Biserica Sfântului Mormânt (Ierusalim): Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: {{Traducere EN}} right|thumb|400px|Exterior of the Church of the Holy Sepulchre The '''Church of the Holy Sepulchre''', called '''Church of the ...)
 
m (Adăugare legătură)
 
(Nu s-au afișat 19 versiuni intermediare efectuate de alți 6 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
−
{{Traducere EN}}
+
[[Fișier:Holy Sepulchre exterior.jpg|right|thumb|400px|Exteriorul Bisericii Sfântului Mormânt]]
 +
'''Biserica Sfântului Mormânt''', supranumită și '''Biserica Sfintei Învieri''' (''Anastasis'') de către creștinii răsăriteni, este o biserică creștină care acum se află în interiorul fortificațiilor Orașului Vechi al Ierusalimului. Pământul pe care este construită biserica este cinstit de mulți creștini ca fiind [[Golgota]], Muntele Calvarului, unde Domnul [[Iisus Hristos]] a fost răstignit, după cum atestă [[Noul Testament]]. De asemenea, include locul unde Iisus a fost înmormântat (mormântul). Încă din secolul al IV-lea, biserica a fost un important loc de [[pelerinaj]], iar partea care este administrată de ortodocși este în grija [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Bisericii Ortodoxe din Ierusalim]]. Biserica Ortodoxă face pomenirea începerii construirii Bisericii Sfântului Mormânt pe [[13 septembrie]].
  
−
[[Image:Holy Sepulchre exterior.jpg|right|thumb|400px|Exterior of the Church of the Holy Sepulchre]]
+
==Istoric==
−
The '''Church of the Holy Sepulchre''', called '''Church of the Resurrection''' (''Anastasis'') by Eastern Christians, is a Christian church now within the walled Old City of Jerusalem.  The ground the church rests on is venerated by many Christians as [[Golgotha]], the Hill of Calvary where the [[New Testament]] records that Jesus Christ was crucified.  It also contains the place where Jesus was buried (the sepulchre).  The church has been an important [[pilgrimage]] destination since the 4th century, and the portions of it administered by the Orthodox are in the care of the [[Church of Jerusalem]]. The Church commemorates the founding of the Church of the Holy Sepulchre on [[September 13]].
+
Clădirea inițială a fost începută de [[Constantin cel Mare]] în anul 335, după ce a demolat un templu păgân aflat acolo, probabil templul Afroditei construit de împăratul Hadrian. Constantin a trimis-o pe mama sa, Sfânta [[Elena Împărăteasa|Elena]], să găsească locul; se spune că în timpul săpăturilor a fost găsită [[Crucea cea Adevărată|Sfânta Cruce]]. Biserica a fost construită în jurul dealului Răstignirii care a fost excavat, și de fapt existau trei biserici legate între ele, construite peste trei locuri sfinte diferite, inclusiv o biserică mare (''Martyrium''-ul vizitat de monahia [[Egeria]] în anii 380), un ''atrium'' cu coloane încorporat (''Triportico'') construit în jurul Stâncii tradiționale a Calvarului, și o rotondă, numită ''Anastasis'' (''Învierea''), care conține rămășițele peșterii pe care Sfânta Elena și Sfântul [[Macarie I al Ierusalimului|Macarie]], Patriarh al Ierusalimului le-au identificat ca fiind locul de înmormântare al Mântuitorului. Piatra înconjurătoare a fost tăiată, iar Mormântul a fost așezat într-o structură numită ''Edicula'' (din latinescul ''aediculum'', clădire mică) în centrul rotondei. Domul rotondei a fost finalizat în secolul al IV-lea.
−
==History==
 
−
The initial building was founded by [[Constantine the Great]] in 335, after he had removed a pagan  temple on the site that was possibly the Temple of Aphrodite built by Hadrian. Constantine had sent his mother St. [[Helen]] to find the site; during excavations she is said to have discovered the [[True Cross]]. The church was built around the excavated hill of the Crucifixion, and was actually three connected churches built over the three different holy sites, including a great basilica (the ''Martyrium'' visited by the nun [[Egeria]] in the 380s), an enclosed colonnaded atrium (the ''Triportico'') built around the traditional Rock of Calvary, and a rotunda, called the ''Anastasis'' ("Resurrection"), which contained the remains of the cave that St. Helen and St. [[Makarios I of Jerusalem|Macarius]], [[Patriarch of Jerusalem]], had identified with the burial site of Jesus. The surrounding rock was cut away, and the Tomb was encased in a structure called the ''Edicule'' (from the Latin ''aediculum'', small building) in the center of the rotunda. The dome of the rotunda was completed by the end of the 4th century.
 
  
−
This building was damaged by fire in 614 when the Persians under Khosrau II invaded Jerusalem and captured the Cross. In 630, Emperor [[Heraclius]], who had captured the Cross from the Persians, marched triumphantly into Jerusalem and restored the True Cross to the rebuilt Church of the Holy Sepulchre.
+
Această clădire a fost deteriorată ca urmare a unui incendiu din anul 614 când perșii conduși de Chosroes al II-lea au invadat Ierusalimul și au capturat Sfânta Cruce. În anul 630, împăratul [[Heraclie]], care recuperase Sfânta Cruce de la perși, a intrat triumfător în Ierusalim și a înapoiat Sfânta Cruce Bisericii reconstruite a Sfântului Mormânt.
  
