Modificări

Termenul '''Ortodox Vechi-Oriental''' se referă la bisericile creştine de tradiţie răsăriteană care ţin credinţa recunosc după doar primele trei [[Sinoade Ecumenice]] ale [[Bisericii Ortodoxe]]- sinoadele [[Sinodul I Ecumenic|Întâi de la Niceea]], [[Sinodul II Ecumenic|Întâi de la Constantinopol]] şi [[Sinodul III Ecumenic|Sinodul de la Efes]]. Bisericile Vechi-Orientale Ortodoxe resping [[dogma|definirile dogmatice]] ale [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului de la Calcedon]], fiind numite din această cauză şi "necalcedoniene" sau "anticalcedoniene".

AstfelDeşi se intitulează pe sine "Biserici Ortodoxe Orientale", în ciuda denumirilor asemănătoare, Bisericile Orientale Ortodoxe sunt deosebite de ele se deosebesc de Bisericile cunoscute, de obicei, sub numele de „[[Biserica Ortodoxă|Ortodoxe Răsăritene]]”.

Bisericile Vechi-Orientale Ortodoxe s-au [[schismă|despărţit]] de celelate Biserici creştine în secolul al V-lea. Separarea a apărut în parte din refuzul Bisericilor Orientale Ortodoxe de acceptare a [[dogmă|dogmei]] [[Hristologie|Hristologice]] promulgate de Sinodul de la Calcedon, conform căreia [[Iisus Hristos]] are două [[fire|naturi]] – una divină şi una umană, cu toate că acestea sunt inseparabile şi acţionează ca o singură [[ipostas|Persoană]]. Pentru aceste comunități şi pentru [[episcop|ierarhii]] lor, acest lucru însemna o acceptare a [[nestorianism]]ului. În schimb, ei susţineau o formulă care accentua unitatea [[Întruparea|Întrupării]], dincolo de orice alte considerente. Bisericile Vechi-Orientale Ortodoxe sunt deseori numite în tradiţia Ortodoxiei Calcedoniene biserici [[Monofizitism|monofizite]], dar ele resping această etichetă, asociată cu [[Eutihianism|Monofizitismul Eutihian]], folosind în schimb termenul de biserici „non-Calcedoniene” „necalcedoniene” sau „[[Miafizitism|Miafizitemiafizite]]”. Creştinii Ortodocşi Vechi-Orientali de astăzi au anatemizt respins învăţăturile monofizite extreme ale lui [[Eutihie]], monofizite, care susţineau existenţa unei singure firi a lui Hristos, cea dumnezeiască, adoptând în schimb o credinţă miafizită, a unei firi dumnezeieşti compuse a lui Hristos. În [[Biserica Ortodoxă|Ortodoxia Răsăriteană]] aceste comunități mai sunt numite şi “anti-Calcedoniene”; Ortodoxia Calcedoniană susţine existenţa a două firi în Hristos, una dumnezeiască şi una omenească, potrivit formulei Sinodului al IV-lea Ecumenic: "nedespărţite, neîmpărţite, neamestecate şi neschimbate".

În secolul XX, au fost deschise căi de dialog între Ortodoxia Orientală Bisericile Vechi-Orientale şi Ortodoxia Calcedoniană; adeptii dialogului unii teologi susţin că de fapt cele două comunităţi au o [[Hristologie]] comunăasemănătoare, dar folosesc o terminologie diferită (dată fiind complexitatea termenilor greceşti folosiți, care nu au echivalente riguros exacte în alte limbi); dincolo de aceste discuţii, Bisericile Vechi-Orientale refuză totuşi să accepte Sinodul al IV-lea Ecumenic şi celelalte Sinoade Ecumenice care au urmat, acest lucru constituind un impediment major în realizarea unei unificări. TotuşiAstfel, [[intercomuniune|comuniunea deplinăeuharistică]] nu este încă restabilităexistă. De asemenea, Bisericile Vechi-Orientale Ortodoxe au convenit asupra unor declaraţii hristologice comune cu [[Biserica Romano-Catolică]] şi cu familia [[Biserica Ortodoxă|Ortodoxă Răsăriteană (Calcedoniană)]] (Patriarhia Ecumenică şi şi reprezentanţi oficiali ai altor Biserici Ortodoxe Răsăritene) [http://www.monachos.net/mb/messages/4225/ORIENT3-20256.doc].

* [[Biserica din Alexandria (Coptă)]]* [[Biserica Antiohiei (Siriacă)]] (Ortodoxia SiriacăVechii-Orientali Siriaci, Biserica „Iacobită”)

* [[Biserica din Alexandria (Coptă)]]** [[Biserică Ortodoxă (Coptă) Britanică |Biserică Ortodoxă Coptă Britanică]], parte canonică a Bisericii Ortodoxe Britanice a Alexandriei din 1994