  
 
[[Mila]]
 
[[Mila]]
  
[[Iubirea de arginţi]]
+
[[Iubirea de arginți]]
  
 
[[Judecată]]
 
[[Judecată]]

Versiunea curentă din 27 septembrie 2016 12:54

Acest articol face parte din seria
Spiritualitate didactică
Sfânta Treime
Dumnezeu Tatăl - Dumnezeu Fiul - Duhul Sfânt
Duhuri (spirite)
Îngeri - Diavoli
Viața viitoare
Judecată - Rai - Iad
Sfintele Taine
Botezul - Mirungerea
Sf. Împărtășanie - Mărturisirea
Căsătoria - Preoția
Sf. Maslu
Condiția omului
Omul - Îmbrăcămintea - Munca - Alimentația - Grijile - Visele
Teama - Gelozia - Cercetarea - Plictiseala
Libertatea - Ispita - Virtutea - Păcatul - Patima
Vârstele omului
Sărăcia - Bogăția- Luxul
Plăcerea - Boala - Bucuria- Tristețea- Suferința - Fericirea
Diverse
Cerșetoria - Extratereștri - Superstiții
Patimi ce afectează libertatea omului
Dependența de televizor
Dependența de internet - Dependența de jocurile pe calculator
Jocurile pe bani
Păcate îndreptate împotriva sănătății trupului
Fumatul - Drogurile
Păcate îndreptate împotriva sănătății trupului și sufletului
Prostituția
Decalogul
Decalogul
Rugăciunea, veghea și postul
Rugăciunea
Rugăciunea Tatăl Nostru - Rugăciunea inimii
Veghea - Postul
Virtuți
Virtuțile teologice

Credința - Nădejdea - Iubirea

Credința la români
Virtuțile morale

Înțelepciunea - Smerenia - Mulțumirea - Adevăr
Răbdarea - Stăruința în bine
Prietenia - Blândețea - Iertarea - Pacea
Mila - Dreptatea - Hărnicia

Păcate
Păcate strigătoare la cer
Uciderea - Homosexualitatea
Asuprirea orfanilor, văduvelor, străinilor, săracilor, năpăstuiților
Întârzierea sau oprirea plății lucrătorilor
Păcate capitale
Mândria - Desfrânarea
Iubirea de arginți - Invidia - Lăcomia
Mânia - Lenea
Alte păcate
Necredința - Închinarea la dumnezei străini
Pretexte și justificări pentru necredință - Atitudinea față de cei necredincioși

Vrăjitoria - Credința în astrologie - Credința în reîncarnare
Egoism - Furt - Nedreptatea - Lovirea - Gândurile rele
Nesocotirea părinților - Nesăbuința - Nepăsarea

Păcatele limbii
Minciuna - Mărturia mincinoasă - Hula - Cârtirea
Cearta - Bârfa - Limbuția
Editați această casetă

Bogăția este starea materială favorabilă care depășește necesitățile obișnuite, constând în abundența de bani, bunuri materiale, obiecte prețioase. Ea aduce după sine pizma și blestemele celorlalți iar în propria familie ceartă, tulburare sau chiar ură, în general ea ascunzând multe surprize. Bogăția este o binecuvântare dată omului de Dumnezeu precum ne spune în multe rânduri Sfânta Scriptură [1]În cazul multora ea duce la rătăcirea de la credință, cei stăpâniți de ea ajungând străpunși de o mulțime de chinuri; iar bogații ajung greu în Împărăția cerurilor, așa cum spune Iisus Hristos[2] Sfânta Scriptură se referă și la bogați drepți precum Avraam, Lot, Isaac, Iacov, Iosif, Iov, Iosif din Arimateea, Nicodim, femeia cu scurgere de sânge de 12 ani, femeia bogată din Șunem și alții. Bogații trebuie să le urmeze modelul, având datoria să nu se semețească, să nu-și lipească inima de averi și să nu-și pună nădejdea în bogăția cea nestatornică, ci în Dumnezeul cel viu, să fie darnici și cu inima largă, îmbogățindu-se în fapte bune, ca bună temelie pentru viața veșnică în rai.