−
[[Image:Holy Sepulchre iconostasis.jpg|left|thumb|300px|The iconostasis in the Orthodox [[katholikon]]]]
+
[[Image:Holy Sepulchre iconostasis.jpg|left|thumb|300px|Iconostasul din [[catolicon|katholikon]]-ul ortodox]]
−
Under the Muslims it remained a Christian church, unlike many other churches, which suffered destruction or conversion into mosques. The early Muslim rulers protected the city's Christian sites, prohibiting their destruction and their use as living quarters, but after a riot in 966, where the doors and roof were burnt, the original building was completely destroyed on [[October 18]], 1009, by the "mad" Fatimid caliph Al-Hakim bi-Amr Allah, who hacked out the church's foundations down to bedrock.  The east and west walls and the roof of the Edicule were destroyed or damaged (contemporary accounts vary), but the north and south walls were likely protected by rubble from further damage.
+
Sub ocupația musulmană a rămas biserică creștină, spre deosebire de multe alte biserici care au fost distruse sau transformate în moschei. Primii guvernanți musulmani au protejat siturile creștine ale orașului, interzicând distrugerea lor sau folosirea ca apartamente de locuit, dar după o răzmeriță din 966, când ușile și acoperișul au fost arse, clădirea inițială a fost distrusă complet în [[18 octombrie]], de către ''nebunul'' 
 +
Fatimid calif Al-Hakim bi-Amr Allah, care a scos fundațiile bisericii până la stâncă. Zidurile estic și vestic ale ''Ediculei'' au fost distruse sau deteriorate (părerile contemporanilor sunt împărțite), dar zidurile nordic și sudic au fot protejate cu moloz de distrugeri viitoare.
  
−
However, a series of small chapels was erected on the site by [[Constantine IX Monomachos]] in 1048 under stringent conditions imposed by the caliphate. The rebuilt sites were taken by the knights of the [[First Crusade]] on [[July 15]], 1099. Crusader chief Godfrey of Bouillon, who became the first "king of Jerusalem," decided not to use the title "king" during his lifetime, and declared himself ''Advocatus Sancti Sepulchri'', "Protector (or Defender) of the Holy Sepulchre." The chronicler William of Tyre reports on the reconstruction. The Crusaders began to renovate the church in a Romanesque style and added a bell tower. These renovations which unified the holy sites were completed during the reign of Queen Melisende 50 years later in 1149. The church was also the site of the kingdom's scriptorium.
+
Cu toate acestea, o serie de capele mici au fost ridicate pe acest loc de către [[Constantin al IX-lea Monomahul]] în anul 1048, datorită condițiilor stricte impuse de califat. Reconstruirea bisericii a fost inițiată de cavalerii [[Cruciada I|primei cruciade]] în [[15 iulie]] 1099. Şeful cruciaților, Godefroy de Bouillon, care devine primul ''Rege al Ierusalimului'', hotărăște să nu se intituleze ''rege'' în timpul vieții sale, și se declară el însuși ''Advocatus Sancti Sepulchri'', "Protector (sau Apărător) al Sfântului Mormânt." Cronicarul William din Tyre vorbește despre reconstrucție. Cruciații încep să renoveze biserica în stil romanesc și îi adaugă o clopotniță. Aceste renovări care reunifică locurile sfinte sunt finalizate în timpul domniei Reginei Melisende, 50 de ani mai târziu, în 1149. De asemenea, biserica era locul cancelariei regatului.
  
−
The church was an inspiration for churches in Europe like Santa Gerusalemme in Bologna and the "Round Church" of Cambridge, England.
+
Această construcție a fost sursă de inspirație pentru bisericile din Europa, cum ar fi Santa Gerusalemme în Bologna și "Biserica Rotundă" din Cambridge, Anglia.
  
−
The Franciscan monks renovated it further in 1555, as it had been neglected despite increased numbers of pilgrims. A fire severely damaged the structure again in 1808, causing the dome of the Rotunda to collapse and smashing the Edicule's exterior decoration. The Rotunda and the Edicule's exterior were rebuilt in 1809. The fire did not reach the interior of the Edicule, and the marble decoration of the Tomb dates mainly to the 1555 restoration. The current dome dates from 1870. Extensive modern renovations began in 1959, including a redecoration of the dome from 1994 to 1997.  
+
Călugării franciscani o renovează mai târziu în 1555, dar biserica este neglijată, în ciuda numărului în creștere de pelerini. În 1808, un incendiu îi afectează grav structura, provocând căderea domului Rotondei și sfărâmarea decorațiunilor exterioare ale Ediculei. Rotonda și Edicula au fost reconstruite în 1809. Focul nu a atins interiorul Ediculei și nici decorațiile din marmură ale Mormântului care, majoritatea, datau de la restaurarea din 1555. Domul actual datează din 1870. Restaurări ample au început în 1959, incluzând și redecorarea Domului în perioada 1994-1997.
  
−
Several Christian communions cooperate (sometimes acrimoniously) in the administration and maintenance of the church and its grounds, under a fiat of ''status quo'' that was issued by the Sublime Porte in 1852, to end the violent local bickering. The three, first appointed when Crusaders held Jerusalem, are the [[Orthodox Church|Orthodox]], the [[Church of Armenia|Armenian Apostolic]] and [[Roman Catholic Church|Roman Catholic]] churches. These remain the primary custodians of the church. In the 19th century, the [[Church of Alexandria (Coptic)|Coptic Orthodox]], the [[Church of Ethiopia|Ethiopian Orthodox]] and the [[Church of Antioch (Jacobite)|Syrian Orthodox]] acquired lesser responsibilities, which include shrines and other structures within and around the building. An agreement regulates times and places of worship for each communion. For centuries, two neutral neighbour Muslim families appointed by Saladin, the Nuseibeh and Joudeh families, were the custodians of the key to the single door.  
+
Câteva comunități creștine cooperează (câteodată cu mare dificultate) la administrarea și întreținerea bisericii și locului, sub incidența unui ''status quo'' emis de Sublima Poartă în 1852 pentru a oprii ciorovăielile locale, adeseori violente. Cele trei comunități, numite prima dată când cruciații au capturat Ierusalimul, sunt Bisericile [[Biserica Ortodoxă|Ortodoxă]], [[Biserica Armeniei|Armeană Apostolică]] și [[Biserica Romano-Catolică|Catolică]]. Acestea au rămas custozii de bază ai bisericii. În secolul al XIX-lea, [[Biserica din Alexandria (coptă)|copții]], [[Biserica din Etiopia|etiopienii]] și [[Biserica Antiohiei (siriacă)|Biserica siriacă iacobită]] au primit unele responsabilități minore, care includ morminte și alte structuri în interiorul și în afara bisericii. Există o înțelegere care stabilește perioadele și locurile de rugăciune pentru fiecare comunitate. Timp de secole, două familii musulmane, vecine și neutre, numite de Saladin, familiile Nuseibeh și Joudeh, sunt custozii cheii singurei uși.
  
−
When a fire broke out in 1840, dozens of pilgrims were trampled to death. On June 20, 1999, all the Christian communions who share control agreed in a decision to install a new exit door in the church.
+
La un incendiu izbucnit în 1840, câteva zeci de pelerini s-au călcat în picioare până la moarte. În 20 iunie 1999, toate comunitățile creștine care dețin controlul au hotărât de comun acord să instaleze o ușă nouă în biserică.
  
−
==Current configuration of the Holy Sepulchre==
+
==Configurația actuală a Sfântului Mormânt==
−
[[Image:Tomb of Christ.jpg|right|thumb|350px|The Tomb of [[Jesus Christ]]]]
+
[[Image:Tomb of Christ.jpg|right|thumb|350px|Mormântul [[Iisus Hristos|Mântuitorului]]]]
−
In the center of the Holy Sepulchre Church, underneath the largest dome (recently renovated), lays the Holy Sepulchre itself. This temple is used by all the [[Orthodox Church|Greeks]], [[Roman Catholic Church|Latins]] and [[Oriental Orthodox|Oriental Orthodox]]. It is a red granite edifice, with a large number of giant candlesticks in the front of it.  The Armenians, the Latins and the Greeks all serve Liturgy or Mass daily inside the Holy Sepulchre.  It is used for the Holy Saturday ceremony of the [[Holy Fire]], which is celebrated by the Orthodox Patriarch of Jerusalem. To its rear, within an ironwork cage-like structure, lies the altar used by the Coptic Orthodox.  Past that, inside a rear, very rough hewned chapel, the [[Church of Antioch (Jacobite)|Syriac Orthodox]] celebrate their [[liturgy|liturgies]] on Sundays. To the right of the sepulchre is the Roman Catholic area, which consists of a large square chapel and another private chapel for the Franciscan monks. Immediately in the front of the Sepulchre is what would be the main area of the church for the congregation, which has been walled off and used by the  Orthodox. It features a large [[iconostasis]], and two thrones for the superior and the [[Patriarch]]. Past that, there is the entrance area, which features the stone of annointing which Jesus' dead body is believed to have been prepared for burial upon. Up the stairs to the right of that area, is the most lavishly decorated part of the church, the chapel where Jesus is believed to have been crucified. This area is run by the Orthodox, while the Roman Catholics have an altar to the side. Additionally, there is a subterranean chapel which is run by the Armenians, which commemorates the finding of the [[True Cross]].  
+
În centrul Bisericii Sfântului Mormânt, sub cel mai mare dom (recent renovat), se găsește însuși Sfântul Mormânt. Acest loc este folosit de toate trei bisericile. Este un edificiu din granit roșu, cu un mare număr de sfeșnice uriașe în fața lui. Armenii, latinii și grecii, toți slujesc [[Sfânta Liturghie]] sau ''Mesa'' zilnic, în interiorul Sfântului Mormânt. Tot acolo se face și slujba numită a [[Focul Sfânt|Sfintei Lumini]] în Sâmbăta Mare de către Patriarhul Ortodox al [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Ierusalimului]]. În spatele său, într-o construcție din fier ca o cușcă, se găsește altarul folosit de copți. După aceea, într-un colț, într-o capelă foarte grosier cioplită, [[Biserica Antiohiei (siriacă)|siro-iacobiții]] își slujesc Liturghia în fiecare duminică. În dreapta mormântului este zona romano-catolică, care este constituită dintr-o capelă pătrată încăpătoare și dintr-o capelă privată a călugărilor franciscani. Chiar în fața Mormântului este zona principală în care stau credincioșii la slujbă și care a fost înconjurată cu ziduri și este folosită de ortodocși. Caracteristica sa specifică este [[iconostas]]ul și cele două tronuri ale superiorului și [[patriarh]]ului. După acestea este o zonă de intrare care are ca scop principal adăpostirea pietrei mirungerii, pe care se crede că a fost uns cu miruri Iisus înainte de înmormântare. Sus pe scări, în dreapta este partea cea mai ornamentată a bisericii, capela situată pe locul unde se crede că a fost crucificat Iisus. Această zonă este sub administrarea ortodocșilor, în timp ce romano-catolicii au un altar lateral. În plus, există și o capelă subterană care este în grija armenilor și care are hramul aflării [[Cruce|Sfintei Cruci]].
  