Bogatul

Averea este pentru cel bogat o cetate întărită [3], un zid înalt.[4] Bogatul se crede înțelept[5], vorbește cu asprime[6], este stăpânul săracilor[7], are mulți prieteni[8], nu ascultă mustrarea[9]. Bogăția îl poate determina să se lepede de Dumnezeu[10], [11] Ea aduce de multe ori ură[12], tulburare[13] sau ceartă[14] în casă. Averea câștigată pe nedrept, pe căi sucite, este deșartă și duce la moarte[15] Un sărac cinstit este mai bun decât un bogat păcătos [16] Bogatul este stăpânul celor săraci și creditorul este stăpânul datornicului[17]. Credinciosul este tulburat și mâhnit când îi vede pe cei răi și bogați ca sunt fericiți, netulburați, mândri, asupritori și semănători ai îndoielii în puterea lui Dumnezeu dar intrarea în biserică îi dezvăluie lămurit prăpădul ce îi așteaptă [18]. Omul rău îți întrebuințează câștigul pentru păcat[19]. Cel ce vrea să se îmbogățească repede nu rămâne nepedepsit[20]. Bogăția câștigată fără efort este cheltuită mai ușor decât cea strânsă în timp[21]. Bogățiile păcătosului sunt păstrate pentru cel neprihănit[22]. Asupritorii săracilor vor trebui să-și dea tainul celor mai bogați[23] Unii bogați și-au strâns comori în zilele din urmă, au oprit plata lucrătorilor, au trăit în huzur și au ucis pe cel neprihănit.[24]

Iisus îi căinează pe bogați, căci își iau de pe-aici mângâierea[25]

Bogăția, care este efemeră, ca vulturul care-și ia zborul spre ceruri[26], este mult inferioară înțelepciunii[27], numelui bun[28] și faptului de a fi iubit.[29] Căci cel care se încrede în ea va cădea[30]; bogăția nu-i va sluji la nimic în ziua mâniei[31] Iov nu se încrede în bogății[32]. Bogăția câștigată fără trudă scade[33], o moștenire repede câștigată de la început nu va fi binecuvântată la sfârșit[34], cel ce vrea să se îmbogățească repede nu va rămâne nepedepsit[35], averea păcătosului ajunge la cel neprihănit[36], peste zgârcit va veni lipsa.[37] Bogăția este un dar de la Dumnezeu. Isaac, Iov, Solomon, Iezechia sunt binecuvântați de Dumnezeu și ajung foarte bogați[38] Zaheu, mai marele vameșilor, se învrednicește de mântuire, căci pocăința să poartă roadă[39] Uneori oamenii bogați sunt apropiați de credință[40] , lucru rar, căci mai ușor trece o cămilă prin urechile acului decât intră un bogat în împărăția cerurilor, astfel încât „mulți dintre cei dintâi vor fi cei din urmă”.[41] Mt 19.16-30

Persoane bogate păcătoase

În pilda bogatului nemilostiv, bogatul ajunge în Locuința morților, loc de chin și suferință. (Lc16.19-31)

O roabă cu duh pitonicesc care aducea mari câștiguri stăpânilor ei se luase după Pavel strigând că oamenii aceia (Pavel și Sila) sunt robii Dumnezeului Celui Prea Înalt și că vestesc calea mântuirii. După mai multe zile, Pavel, necăjit, se întoarce și poruncește duhului acesteia, în Numele lui Iisus Hristos, să iasă din ea și roaba este părăsită de duh spre disperarea stăpânilor ei. Aceștia îi iau pe Pavel și Sila, îi târăsc înaintea fruntașilor și îi dau pe mâna dregătorilor, acuzându-i de tulburarea cetății și de vestirea unor obiceiuri noi. Apostolii Pavel și Sila sunt biciuiți și întemnițați. (Fapte 16,16-24)