−
In the 19th century, a number of scholars disputed the identification of the church with the actual site of Jesus's crucifixion and burial. They reasoned that the Church was inside the city walls, while early accounts (''e.g.'', [[Epistle to the Hebrews|Hebrews]] 13:12) described these events as outside the city walls. On the morning after his arrival in Jerusalem, Charles George Gordon selected a rock-cut tomb in a cultivated area outside the walls as a more likely site for the burial of Jesus.  This site is usually referred to as the Garden Tomb to distinguish it from the Holy Sepulchre.
+
În secolul al XIX-lea, anumiți teologi au dezbătut problema identificării locului bisericii cu locul real al Răstignirii și Îngropării Mântuitorului. Ei argumentau că Biserica se află în interiorul zidurilor orașului, în timp ce cronicari timpurii
 +
(''e.g.'' [[Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel|Evrei]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=22&cap=13#12 13,12]) descriu aceste evenimente ca având loc în afara zidurilor cetății. În dimineața de după sosirea sa în Ierusalim, Charles George Gordon a ales un mormânt săpat în piatră într-o grădină din afara zidurilor drept un loc mult mai realist pentru înmormântarea lui Iisus. Acest loc este cunoscut, în general, ca Mormântul din Grădină, spre a-l deosebi de Sfântul Mormânt.
  
−
However, the city walls  had been expanded by Herod Agrippa in 41-44 and only then enclosed the site of the Holy Sepulchre. To quote the Israeli scholar Dan Bahat, former City Archaeologist of Jerusalem:
+
Trebuie precizat că zidurile orașului au fost lărgite de Irod Agripa în 41-44 și doar atunci au inclus Sfântul Mormânt. Citându-l pe profesorul israelian Dan Bahat, fost Arheolog al Ierusalimului:
−
:"We may not be absolutely certain that the site of the Holy Sepulchre Church is the site of Jesus' burial, but we have no other site that can lay a claim nearly as weighty, and we really have no reason to reject the authenticity of the site." (1986)
+
:"Nu putem fi absolut siguri că locul Bisericii Sfântului Mormânt este locul înmormântării Mântuitorului, dar nu există alt loc care să ridice pretenții de importanța acestuia, și chiar nu avem motiv să ne îndoim de autenticitatea locului."(1986)
  
−
==The yearly miracle of the Holy Light==
+
==Minunea anuală a Sfintei Lumini==
−
:''Main article: [[Holy Fire]]''
+
:''Articol principal: [[Focul Sfânt]]''
  
−
Each year on the day before [[Pascha]], an awe-inspiring event takes place in the Church of the Holy Sepulchre. At noon of the Holy Saturday, the [[Church of Jerusalem|Patriarch of Jerusalem]] with his escort - archpriests, priests and deacons and the Armenian Patriarch enter the Holy Sepulchre. After finishing prayers, a miraculous light appears--the [[Patriarch]] of [[Jerusalem]] lights two candles from it, then exits the sepulchre and lights the candles of the non-Chalcedonian patriarchs outside. Others' candles light spontaneously. For the first several minutes from the fire's appearance, it does not burn to the touch and many pilgrims immerse their faces and hands in the flame without being harmed.
+
În fiecare an, în Sâmbăta Mare, în Biserica Sfântului Mormânt are loc un eveniment care inspiră venerația. La amiaza Sâmbetei Mari, [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Patriarhul Ierusalimului]], împreună cu escorta sa – protopopi, preoți și diaconi și cu Patriarhul armean intră în Sfântul Mormânt. După ce termină rugăciunile, apare o lumină miraculoasă -- [[Patriarh]]ul [[Ierusalim]]ului aprinde două candele de la această lumină și apoi iese din mormânt și aprinde candelele patriarhilor ne-calcedonieni care așteaptă afară. Candelele celorlalți se aprind singure. În primele câteva minute de la apariția focului, acesta nu arde când este atins și mulți pelerini își scufundă fețele și mâinile în flăcări fără să se ardă.
  
−
Known as the Holy Light, or [[Holy Fire]], this miracle has been occuring in this same place since at least the fourth century, if not earlier. In 1579, when the Orthodox patriarch had been shut out of the sepulchre by the Turkish authorities and an Oriental Orthodox patriarch, the holy fire split open a column outside the church to reach the Orthodox patriarch and believers. The split column is still part of the church. Several other incidents (including two 11th century Roman Catholic priests who received God's punishment for attempting to obtain the Holy Fire for themselves) attest to the miracle's antiquity and authenticity. [http://www.holyfire.org/eng/index.htm Holyfire.org (eng)]
+
Cunoscut sub numele de '''Lumina Sfântă''' sau [[Focul Sfânt]], această minune se întâmplă aici cel puțin din secolul al IV-lea, dacă nu de mai demult. În 1579, când patriarhul ortodox a fost scos din mormânt de autoritățile turce și de către patriarhul [[Biserici Orientale Ortodoxe|oriental ortodox]], Sfânta Lumină a țâșnit dintr-o coloană din afara bisericii și a ajuns la patriarhul ortodox și la credincioși. Coloana despicată încă face parte din clădirea bisericii. Alte câteva incidente (inclusiv doi preoți romano-catolici din secolul al XI-lea care au fost pedepsiți de Domnul pentru că au încercat să obțină focul doar pentru ei) atestă vechimea și autenticitatea acestei minuni. [http://www.holyfire.org/eng/index.htm Holyfire.org (eng)]
  
−
Another version (probably) of the above story reads as follows. After prince Ibrahim Pasha, Mohammed Ali Pasha's son, had conquered [[Jerusalem]] and Syria year 1832 A.D., he invited the [[Coptic]] [[Pope]] [[Peter VII (Mankarius) of Alexandria|Peter VII]] to visit Jerusalem and attend to the service of the appearance of the light on Bright Saturday from the Sepulchre of the Lord Christ in Jerusalem as the Greek Orthodox [[Patriarch]]s did every year. The Pope accepted the invitation, and when he arrived, he was received with honor and reverence and he entered Jerusalem with a great procession and a splendid celebration, in which the governor, the rulers and the heads of the different Christian denominations participated. He realized with his wisdom that if he minister alone in the Holy Sepulcher that would cause animosity between the Copts and the Greeks. The Pope asked the Pasha to relieve him from this service, but he asked him to participate with the Greek Patriarch on the condition that he will be their third, for he doubted the authenticity of the light. On Bright Saturday the church of the Holy Sepulchre was crowded with the worshipers, the Pasha ordered the people to evacuate the church to the spacious outer courtyard. When the time to start the service came the two Patriarchs and the Pasha entered the Holy Sepulcher to pray the customary prayers. In the specific time, the light burst out of the Sepulcher in a way that terrified the Pasha, who became in a daze and confusion, and the Pope attended to him until he recovered. The people outside in the courtyard were not deprived from the blessing of the light since one of the pillars of the western gate of the church split and the light appeared to them from the pillar. This incident increased the reverence and respect of the Pope before the Pasha. His holiness the Pope made many repairs and renovations in the church of Resurrection. [http://www.copticchurch.net/synaxarium/g_4_6_2006.html#2 Source: Coptic Orthodox Synaxarium]
+
O altă versiune (probabil) a istorisirii de dinainte este redată mai jos. După ce prințul Ibrahim Pașa, fiul lui Mohamed Ali Pașa, a cucerit Ierusalimul și Siria în 1832, el l-a invitat pe Papa [[Biserica din Alexandria (coptă)|copt]] [[Petru al VII-lea (Mankarius) din Alexandria|Petru al VII-lea]] să viziteze Ierusalimul și să slujească în timpul apariției Sfintei Lumini din Sfântul Mormânt al Mântuitorului în Sâmbăta Mare, așa cum face [[Patriarh]]ul ortodox grec în fiecare an. Patriarhul-Papă copt a acceptat invitația și când a ajuns, a fost primit cu onoruri și cinste și a intrat în Ierusalim printr-o mare procesiune și o celebrare splendidă, la care au participat guvernatorul, conducătorii și capii diferitelor facțiuni creștine prezente. Cu înțelepciunea sa, și-a dat seama nu va putea sluji în Sfântul Mormânt fără să stârnească animozități între copți și greci. Papa i-a cerut Pașei să nu-l silească la aceasta ci să-l lase să participe împreună cu patriarhul grecilor ca terț, pentru că se îndoiește de autenticitatea luminii. În Sâmbăta Mare, biserica Sfântului Mormânt s-a umplut de credincioși, dar Pașa a ordonat ca toți să fie scoși afară din biserică în curtea spațioasă din fața acesteia. Când a venit vremea începerii slujbei, cei doi patriarhi și Pașa au intrat în Sfântul Mormânt ca să spună rugăciunile cuvenite acestui moment. La momentul potrivit, lumina a țâșnit din Sfântul Mormânt astfel încât l-a îngrozit pe Pașă, lăsându-l uimit și confuz, Papa având grijă de el până și-a revenit. Oamenii care așteptau afară nu au fost lipsiți de binecuvântarea luminii deoarece unul din stâlpii porții vestice a bisericii s-a crăpat și lumina a țâșnit din el. Această minune l-a făcut pe Pașă să-l cinstească pe Papă și mai mult. Papa Petru al VII-lea a făcut multe reparații și renovări în biserica Învierii.  
 +
[http://www.copticchurch.net/synaxarium/g_4_6_2006.html#2 Izvor: Sinaxarul Bisericii Copte]
  
−
==References==
+
==Referințe==
−
*Bahat, Dan (1986).  "Does the Holy Sepulchre church mark the burial of Jesus?", ''Biblical Archaeology Review'' '''12'''(3) (May/June) 26-45.
+
*en: Bahat, Dan (1986).  "Este situată biserica Sfântului Mormânt pe locul înmormântării lui Iisus?", ''Revista de arheologie Biblică'' '''12'''(3) (Mai/Iunie) 26-45.
−
*Biddle, Martin (1999).  ''The Tomb of Christ''.  Phoenix Mill:  Sutton Publishing.  (ISBN 0-7509-1926-4)
+
*en: Biddle, Martin (1999).  ''Mormântul lui Hristos''.  Phoenix Mill:  Sutton Publishing.  (ISBN 0-7509-1926-4)
−
*J. Patrich, ''The Early Church of the Holy Sepulchre in the Light of Excavations and Restorations'', Yosam Tsifiir, Ed., Ancient Churches Revealed, Isreal Exploration Society, Jerusalem, 1993.  (ISBN 965-221-016-1)
+
*en: J. Patrich, ''Prima biserică a Sfântului Mormânt în lumina excavațiilor și restaurărilor'', Yosam Tsifiir, Ed., Ancient Churches Revealed, Isreal Exploration Society, Jerusalem, 1993.  (ISBN 965-221-016-1)
  