Domnitorii filistenilor, aflați în urmărirea lui Samson (judecător în Israel timp de 20 de ani) îi promit Dalilei o mie o sută sicli de argint dacă va afla de la el sursa puterii sale obișnuite. După ce o minte de trei ori și filistenii eșuează în a-l prinde, fiindcă ea îl necăjea și-l chinuia în fiecare zi cu stăruințele ei, sufletul i s-a umplut de o neliniște de moarte, și-a deschis toată inima față de ea, și i-a zis că toată puterea lui îi stă în păr. Filistenii l-au prins, i-au scos ochii; l-au pogorât la Gaza, și l-au legat cu niște lanțuri de aramă și îl țineau în temniță. Dar părul capului lui a început iarăși să crească, după ce fusese ras. Domnitorii filistenilor s-au strâns să aducă o mare jertfă dumnezeului lor și ca să se veselească, mulțumind dumnezeului lor că l-au prins pe Samson și poporul făcea la fel. Și au scos pe Samson din temniță și l-au obligat să joace. Pretextând că vrea să se rezeme pe stâlpii casei, Samson i-a cerut tânărului care-l ținea să-l lase de mână și, rugându-se Domnului să-i permită să se răzbune pe filisteni pentru pierderea ochilor, a dărâmat stâlpii pe care se rezema casa, ucigând astfel cei aproape trei mii de oameni care erau în casă și pe acoperișul ei. (Jud, cap16).

Unii bogați nu se dau în lături de la uciderea săracilor în goana lor pentru avere. (Iac 5:1-6)

Persoane bogate virtuoase

Avraam, fiind binecuvântat de Dumnezeu, ajunsese foarte bogat în vite, în argint și aur.(Fac 13.2)

Lot avea și el averi foarte mari. (Fac 13.5-6)

Isaac, fiul lui Avraam, binecuvântat și el, a ajuns foarte bogat. (Fac 26.12-13)

Iacov, fiul lui Isaac, s-a îmbogățit, având multe turme, robi și roabe, cămile și măgari. (Fac 30.43)

Iov avea șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgărițe și un foarte mare număr de slujitori. Și omul acesta era cel mai cu vază dintre toți locuitorii Răsăritului (Iov 1.3). Credința lui Iov a rămas neclintită chiar și după ce a pierdut toate bogățiile și pe cei șapte fii și cele trei fete pe care le avea spunând: Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat! (Iov 1.21) Solomon este cel care, cerând de la Dumnezeu înțelepciune pentru a-și conduce poporul, primește o minte înțeleaptă și pricepută cum n-a avut nimeni înainte de el, și cum nu va avea nimeni după el (3Regi 3.10-12), cunoștințe multe ca nisipul mării în domeniile zoologiei și botanicii (3Regi 4.29) și care, pe deasupra, mai primește bogății și slavă, așa încât în timpul vieții lui nu va mai fi niciun împărat ca el. (3Regi 3.13) Dumnezeu apreciază că acesta n-a cerut pentru el nici viață lungă, nici bogății, nici moartea vrăjmașilor. (3Regi 3.11)

Iezechia a avut bogăție și mărire foarte mare; și și-a făcut vistierii de păstrat argint, aur, pietre scumpe, aromate, scuturi și tot felul de vase prețioase. A făcut de asemenea și hambare pentru roade: grâu, vin și untdelemn; așezări și iesle pentru tot felul de vite și staule pentru turme. Și-a zidit și cetăți și a avut o mulțime de vite mari și de vite mărunte, pentru că Dumnezeu îi dăduse lui foarte multă avere. (2Cron 32.27-29)

Zaheu, mai marele vameșilor, se pocăiește, dăruind jumătate din averea sa săracilor și întorcând împătrit celor pe care îi nedreptățise, aducând astfel mântuire lui și întregii sale case. (Lc 19.1-10)

Iosif din Arimateea era un om bogat, ucenic al lui Iisus (Mt 27.57), dar pe ascuns, de frica iudeilor(Ioan 19.38), sfetnic de vază al Soborului, care și el aștepta împărăția lui Dumnezeu(Mc 15.43). El s-a dus la Pilat și a cerut trupul lui Iisus și l-a primit în dar. (Mc 15.45) Iosif a luat trupul și, împreună cu Nicodim care adusese o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă și de aloe (Ioan 19.39) l-a înfășurat într-o pânză curată de în, cumpărată de el, l-a uns cu miresme, după obiceiul evreilor, și l-a pus într-un mormânt nou al lui însuși, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la ușa mormântului, și a plecat.(Mt 27.57-60, Mc 15.42-47, Ioan 19.38-42)