−
==External links==
+
==Sursă==
−
*[http://www.trekker.co.il/english/israel-sep.htm Church of the Holy Sepulchre]: Photos
+
*Articolul în [[limba română]] este tradus după [[:en:Church_of_the_Holy_Sepulchre_(Jerusalem)]]
−
*[http://www.historychannel.com/classroom/unesco/jerusalem/about_sepulchre.html History Channel site]: Church of the Holy Sepulchre
+
 
−
*[http://home.infionline.net/~ddisse/egeria.html Egeria's description in the 380s]
+
==Legături externe==
−
*[http://www.geocities.com/Athens/Oracle/1631/cohs_history.html James E. Lancaster, "A brief history of the Church of the Holy Sepulchre"]
+
*[http://www.trekker.co.il/english/israel-sep.htm Biserica Sfântului Mormânt]: Fotografii
−
*[http://www.holylandphotos.org/browse.asp?s=1,2,6,19,321 Photos of the Church of the Holy Sepulchre]
+
*[http://www.historychannel.com/classroom/unesco/jerusalem/about_sepulchre.html site-ul History Channel]: Biserica Sfântului Mormânt
−
*[http://www.orthodoxphotos.com/Holy_Land/Holy_Sepulchre_Church/index.shtml Holy Sepulchre Church Photos] - from Orthodoxphotos.com
+
*[http://home.infionline.net/~ddisse/egeria.html Descrierile Egeriei în anii 380]
−
*[http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=102593 Commemoration of the Founding of the Church of the Resurrection (Holy Sepulchre) at Jerusalem]
+
*[http://www.geocities.com/Athens/Oracle/1631/cohs_history.html James E. Lancaster, "Scurtă istoria a bisericii Sfântului Mormânt"]
−
[[Category:Churches]] - [[OCA]] website
+
*[http://www.holylandphotos.org/browse.asp?s=1,2,6,19,321 Fotografii ale bisericii Sfântului Mormânt]
 +
*[http://www.orthodoxphotos.com/Holy_Land/Holy_Sepulchre_Church/index.shtml Fotografii ale bisericii Sfântului Mormânt] – de la Orthodoxphotos.com
 +
*[http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=102593 Comemorarea aflării bisericii Învierii (Sfântul Mormânt) din Ierusalim] – site-ul [[OCA]]
 +
 
 +
[[Categorie:Biserici]]
 +
[[Categorie:Locuri de pelerinaj]]
 +
[[Categorie:Țara Sfântă]]
 +
 
 +
[[en:Church of the Holy Sepulchre (Jerusalem)]]
 +
[[fr:Église de la Résurrection (Jérusalem)]]

Versiunea curentă din 5 februarie 2024 23:57

Exteriorul Bisericii Sfântului Mormânt

Biserica Sfântului Mormânt, supranumită și Biserica Sfintei Învieri (Anastasis) de către creștinii răsăriteni, este o biserică creștină care acum se află în interiorul fortificațiilor Orașului Vechi al Ierusalimului. Pământul pe care este construită biserica este cinstit de mulți creștini ca fiind Golgota, Muntele Calvarului, unde Domnul Iisus Hristos a fost răstignit, după cum atestă Noul Testament. De asemenea, include locul unde Iisus a fost înmormântat (mormântul). Încă din secolul al IV-lea, biserica a fost un important loc de pelerinaj, iar partea care este administrată de ortodocși este în grija Bisericii Ortodoxe din Ierusalim. Biserica Ortodoxă face pomenirea începerii construirii Bisericii Sfântului Mormânt pe 13 septembrie.

Istoric

Clădirea inițială a fost începută de Constantin cel Mare în anul 335, după ce a demolat un templu păgân aflat acolo, probabil templul Afroditei construit de împăratul Hadrian. Constantin a trimis-o pe mama sa, Sfânta Elena, să găsească locul; se spune că în timpul săpăturilor a fost găsită Sfânta Cruce. Biserica a fost construită în jurul dealului Răstignirii care a fost excavat, și de fapt existau trei biserici legate între ele, construite peste trei locuri sfinte diferite, inclusiv o biserică mare (Martyrium-ul vizitat de monahia Egeria în anii 380), un atrium cu coloane încorporat (Triportico) construit în jurul Stâncii tradiționale a Calvarului, și o rotondă, numită Anastasis (Învierea), care conține rămășițele peșterii pe care Sfânta Elena și Sfântul Macarie, Patriarh al Ierusalimului le-au identificat ca fiind locul de înmormântare al Mântuitorului. Piatra înconjurătoare a fost tăiată, iar Mormântul a fost așezat într-o structură numită Edicula (din latinescul aediculum, clădire mică) în centrul rotondei. Domul rotondei a fost finalizat în secolul al IV-lea.

Această clădire a fost deteriorată ca urmare a unui incendiu din anul 614 când perșii conduși de Chosroes al II-lea au invadat Ierusalimul și au capturat Sfânta Cruce. În anul 630, împăratul Heraclie, care recuperase Sfânta Cruce de la perși, a intrat triumfător în Ierusalim și a înapoiat Sfânta Cruce Bisericii reconstruite a Sfântului Mormânt.

Iconostasul din katholikon-ul ortodox

Sub ocupația musulmană a rămas biserică creștină, spre deosebire de multe alte biserici care au fost distruse sau transformate în moschei. Primii guvernanți musulmani au protejat siturile creștine ale orașului, interzicând distrugerea lor sau folosirea ca apartamente de locuit, dar după o răzmeriță din 966, când ușile și acoperișul au fost arse, clădirea inițială a fost distrusă complet în 18 octombrie, de către nebunul Fatimid calif Al-Hakim bi-Amr Allah, care a scos fundațiile bisericii până la stâncă. Zidurile estic și vestic ale Ediculei au fost distruse sau deteriorate (părerile contemporanilor sunt împărțite), dar zidurile nordic și sudic au fot protejate cu moloz de distrugeri viitoare.

Cu toate acestea, o serie de capele mici au fost ridicate pe acest loc de către Constantin al IX-lea Monomahul în anul 1048, datorită condițiilor stricte impuse de califat. Reconstruirea bisericii a fost inițiată de cavalerii primei cruciade în 15 iulie 1099. Şeful cruciaților, Godefroy de Bouillon, care devine primul Rege al Ierusalimului, hotărăște să nu se intituleze rege în timpul vieții sale, și se declară el însuși Advocatus Sancti Sepulchri, "Protector (sau Apărător) al Sfântului Mormânt." Cronicarul William din Tyre vorbește despre reconstrucție. Cruciații încep să renoveze biserica în stil romanesc și îi adaugă o clopotniță. Aceste renovări care reunifică locurile sfinte sunt finalizate în timpul domniei Reginei Melisende, 50 de ani mai târziu, în 1149. De asemenea, biserica era locul cancelariei regatului.

Această construcție a fost sursă de inspirație pentru bisericile din Europa, cum ar fi Santa Gerusalemme în Bologna și "Biserica Rotundă" din Cambridge, Anglia.

Călugării franciscani o renovează mai târziu în 1555, dar biserica este neglijată, în ciuda numărului în creștere de pelerini. În 1808, un incendiu îi afectează grav structura, provocând căderea domului Rotondei și sfărâmarea decorațiunilor exterioare ale Ediculei. Rotonda și Edicula au fost reconstruite în 1809. Focul nu a atins interiorul Ediculei și nici decorațiile din marmură ale Mormântului care, majoritatea, datau de la restaurarea din 1555. Domul actual datează din 1870. Restaurări ample au început în 1959, incluzând și redecorarea Domului în perioada 1994-1997.

Câteva comunități creștine cooperează (câteodată cu mare dificultate) la administrarea și întreținerea bisericii și locului, sub incidența unui status quo emis de Sublima Poartă în 1852 pentru a oprii ciorovăielile locale, adeseori violente. Cele trei comunități, numite prima dată când cruciații au capturat Ierusalimul, sunt Bisericile Ortodoxă, Armeană Apostolică și Catolică. Acestea au rămas custozii de bază ai bisericii. În secolul al XIX-lea, copții, etiopienii și Biserica siriacă iacobită au primit unele responsabilități minore, care includ morminte și alte structuri în interiorul și în afara bisericii. Există o înțelegere care stabilește perioadele și locurile de rugăciune pentru fiecare comunitate. Timp de secole, două familii musulmane, vecine și neutre, numite de Saladin, familiile Nuseibeh și Joudeh, sunt custozii cheii singurei uși.

La un incendiu izbucnit în 1840, câteva zeci de pelerini s-au călcat în picioare până la moarte. În 20 iunie 1999, toate comunitățile creștine care dețin controlul au hotărât de comun acord să instaleze o ușă nouă în biserică.

Configurația actuală a Sfântului Mormânt

Mormântul Mântuitorului

În centrul Bisericii Sfântului Mormânt, sub cel mai mare dom (recent renovat), se găsește însuși Sfântul Mormânt. Acest loc este folosit de toate trei bisericile. Este un edificiu din granit roșu, cu un mare număr de sfeșnice uriașe în fața lui. Armenii, latinii și grecii, toți slujesc Sfânta Liturghie sau Mesa zilnic, în interiorul Sfântului Mormânt. Tot acolo se face și slujba numită a Sfintei Lumini în Sâmbăta Mare de către Patriarhul Ortodox al Ierusalimului. În spatele său, într-o construcție din fier ca o cușcă, se găsește altarul folosit de copți. După aceea, într-un colț, într-o capelă foarte grosier cioplită, siro-iacobiții își slujesc Liturghia în fiecare duminică. În dreapta mormântului este zona romano-catolică, care este constituită dintr-o capelă pătrată încăpătoare și dintr-o capelă privată a călugărilor franciscani. Chiar în fața Mormântului este zona principală în care stau credincioșii la slujbă și care a fost înconjurată cu ziduri și este folosită de ortodocși. Caracteristica sa specifică este iconostasul și cele două tronuri ale superiorului și patriarhului. După acestea este o zonă de intrare care are ca scop principal adăpostirea pietrei mirungerii, pe care se crede că a fost uns cu miruri Iisus înainte de înmormântare. Sus pe scări, în dreapta este partea cea mai ornamentată a bisericii, capela situată pe locul unde se crede că a fost crucificat Iisus. Această zonă este sub administrarea ortodocșilor, în timp ce romano-catolicii au un altar lateral. În plus, există și o capelă subterană care este în grija armenilor și care are hramul aflării Sfintei Cruci.