Nicodim era un om bogat din moment ce a adus amestecătura de aproape o sută de litri de smirnă și de aloe. (Ioan 19.39) El era fariseu, fruntaș al iudeilor, învățător al lui Israel(Ioan 3.10) este acela care este inițiat de Iisus Hristos în taina botezului. (Ioan 3.1-21) El este acela care se opune judecații răutăcioase și premature făcută de farisei chiar înainte de judecata propriu-zisă (Ioan 7.45-49), punând întrebarea retorică: Legea noastră osândește ea pe un om înainte ca să-l asculte și să știe ce face? (Ioan 7.51)

Femeia care avea o scurgere de sânge de 12 ani și-și cheltuise toată averea pentru vindecare se vindecă atingându-se de poala lui Iisus, care îi spune că credința sa a mântuit-o. (Lc 8.44)

O femeie bogată i-a făcut lui Elisei, pe care-l recunoștea ca pe un om sfânt, o cameră sus la ea pentru a rămâne acolo când va dori. În semn de recunoștință, Elisei, la sfatul lui Ghehazi, slujitorul lui, care-i spusese că ea nu are copil iar bărbatul ei e bătrân, îi spune că peste un an va ține în brațe un fiu și prorocia se împlinește. (4Regi 4.8-17)

Inconvenientele bogăției

Bogăția este adesea o pricină de pizmă și blesteme (6). Fiind binecuvântat de Dumnezeu, Isaac a ajuns foarte bogat, motiv pentru care a început să fie pizmuit de filisteni, care au astupat fântânile pe care săpaseră robii tatălui său, Avraam iar Abimelec i-a cerut să plece. Înțeleptul Solomon ne interzice să blestemăm pe împărat sau pe cei bogați (puternici)(Eccl10.20). Cel lacom stârnește certuri(Prov 28.25), își tulbură casa (Prov 15.27) iar bogăția aduce după sine ceartă (Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă! - Prov 17.1), tulburare (Mai bine puțin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăție, cu tulburare! - Prov 15.16) sau chiar ură (Mai bine un prânz de verdețuri, și dragoste, decât un bou îngrășat, și ură - Prov 15.17) Averea mare se strânge uneori pe căi sucite, (Mai mult prețuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui, decât bogatul care umblă pe căi sucite - Prov 28.6) cu strâmbătate (Mai bine puțin, cu dreptate, decât mari venituri, cu strâmbătate. Prov 16.8, Ier 17.11), nelegiuiri , vicleșug și indiferență (Ier 5.27) sau minciună (Comorile câștigate cu o limbă mincinoasă sunt o deșertăciune care fuge, și ele duc la moarte - Prov 21.6). În plus, cel rău își întrebuințează venitul pentru păcat. (Prov 10.16) În timp ce un om credincios este năpădit de binecuvântări, cel ce vrea să se îmbogățească repede nu rămâne nepedepsit. (Prov 28.20)

Surprizele bogăției

Bogăția va ajunge la cineva despre care nu se știe dacă va fi înțelept sau nesăbuit[42], dar care nu s-a ostenit deloc pentru ea.[43] Soarta bogatului singur este dramatică.[44] Uneori avuțiile sunt păstrate spre nefericirea stăpânilor lor. [45] Alteori o întâmplare nenorocită poate zădărnici o trudă de-o viață.[46] Alteori Dumnezeu îi dă omului tot ce-i dorește sufletul (avere, slavă) dar nu-l lasă să se bucure de ele căci sufletul său nu se satură de bunătățile agonisite, poftele sale rămânând neîmplinite. [47] Când se înmulțesc bunătățile se înmulțesc și căpușele.[48]

Sfaturi pentru bogați

Bogații au datoria să nu se semețească, și să nu-și pună nădejdea în bogăția cea nestatornică, ci în Dumnezeul cel viu, să facă fapte bune, să fie darnici și cu inima largă, îmbogățindu-se în fapte bune, ca bună temelie pentru viața veșnică. (1Tim 6.17-19) Căci omul are uneori înclinația de a se încrede în bogățiile lui cele mari și a se bizui pe răutatea lui. (Ps 52.7). Înțeleptul Solomon ne spune să nu ne chinuim să ne îmbogățim și să nu se punem priceperea în aceasta căci bogăția este efemeră, își face aripi și, ca vulturul, își ia zborul spre ceruri. (Prov 23.4-5) Psalmistul arată că potrivnicii lui se încred în avuțiile lor, se fălesc cu bogăția lor cea mare, dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu prețul răscumpărării. (Ps 49.6-7) În altă parte psalmistul le spune bogaților să nu se încreadă în asuprire, nici să-și pună nădejdea zadarnică în răpire, adăugând că atunci când cresc bogățiile omul nu trebuie să-și lipească inima de ele. (Ps 62.10) Proorocul Ieremia ne spune că nu e bine ca înțeleptul să se laude cu înțelepciunea lui, nici cel tare cu tăria lui, nici cel bogat cu bogăția lui. Cel care se laudă să se laude că are pricepere și că îl cunoaște pe Dumnezeu, că știe că El este cel care face milă, judecată și dreptate pe pământ căci în acestea găsește plăcere Dumnezeu. (Ier 9.23) Apostolul Iacov le recomandă bogaților să se laude cu smerenia lor căci ei se vor veșteji în umbletele lor precum floarea ierbii: iarba se usucă de la soare, floarea ei cade jos și astfel frumusețea înfățișării ei piere (Iac 1.9-11). Bogații să ia exemplu de la Iov care nu și-a pus încrederea în aur și nu s-a îngâmfat de mărimea averilor sale. (Iov 31.24-25)

În ziua Judecății

În ziua Judecății, bogăția este inutilă, iar bogăția nedreaptă stă împotriva noastră.[49] Cei nelegiuiți se încred în avuțiile lor, și se fălesc cu bogăția lor cea mare, dar nu pot să-și răscumpere sufletul, ci mor deopotrivă cu ceilalți, iar bogățiile lor nu îi urmează în mormânt.[50] Bogățiile pământești nu sunt veșnice.[51]

Note

  1. (Fac 26.12-Isaac, Fac 39.5-Iosif, Iov 1.10- Iov, 2Cron 32.27-29 - Iezechia)
  2. Mc10.25, Lc 10.25
  3. Prov10.15,18.11
  4. Prov 18.11
  5. Prov 28.11
  6. Prov 18.23
  7. Prov 22.7
  8. Prov 14.20
  9. Prov 13.7-8
  10. Prov 30.8-9
  11. Mt 19.30
  12. Prov 15.17
  13. Prov 15.17
  14. Prov 17.1
  15. Prov 16.8, 21.6,28.6,22.16
  16. Prov 16.8,19.22, 21.6, 28.6, Ier 5.27,17.11
  17. Prov 22.7
  18. Ps 73
  19. Prov 10.16,17.16,11.26
  20. Prov 28.20
  21. Prov 13.11,20.21
  22. Prov 13.22,28.8
  23. Prov 22.16
  24. Iac 5.1-6
  25. Mat 6.2
  26. Prov 23.4-5; 27.23-27
  27. Prov 3.14
  28. Prov 22.1
  29. Prov 22.1
  30. Prov 11.28
  31. Prov 11.4
  32. Iov 24
  33. Prov 13.11
  34. Prov 20.21
  35. Prov 28.20
  36. Prov 13.22, 28.8
  37. Prov 28.22
  38. Fac 26.12-14, 1Imparati 3.1-14, ?Regi 3.13,10.23; 2 Cronici 1.11, 9.22, 1 Reg 2.7,8, 2 Cron 32.23-29, Ps 112.1-3, Is 61.6
  39. Lc 19.1-10
  40. Mt 27.57
  41. Prov 10.15,18.11
  42. Ecl 2.18-19, Ps 39.5-6, 49.11, 17.14
  43. Ecl 2.20-2
  44. Ecl 4.7-12
  45. Ecl5.12-13
  46. Ecl5.12-20
  47. Ecl 6.1-12
  48. Ec l5.11
  49. Prov 10.2, 11.4, 11.28, Ier 17.11
  50. Ps 49.16,17, Prov 11.28 17, Apoc 3.15-18
  51. Prov 27.23-27, Is10.1-3, Is.55.1-7, Is.5.17

Bibliografie

  • Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001, ISBN 973-9332-86-2
  • Mitropolia Moldovei și Bucovinei- Concordanță biblică tematică, ediție revăzută și completată de Vasile Dogaru și Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Constantin Chiricescu și Constantin Nazarie, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 2000, ISBN 973-9272-58-4

A se vedea și

Sărăcia

Mila

Iubirea de arginți

Judecată

Rai

Iad