În secolul al XIX-lea, anumiți teologi au dezbătut problema identificării locului bisericii cu locul real al Răstignirii și Îngropării Mântuitorului. Ei argumentau că Biserica se află în interiorul zidurilor orașului, în timp ce cronicari timpurii (e.g. Evrei 13,12) descriu aceste evenimente ca având loc în afara zidurilor cetății. În dimineața de după sosirea sa în Ierusalim, Charles George Gordon a ales un mormânt săpat în piatră într-o grădină din afara zidurilor drept un loc mult mai realist pentru înmormântarea lui Iisus. Acest loc este cunoscut, în general, ca Mormântul din Grădină, spre a-l deosebi de Sfântul Mormânt.

Trebuie precizat că zidurile orașului au fost lărgite de Irod Agripa în 41-44 și doar atunci au inclus Sfântul Mormânt. Citându-l pe profesorul israelian Dan Bahat, fost Arheolog al Ierusalimului:

"Nu putem fi absolut siguri că locul Bisericii Sfântului Mormânt este locul înmormântării Mântuitorului, dar nu există alt loc care să ridice pretenții de importanța acestuia, și chiar nu avem motiv să ne îndoim de autenticitatea locului."(1986)

Minunea anuală a Sfintei Lumini

Articol principal: Focul Sfânt

În fiecare an, în Sâmbăta Mare, în Biserica Sfântului Mormânt are loc un eveniment care inspiră venerația. La amiaza Sâmbetei Mari, Patriarhul Ierusalimului, împreună cu escorta sa – protopopi, preoți și diaconi și cu Patriarhul armean intră în Sfântul Mormânt. După ce termină rugăciunile, apare o lumină miraculoasă -- Patriarhul Ierusalimului aprinde două candele de la această lumină și apoi iese din mormânt și aprinde candelele patriarhilor ne-calcedonieni care așteaptă afară. Candelele celorlalți se aprind singure. În primele câteva minute de la apariția focului, acesta nu arde când este atins și mulți pelerini își scufundă fețele și mâinile în flăcări fără să se ardă.

Cunoscut sub numele de Lumina Sfântă sau Focul Sfânt, această minune se întâmplă aici cel puțin din secolul al IV-lea, dacă nu de mai demult. În 1579, când patriarhul ortodox a fost scos din mormânt de autoritățile turce și de către patriarhul oriental ortodox, Sfânta Lumină a țâșnit dintr-o coloană din afara bisericii și a ajuns la patriarhul ortodox și la credincioși. Coloana despicată încă face parte din clădirea bisericii. Alte câteva incidente (inclusiv doi preoți romano-catolici din secolul al XI-lea care au fost pedepsiți de Domnul pentru că au încercat să obțină focul doar pentru ei) atestă vechimea și autenticitatea acestei minuni. Holyfire.org (eng)

O altă versiune (probabil) a istorisirii de dinainte este redată mai jos. După ce prințul Ibrahim Pașa, fiul lui Mohamed Ali Pașa, a cucerit Ierusalimul și Siria în 1832, el l-a invitat pe Papa copt Petru al VII-lea să viziteze Ierusalimul și să slujească în timpul apariției Sfintei Lumini din Sfântul Mormânt al Mântuitorului în Sâmbăta Mare, așa cum face Patriarhul ortodox grec în fiecare an. Patriarhul-Papă copt a acceptat invitația și când a ajuns, a fost primit cu onoruri și cinste și a intrat în Ierusalim printr-o mare procesiune și o celebrare splendidă, la care au participat guvernatorul, conducătorii și capii diferitelor facțiuni creștine prezente. Cu înțelepciunea sa, și-a dat seama nu va putea sluji în Sfântul Mormânt fără să stârnească animozități între copți și greci. Papa i-a cerut Pașei să nu-l silească la aceasta ci să-l lase să participe împreună cu patriarhul grecilor ca terț, pentru că se îndoiește de autenticitatea luminii. În Sâmbăta Mare, biserica Sfântului Mormânt s-a umplut de credincioși, dar Pașa a ordonat ca toți să fie scoși afară din biserică în curtea spațioasă din fața acesteia. Când a venit vremea începerii slujbei, cei doi patriarhi și Pașa au intrat în Sfântul Mormânt ca să spună rugăciunile cuvenite acestui moment. La momentul potrivit, lumina a țâșnit din Sfântul Mormânt astfel încât l-a îngrozit pe Pașă, lăsându-l uimit și confuz, Papa având grijă de el până și-a revenit. Oamenii care așteptau afară nu au fost lipsiți de binecuvântarea luminii deoarece unul din stâlpii porții vestice a bisericii s-a crăpat și lumina a țâșnit din el. Această minune l-a făcut pe Pașă să-l cinstească pe Papă și mai mult. Papa Petru al VII-lea a făcut multe reparații și renovări în biserica Învierii. Izvor: Sinaxarul Bisericii Copte

Referințe

  • en: Bahat, Dan (1986). "Este situată biserica Sfântului Mormânt pe locul înmormântării lui Iisus?", Revista de arheologie Biblică 12(3) (Mai/Iunie) 26-45.
  • en: Biddle, Martin (1999). Mormântul lui Hristos. Phoenix Mill: Sutton Publishing. (ISBN 0-7509-1926-4)
  • en: J. Patrich, Prima biserică a Sfântului Mormânt în lumina excavațiilor și restaurărilor, Yosam Tsifiir, Ed., Ancient Churches Revealed, Isreal Exploration Society, Jerusalem, 1993. (ISBN 965-221-016-1)

Sursă

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Biserica_Sfântului_Mormânt_(Ierusalim)&oldid=56648”